Decizia nr. 2163/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 529 a Curții de Apel București

Sentința pronunțată pe fond Prin sentința civilă nr. .238/21.02.2017, pronunțată de Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților A., B., C., D. și E.; a fost respinsă acțiunea introdusă de acești reclamanți ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Cercetării și Inovării, cu consecința respingerii acțiunii introduse împotriva pârâtului Ministerul Cercetării și Inovării ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. F. S.A., prin administratori judiciari G. și H., împotriva pârâtului Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Microtehnologie - IMT București. Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamanta F. S.A., prin lichidator judiciar H. și reclamanții A., C. și D., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă la data de 02.10.2018 sub nr. x/2014.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia nr. 529A din 2 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesual pasive și a constatat că Ministerul Educației Naționale și Ministerul Cercetării și Inovării nu au calitate procesuală în apel; a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții-reclamanți F. S.A., prin administrator judiciar H. și de D., A. și C. împotriva sentinței civile nr. 238/21.02.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București și încheierii din 19 februarie 2019 au formulat cereri de recurs reclamantul F., prin lichidatori judiciari H. și G., precum și reclamanții A., C., D. și B..

Decizia pronunțată în recurs Prin decizia nr. 1361 din 15 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă pronunțată în dosarul nr. x/2014, s-a constatat nul recursul declarat de reclamantul F. S.A. - societate aflată în procedura de faliment, prin lichidatori judiciari H.. și G.. împotriva deciziei nr. 529 A din 2 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014. De asemenea, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva aceleiași decizii și s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A., C. și D. împotriva aceleiași decizii.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii A., C., B. și D. la data de 10 iunie 2022. Contestatorii A., C., B. și D. au invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 și 4 C. proc. civ. și au indicat mai multe pretinse erori materiale săvârșite de instanța de recurs, precum și aspecte omise de instanța de apel.

Apărările formulate în cauză Intimații nu au depus întâmpinare în cauză. Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării contestației în anulare, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă. Din verificările efectuate în dosar, se constată, potrivit dovezilor de comunicare de la dosar, că decizia nr. 1361 din 15 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2014, atacată pe calea contestației în anulare, a fost comunicată contestatorului A. la data de 14 iulie 2021, contestatorului C. la 30 iulie 2021, contestatorului B. la data de 14 iulie 2021 și contestatoarei D. la data de 14 iulie 2021 . Or, prezenta contestație în anulare a fost formulată la data de 10 iunie 2022, conform filei 3 din dosarul Înaltei Curți, așadar cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut la art. 506 alin. (1) teza I C. proc. civ. Raportarea legiuitorului la termenul de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă nu echivalează cu un drept de opțiune al părților, în sensul de a formula contestația în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive a acesteia. Termenul de un an este unul obiectiv și are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice și de a limita în timp durata unui proces, doar în situațiile în care nu este posibilă calcularea termenului subiectiv de 15 zile, deoarece comunicarea hotărârii fie lipsește, fie nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor procedurale. Atare rațiune a normei, rezultată și din ordinea în care termenele diferite sunt indicate în text, impune ca verificarea respectării termenului de formulare a contestației în anulare să se raporteze prioritar la termenul subiectiv și numai în subsidiar la termenul obiectiv, dacă este întrunită vreuna dintre situațiile de excepție menționate anterior, nefiind însă cazul în speță. Pentru considerentele expuse, constatând că prezenta contestație a fost înregistrată cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca fiind tardiv formulată.