ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1548/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1548/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 23 septembrie 2025
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 22 noiembrie 2024, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 457 din 15 februarie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E..
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării contestației în anulare, conform art. 508 alin. (1) raportat la art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.
Din verificările efectuate în dosar, se constată că potrivit dovezii de comunicare aflate la dosarul nr. x/2020, decizia nr. 457 din 15 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, atacată pe calea prezentei contestații în anulare, a fost comunicată la sediul locului de detenție al contestatorului, respectiv Penitenciarul Oradea, la data de 3 octombrie 2024.
Or, prezenta contestație în anulare a formulată la data de 19 noiembrie 2024, așadar cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut la art. 506 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Raportarea legiuitorului la termenul de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă nu echivalează cu un drept de opțiune al părților, în sensul de a formula contestația în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive a acesteia.
Termenul de un an este un termen limită și are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice și de a limita în timp durata unui proces, doar în situațiile în care nu este posibilă calcularea termenului obiectiv de 15 zile, deoarece comunicarea hotărârii fie lipsește, fie nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor procedurale.
Atare rațiune a normei, rezultată și din ordinea în care termenele diferite sunt indicate în text, impune ca verificarea respectării termenului de formulare a contestației în anulare să se raporteze prioritar la termenul de 15 zile și numai în subsidiar la termenul limită de un an, dacă este întrunită vreuna dintre situațiile de excepție menționate anterior, nefiind însă cazul în speță.
Pentru considerentele expuse, constatând că prezenta contestație a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 457 din 15 februarie 2024, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2025.