ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1530/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 14 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului a chemat în judecată pe pârâții A. și Ministerul Educației Naționale, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să îl oblige pe pârâtul A. la plata sumei de 532.088,33 RON reprezentând parte din cota de 5% din încasările B. S.R.L. din pronosticuri sportive aferente perioadei 2006 - 2009, datorate în temeiul art. 70 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349, art. 1345, art. 1560 și art. 2538 C. civ., art. 7 și art. 45 din Legea nr. 188/2000, art. 64 și art. 864 C. proc. civ.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă

Prin sentința civilă nr. 475 din data de 7 martie 2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului față de pârâtul A., ca neîntemeiată, și față de Ministerul Educației Naționale, ca inadmisibilă.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 1772 A din data de 10 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, evocând fondul, a respins excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată; a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației Naționale; a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului, în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată; a obligat reclamantul la plata către pârâtul A. a sumei de 8.528 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 1772 A din data de 10 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul Ministerul Sportului (succesor în drepturi și obligații al Ministerului Tineretului și Sportului).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 10 martie 2022 sub nr. x/2017.

Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii cererii introductive de instanță, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, după prezentarea situației de fapt, în esență, redând fragmente din considerentele deciziei recurate, recurentul-reclamant a susținut că instanța de apel, prin evocarea fondului, a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, atunci când a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile a executorului judecătoresc.

În ceea ce privește culpa executorului, a apreciat că aceasta este clară, B. S.R.L. achitând către executorul judecătoresc, la data de 17 octombrie 2014, suma de 1.451.290,70 RON, dovadă fiind ordinul de plată nr. x din data de 17 octombrie 2014.

A precizat și că, la data de 22 octombrie 2014, A. a virat Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice (actualul Minister al Educației Naționale) suma ce i se cuvenea, iar acesta, la rândul său, la data de 18 august 2015, a virat către Ministerul Tineretului și Sportului suma de 913.683,11 RON.

Subliniază că suma de 913.683,11 RON a fost virată Ministerului Educației Naționale, deși Ministerului Tineretului și Sportului se înființase în anul 2013 prin H.G. nr. 11/2013, iar contractul nr. x din data de 7 decembrie 2009 a fost încheiat de C. cu Ministerul Tineretului și Sportului.

A susținut și că suma de 1.443.771,44 RON plus 2.000 RON cheltuieli de judecată (conform titlului executoriu), respectiv suma de 532.088,33 RON, nu a fost eliberată de pârâtul executor judecătoresc către pârâtul creditor în dosarul execuțional nr. x/2014, creditorul fiind evident Ministerul Tineretului și Sportului, care nu a putut exercita contestația la executare, întrucât executorul judecătoresc a considerat în mod eronat că este creditor Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, deși, la data de 22 octombrie 2014, Ministerul Tineretului și Sportului era înființat prin H.G. nr. 11/2013, preluând drepturile și obligațiile pentru litigii derivate din prevederile Legii nr. 69/2000 a educației fizice și sportului, iar Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu mai exista, luând ființă Ministerul Educației Naționale prin H.G. nr. 185/2013, abrogată prin H.G. nr. 26/2015.

Totodată, a arătat că, întrucât executorul judecătoresc nu a distribuit întreaga suma achitată de B. S.R.L., acesta a încălcat prevederile art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000, precum și pe cele ale art. 864 C. proc. civ.

Făcând trimitere la dispozițiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, a apreciat că se impune atragerea răspunderii civile delictuale, având în vedere reținerea fără temei a sumei de 532.088,33 RON.

De asemenea a arătat că, în acest cadru procesual, onorariul avocațial se achită după analizarea respectării obligațiilor contractuale ce derivă din contractul nr. x din data de 7 decembrie 2009 de către Ministerul Tineretului și Sportului, iar nu în lipsa executării silite asupra Ministerului Tineretului și Sportului pentru neachitarea acestei sume și virarea sumelor achitate de debitoarea B. S.R.L. către Ministerul Educației Naționale, care nu avea calitate și, respectiv, acest drept.

II.2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 26 aprilie 2022, în termenul legal, intimatul-pârât A. a solicitat în principal, pe cale de excepție, constatarea nulității recursului, iar în subsidiar, respingerea căii de atac ca neîntemeiată.

În susținerea excepției nulității recursului, a arătat că, în speță, cererea de recurs nu conține o minimă argumentare în drept a criticii de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul în care recurentul-reclamant s-a rezumat la a relua expunerea situației de fapt, la a-și manifesta nemulțumirea față de soluțiile pronunțate în cauză și nu a argumentat în concret în ce mod a fost aplicat greșit dreptul material și nici nu a arătat care este viciul raționamentului juridic expus de instanța de apel în considerentele redate.

În cauză, nu a fost formulat răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reținându-se că urmează a se aprecia asupra excepției tardivității recursului precum și dacă, în speță, criticile recurentului-reclamant pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepția nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât A..

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Prin punctul de vedere la raport, recurentul-reclamant Ministerul Sporturilor, succesor în drepturi și obligații al Ministerului Tineretului și Sportului, a susținut că prezentul recurs este formulat în termen legal, aspect ce rezultă din borderoul nr. 36 din data de 28 februarie 2022 al Ministerului Sportului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 27 iunie 2022, s-a fixat termen la data de 20 septembrie 2022, fără citarea părților, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Intimatul-pârât A., la data de 12 septembrie 2022, a depus note de ședință prin care a apreciat că recursul este tardiv formulat și a solicitat admiterea excepției tardivității recursului.

La termenul de judecată din data de 20 septembrie 2022, Înalta Curte a constatat că, față de înscrisul depus la dosar de recurentul-reclamant odată cu punctul de vedere la raport, recursul este formulat în termen legal și a reținut cauza în pronunțare prin prisma excepției nulității recursului, invocate prin întâmpinare de intimatul-pârât A..

II.4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, deși recurentul-reclamant a invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată este dată cu încălcarea/aplicarea greșită a legii, raportarea la acest caz de casare este una pur formală, în condițiile în care partea nu a indicat care sunt normele de drept material pretins a fi fost încălcate sau greșit aplicate și care este raționamentul eronat al instanței de apel.

Prin motivarea recursului, recurentul-reclamant nu a adus critici concrete de nelegalitate hotărârii recurate, care să vizeze aspectele ce au făcut obiectul analizei instanței de apel ce a condus-o la soluția pronunțată în cauză, ci s-a rezumat la a prezenta pe larg situația de fapt a speței și a expune propriile aprecieri cu privire la chestiunea litigioasă ce face obiectul dosarului.

Or, o atare motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, cele susținute prin cererea de recurs neputând fi convertite în vreun motiv de casare prevăzut de lege, nereprezentând, astfel cum s-a mai arătat, veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate.

Totodată, Înalta Curte reține că pot forma obiect al cercetării judecătorești în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același cod, care potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Astfel, instanța de recurs nu are competența de a proceda la verificarea situației de fapt stabilite prin hotărârea atacată și de a reevalua, în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta a constatat-o.

Așa fiind, criticile formulate de recurentul-reclamant, care vizează în totalitate aspecte ce țin de situația de fapt și aprecierea probelor cauzei, nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului pendinte, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

Nici simpla trimitere la condițiile răspunderii civile delictuale sau enunțarea unor dispoziții legale, astfel cum a procedat recurentul-reclamant, nu pot determina o analiză a legalității hotărârii recurate în lipsa indicării unor chestiuni concrete care ar fi de natură a duce la concluzia interpretării sau aplicării greșite a normelor de drept material în raționamentul curții de apel.

Prin urmare, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul Ministerul Sportului, succesor în drepturi și obligații al Ministerului Tineretului și Sportului, împotriva deciziei civile nr. 1772 A din data de 10 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2022.