ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1563/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea reconvențională, astfel cum a fost calificată la termenul din 18.01.2023 în dosarul nr. x/2020, înregistrată sub numărul x/2023 pe rolul Judecătoriei Onești la data de 21.04.2023 prin disjungere din dosarul nr. x/2020, urmare a încheierii din 29.03.2023, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta societatea C. S.R.L., solicitând anularea antecontractului de vânzare-cumpărare, contract încheiat de mama acestora, D. și pârâta C. S.R.L., materializat sub forma unui înscris denumit Procură Specială autentificată sub nr. x/14.05.2001 la BNPA E..

Judecătoria Onești, prin sentința nr. 1575/08.11.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta.

Pentru a dispune declinarea competenței de soluționare a pricinii, Judecătoria Onești a reținut că imobilul teren ce a făcut obiectul înscrisului denumit Procură Specială autentificată sub nr. x/14.05.2001 la BNPA E. a cărui anulare se solicită prin prezenta, se află situat în com. Moravița, jud. Timiș, localitate aflată în circumscripța Judecătoriei Deta și a dat eficiență dispozițiilor art. 117 C. proc. civ.

Judecătoria Deta, prin sentința nr. 1225 pronunțată la data de 30 aprilie 2025 în dosarul nr. x/2023, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Deta a reținut, în esență, că cererea reclamanților a fost calificată ca fiind una reconvențională, fiind astfel o cerere incidentală în dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Onești, fapt pentru care, chiar și în situația disjungerii acesteia și a formării unui nou dosar, în temeiul art. 123 C. proc. civ., Judecătoria Onești este instanța care a rămas competentă, din punct de vedere teritorial, să soluționeze dosarul nr. x/2023, nou format, chiar dacă acest dosar ar fi de competența teritorială a altei instanțe, astfel cum arată teza finală a art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra prezentului conflict negativ de competență, cu a cărui soluționare este legal învestită conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reține că Judecătoria Onești și Judecătoria Deta și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, iar conflictul negativ de competență a fost generat de reținerile diferite ale celor două instanțe cu privire la norma de competență aplicabilă în speță, Judecătoria Onești făcând aplicarea dispozițiilor art. 117 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Deta a dat eficiență dispozițiilor art. 123 alin. (1) din același cod.

Potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 din același cod (cereri în materia insolvenței sau concordatului preventiv, care sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul).

Astfel, dispozițiile art. 123 C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală a competenței, în sensul că instanța competentă să soluționeze o cerere principală devine competentă a soluționa și cererile accesorii, adiționale și incidentale formulate în aceeași cauză, chiar dacă, în mod obișnuit, acestea nu ar fi intrat în competența sa materială ori teritorială.

Aceste prevederi legale speciale sunt imperative și se aplică prin derogare de la normele generale de competență materială sau teritorială.

În speță, Înalta Curte constată că obiectul dosarului nr. x/2020 îl reprezintă o acțiune în constatare masă succesorală după defuncta D., inițiată de reclamanta C. S.R.L., litigiu în care reclamanții de față au formulat întâmpinare - act procedural calificat de către instanță drept cerere reconvențională, cerere care a fost disjunsă prin încheierea de ședință din data de 29.03.2023, pronunțată de Judecătoria Onești, formându-se un nou dosar, respectiv dosarul nr. x/2023, al cărui obiect este anulare act.

Prin urmare, reclamanții au învestit Judecătoria Onești cu soluționarea capetelor de cerere asupra cărora poartă conflictul negativ de competență prin formularea cererii reconvenționale în dosarul nr. x/2020.

Cererea reconvențională reprezintă, potrivit art. 30 alin. (6) C. proc. civ., o cerere incidentală.

Caracterul său de cerere incidentală atrage aplicabilitatea art. 123 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că se judecă de către instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă cererea reconvențională ar fi fost de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, în ipoteza în care ar fi fost promovată pe calea unui proces separat ca o cerere principală.

Prorogarea legală de competență produce efecte pe tot parcursul procesului, indiferent dacă cererea principală și cererea reconvențională se soluționează concomitent ori se procedează la disjungerea cererii reconvenționale și formarea unui nou dosar, art. 123 alin. (1) nefăcând distincție între diferitele situații de soluționare a cererii reconvenționale în raport cu cererea principală și nici nu este prevăzută în mod expres o normă derogatorie de la această regulă pentru ipoteza disjungerii cererii reconvenționale, astfel încât, în acest ultim caz, art. 123 alin. (1) este aplicabil.

De asemenea, în cazul judecării sale separate, cererea reconvențională păstrează caracterul incidental în raport cu cererea principală, dobândit prin formularea în condițiile art. 209 C. proc. civ., neputând fi considerată o cerere introductivă de instanță, în sensul art. 30 alin. (3) C. proc. civ.. O derogare de la această regulă ar fi trebuit prevăzută în mod expres de către legiuitor, ceea ce nu s-a întâmplat.

Din această perspectivă, verificarea competenței instanței sesizate de către reclamant, în aplicarea art. 131 C. proc. civ. vizează cererea principală, iar în privința cererilor accesorii și incidentale este aplicabil art. 123 alin. (1) din același cod.

Astfel, din moment ce Judecătoria Onești a apreciat că este competentă a soluționa cererea principală, a rămas învestită și cu soluționarea cererii reconvenționale, fără a fi posibilă verificarea ulterioară a competenței de soluționare a acestei din urmă cereri, cu ignorarea faptului că ea nu este o cerere principală.

Prin urmare, în cauză judecarea cererii reconvenționale este de competența instanței competente să soluționeze cererea principală, respectiv Judecătoria Onești, întrucât operează prorogarea legală de competență, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2025.