ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 430/2026

Ședința publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Turda la data de 21.08.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E., să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligată pârâta D. să recunoască dreptul de proprietate dobândit de pârâții B. și C. în baza antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 21.02.2020, cu privire la cota de 1/2 din imobilul situat administrativ în Turda, județul Cluj, teren și construcție, și să consimtă la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare; în caz de refuz, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, respectiv să oblige pârâții B. și C. să recunoască reclamantei dreptul de proprietate dobândit în baza antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 09.06.2020, cu privire la cota de 1/4 din imobilul situat administrativ în Turda, județul Cluj, teren și construcție, și să consimtă la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare; în caz de refuz, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, cu intabularea dreptului ca bun propriu, cu titlu de drept de cumpărare, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea acțiunii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 555, art. 1270, art. 1279, art. 1650, art. 1672 și urm., art. 1685, art. 1686 C. civ., art. 20 din Legea nr. 7/1996.

Pârâta D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și cerere reconvențională, prin care a solicitat anularea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la 21.02.2020, între reclamanta din cererea reconvențională și pârâții din cererea reconvențională de ordin I și II B. și C.; constatarea nulității relative a antecontractului din 09.06.2020, încheiat între pârâții reconvenționali de ordin I și II în calitate de promitenți vânzători, cu pârâta reconvențională de ordin III.

Prin sentința civilă nr. 1169/20.05.2021, Judecătoria Turda a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 256/16.02.2024 pronunțată în dosar nr. x/2023, Judecătoria Turda a admis excepția conexității dosarului nr. x/2023, având ca obiect cererea formulată de reclamanta D., în contradictoriu cu pârâții B., C., A., E., cu dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Cluj, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 723/F/28.11.2024, Tribunalul Cluj, secția civilă a respins acțiunea având ca obiect anulare act, formulată de reclamanta D., în contradictoriu cu pârâții B., C., A., E..

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E..

A obligat pârâta D. să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare, în vederea transmiterii dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Turda, județul Cluj, înscris în CF sub nr. x Turda, în favoarea pârâților B. și C., în caz de refuz, prezenta hotărâre urmând a ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.

A obligat pârâții B. și C. să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare, în vederea transmiterii dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2 din cota de 1/2 cumpărată de la pârâta D., reprezentând cota de 1/4 din imobilul situat în Turda, județul Cluj, înscris în CF sub nr. x Turda, în favoarea reclamantei A., în caz de refuz, prezenta hotărâre urmând a ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.

A respins petitele privind solicitarea de intabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară.

A obligat reclamanta D. să achite pârâților B. și C. suma de 5000 RON, reprezentând onorariu avocat, și reclamantei A. suma de 9909,2 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 114/A/03.04.2025, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta D. împotriva sentinței civile nr. 723/28.11.2024 a Tribunalului Cluj.

A obligat apelanta-reclamantă să achite intimatului C. suma de 2000 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 114/A/03.04.2025 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ., reclamanta D., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată.

Referitor la antecontractul din 21.02.2020, recurenta arată că înțelege să invoce nulitatea acestuia în temeiul dispozițiilor art. 1247 și art. 1350 C. civ., întrucât recurenta nu a semnat niciodată acest înscris și nu a primit vreo sumă de bani de la cei doi pârâți de ordin I și II.

Referitor la antecontractul din 09.06.2020, încheiat între pârâții Chiorean și A., recurenta arată că aceștia au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu reclamanta prin care au vândut fiecare, cota parte din cota pe care aceștia susțin că o au, către reclamantă, fără să fie determinată întreaga cotă de proprietate.

Cu privire la pârâții B. și C., recurenta arată că înțelege să invoce, în temeiul art. 1248 C. civ. raportat la art. 1251-1252 C. civ., excepția de nulitate relativă, în sensul că, referitor la antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la 21.02.2020, între pârâta de ordin III A. și pârâții de ordin I și II B. și C., cumpărătorii nu au achitat suma de 50.000 RON vânzătoarei (pârâta de ordin III), aspect relevat prin interogatoriul existent la dosarul cauzei.

Prin urmare, solicită anularea antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la 21.02.2020, între pârâta de ordin III în calitate de vânzător și pârâții de ordin I și II din cererea de chemare în judecată, în calitate de cumpărători, invocând neplata prețului (50.000 RON) și, pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.

Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că recurenta s-a aflat într-o eroare evidentă atunci când i s-a propus vânzarea unui teren, aceasta nu a avut niciodată reprezentarea clară a ceea ce urma să se întâmple, niciodată nu a vândut imobilul unde e coproprietar alături de fratele său, E., niciodată nu a încasat vreo sumă de bani, aspect evidențiat de pârâții B. și C. în fața instanței, iar în ceea ce privește proba cu interogatoriul, reclamanta A. nu s-a prezentat și nici nu a justificat lipsa în fața instanței, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 358 C. proc. civ., în sensul unei mărturisiri depline ori numai ca un început de dovadă în folosul celui care a propus interogatoriul, iar aceste probe explicite și temeinice conduc la admiterea cererii formulate de D. și la respingerea cererii de chemare în judecată formulate de numita A..

Față de cele arătate, criticile deduse judecății în calea extraordinară de atac sunt:

I. Greșita înlăturare a răspunsului la interogatoriu a pârâților B. și C., răspuns dat in fata instanței, și ulterior, deși cerut în termen procedural cu respectarea dispozițiilor de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., neadministrarea probei cu interogatoriul pârâților B. și C..

În urma reanalizării acestei probe, instanța de apel a constatat că, din cuprinsul răspunsului la interogatoriu oferit de pârâții de ordin I și II, a rezultat că aceștia au oferit suma de 50.000 RON numitului F. zis "G." și niciodată nu au oferit sau achitat vreo sumă de bani recurentei.

În cuprinsul filei 7 a deciziei recurate, la antepenultimul alineat, instanța de apel reține cele învederate mai sus, însă ulterior in primul alineat și apoi la următoarele două alineate, în mod vădit netemeinic și chiar nelegal, instanța reține plata prețului achitat unei terțe persoane, F. zis "G.", însă în cuprinsul alin. (2) instanța reține că cei doi pârâți intimați de ordin I și II ar fi achitat prețul, dar nu recurentei, ci unei terțe persoane cu care aceasta nu are și nu a avut nicio relație și care este concubinul pârâtei de ordin III, cu care dealtfel locuiește și au împreună doi copii. Prin urmare, este vădit eronat raționamentul instanței că, prin plata unei sume de bani unei terțe persoane, aceasta ar fi avut vreo relație sau legătură cu recurenta și nici nu ar rezulta posibilitatea ca aceasta să primească vreo sumă de bani de la o persoană pe care a văzut-o o singură dată în viață și pe care nu o cunoaște personal.

În cadrul acestei critici, recurenta solicită a se da eficiență răspunsurilor la interogatoriu ale pârâților C. și B., să se constate că aceștia au fost induși în eroare de concubinul pârâtei de ordin III și că niciodată nu au achitat prețul recurentei.

II. În mod greșit instanța de apel a înlăturat critica privind eficientizarea dispozițiilor art. 358 C. proc. civ., în sensul că pârâta intimată de ordin III A. nu s-a prezentat la interogatoriu.

Pârâta A. a refuzat să se prezinte la interogatoriu tocmai pentru că știa că datorită concubinului său F. (supranumit "G.") a fost în mod decisiv păcălită recurenta, dar și faptul că nu a efectuat vreodată vreo plată în favoarea soților Chiorean.

Prin întâmpinarea înregistrată la 02.09.2025, intimații-pârâți B. și C. au invocat excepția de inadmisibilitate a recursului raportat la dispozițiile art. 497 C. proc. civ., în sensul că în ipoteza casării deciziei recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate reține cauza spre rejudecare pentru a se pronunța asupra cererii de chemare în judecată, câtă vreme prin cererea de recurs se solicită o reapreciere a probelor și a stării de fapt.

Intimații au invocat și excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ., recursul vizează reinterpretarea situației de fapt și a probelor administrate în cauză și reiterează motivele de apel cărora li s-a dat deja o dezlegare jurisdicțională. Totodată, recurenta nu indică în mod concret în ce modalitate au fost încălcate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) de către instanța de apel.

În subsidiar, intimații solicită respingerea recursului, ca nefondat și arată că în cauză nu este incident niciun motiv pentru care să se dispună anularea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 21.02.2020 și niciuna dintre părțile semnatare nu a susținut că nu s-ar fi plătit prețul.

În ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de către intimați cu recurenta, acesta a fost atestat de către avocat, conform procesului-verbal de atestare a identității părților, a conținutului și datei actului nr. x/21.02.2020, care a fost semnat și asumat de către recurentă.

În urma contestării, de către recurentă, a semnăturii de pe acest înscris, în cauză a fost dispusă o expertiză grafoscopică prin care s-a stabilit că, în mod cert, actul a fost semnat de către recurenta D..

În cauză, nu s-a dovedit existența vreunui caz de viciere a consimțământului. Dimpotrivă, din răspunsul la interogatoriu al recurentei rezultă faptul că aceasta a apelat la numitul F., zis G., pentru a vinde imobilul pentru suma de 50.000 RON, prețul menționat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare a căruia anulare o solicită și pe care l-a și încasat.

Recurenta și-a asumat toate clauzele contractuale, a recunoscut faptul că a primit prețul, iar instanța de apel a reținut în mod corect toate aceste aspecte.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor invocate prin actul procedural.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, în raport cu excepția de nulitate pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocată de intimații-pârâți B. și C. prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta a întemeiat calea extraordinară de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

În cuprinsul textului de lege menționat, sunt avute în vedere trei ipoteze care conduc la casarea unei hotărâri și anume:

a) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că acestea lipsesc cu desăvârșire sau există o motivare, dar ea este insuficientă, nu răspunde tuturor cererilor sau, după caz, criticilor aduse hotărârii de primă instanță;

b) motivele hotărârii recurate sunt contradictorii. Contradicția poate fi constatată în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport cu dispozitivul, fiind posibilă ipoteza în care ele nu susțin dispozitivul, ci, din contră, îl contrazic;

c) hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare.

Recurenta invocă incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ., în sensul că instanța de apel nu a analizat excepția de nulitate a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 21.02.2020 din perspectiva dispozițiilor art. 1247 și art. 1350 C. civ., nu a analizat excepția de nulitate relativă a aceluiași antecontract din perspectiva dispozițiilor art. 1248, art. 1251-1252 C. civ., în mod greșit a înlăturat răspunsul la interogatoriu al pârâților B. și C., în mod greșit a înlăturat critica privind eficientizarea dispozițiilor art. 358 C. proc. civ. raportat la neprezentarea intimatei A. la interogatoriu.

Înalta Curte observă că recurenta, pe de o parte, deduce judecății în recurs, aspecte care nu se regăsesc în considerentele deciziei instanței de apel pe care a înțeles să o atace, respectiv cele privind excepțiile de nulitate ale antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 21.02.2020, referitor la care, contrar susținerilor acesteia, instanța nu a omis a se pronunța, ci, în urma analizării probatoriilor administrate, atribut exclusiv al instanțelor devolutive, a constatat că nu dovedesc incidența unei astfel de situații juridice.

Pe de altă parte, recurenta reiterează la acest moment procesual aspecte ce țin de modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor, reprezentând chestiuni de netemeinicie, care excedează controlului jurisdicțional specific instanței de recurs, în care se analizează exclusiv conformitatea hotărârii recurate cu dispozițiile legale incidente.

Prin urmare, deși formal recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ., motivele deduse judecății nu se circumscriu niciunuia din cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fiind incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. privind nulitatea pentru neîncadrarea criticilor formulate în cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de textul legal menționat.

În acest sens, cu titlu general, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele evidențiate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ., cererea de recurs formulată cu nerespectarea formelor legale va fi lovită de nulitate.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța, care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței, care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Astfel, prin decizia recurată, instanța de apel a constatat că criticile aduse de către apelanta D. (recurenta din prezenta cauză) hotărârii de primă instanță vizează următoarele aspecte: 1.greșita interpretare și valorificare a probelor de către prima instanță, cu încălcarea art. 254 C. proc. civ., în special a răspunsului la interogatoriu al intimaților B. și C., din care ar rezulta temeinicia susținerilor apelantei în sensul că aceasta nu a primit prețul menționat în convenție; 2.nesocotirea prevederilor art. 358 C. proc. civ. în ceea ce pricește greșita apreciere a probei cu interogatoriul administrat intimatei A.; 3. faptul că lipsa la interogatoriu a reclamantei pârâtă reconvențional A. semnifică recunoașterea acesteia a împrejurării că nu ar fi achitat soților Chiorean prețul imobilului promis spre înstrăinare prin convenția încheiată cu aceștia la 09.06.2020, și anume a cotei de 1/2 din cota dobândită conform antecontractului dintre D. și soții Chiorean la 21.02.2020.

Răspunzând motivelor de apel deduse judecății, astfel cum au fost redate mai sus, curtea de apel a reținut, cu referire la prima critică, că probele administrate de prima instanță, coroborate, dovedesc că apelanta a semnat antecontractul cu intimații B. și C., prin care a recunoscut inclusiv încasarea prețului.

În ce privește cea de-a doua critică din apel, curtea de apel a reținut că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art. 358 C. proc. civ., administrând, în lipsa prezentării intimatei A. la interogatoriu, alte probe, care au relevat o stare de fapt contrară celei pretinse de apelante.

Referitor la cea de-a treia critică din apel, curtea de apel a reținut, pe de o parte, că în condițiile în care intimații promitenți vânzători B. și C. nu au contestat niciodată plata prețului stipulat de către reclamanta A., nu este relevantă lipsa de la interogatoriu a acesteia din urmă, iar pe de altă parte, că deși apelanta susține că a dovedit cu mijloace de probă acest fapt pretins, nu a indicat, în concret, care ar fi acele probe, limitându-se doar a se referi la lipsa de la interogatoriu a intimatei A..

Ignorând aceste statuări ale instanței de apel, recurenta reiterează, în calea extraordinară a recursului, aspecte similare deduse judecății în apel care, pe de o parte vizează modalitatea de interpretare și administrare a probatoriilor de către prima instanță, iar pe de altă parte, ignoră dezlegările jurisdicționale ale instanței devolutive, singura în măsură să analizeze situația de fapt și probele administrate în cauză.

În acest sens, recurenta critică din nou în recurs greșita înlăturare a răspunsului la interogatoriu al intimaților B. și C. (art. 254 C. proc. civ.), respectiv, critica privind eficientizarea dispozițiilor art. 358 C. proc. civ., în sensul că pârâta intimată de ordin III A. nu s-a prezentat la interogatoriu.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că recursul este formal întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ., recurenta nedezvoltând critici care să poată fi subsumate textului legal menționat.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt întemeiate criticile formulate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâta D. împotriva deciziei civile nr. 114/A din 3 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta D. împotriva deciziei civile nr. 114/A din 03 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 04 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.