ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 februarie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurenta inculpată A. împotriva deciziei penale nr. 1102 din 16 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 314 din data de 26 aprilie 2024 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. x/2022, printre altele, în ceea ce o privește pe inculpata A., s-au dispus următoarele:

În baza 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata A. (...) pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (11 acte materiale), ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

S-a constatat că (..), iar inculpata A. a fost reținută pe o durată de 24 ore, începând cu data de 22.09.2021 și până la 23.09.2021.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1349, art. 1382 din C. civ. și art. 25 din C. proc. pen., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Suceava și s-a dispus:

- obligarea, în solidar, a inculpatelor B., C. și A. la plata sumei de 94.696 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părții civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor D., C. și A. la plata sumei de 84.028 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părții civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor E., C. și A. la plata sumei de 76.084 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părții civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor F., C. și A. la plata sumei de 77.372 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părții civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor G., C. și A. la plata sumei de 75.393 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părții civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor H., C. și A. la plata sumei de 63.890 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părții civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor I., C. și A. la plata sumei de 56.354 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părții civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor J., C. și A. la plata sumei de 55.099 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părții civile;

- obligarea, în solidar, a inculpatelor K., C. și A. la plata sumei de 41.411 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părții civile;

precum și la plata dobânzii legale începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data achitării integrale a debitelor.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1349, art. 1382 din C. civ. și art. 25 din C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași și s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpatelor L., A. și C. la plata sumei de 58.331 RON, reprezentând prejudiciul material cauzat părții civile.

S-a luat act că prin încheierea din 01.07.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Suceava s-a constatat încetată de drept măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 2692/P/2018 din 20.09.2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava asupra următoarelor bunuri aflate în proprietatea inculpatei A.: suprafața măsurată de 5156 mp teren curți construcții și arabil (suprafața din acte este de 5225 mp) situat în intravilanul și extravilanul localității Călugăreni, com. Adâncata, jud. Suceava, din care suprafața de 360 mp este situată în intravilan și este identica cu parcela nr. 1 curți construcții, suprafața de 324 mp este situată în intravilan și este identică cu parcela nr. 2 arabilă și suprafața de 4472 mp este situată în extravilan și este identică cu parcela nr. 3 arabilă, împreună cu o casă de locuit C1, cu suprafața construită la sol de 81 mp și suprafața desfășurată de 159 mp, edificată în anul 2006 din BCA, cu regim de înălțime P+M și o construcție anexă C2, cu suprafața construită la sol și desfășurată de 22 mp, identificat cu nr. cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a UAT Adâncata; suprafața de 1975 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Adâncata, jud. Suceava, identic cu parcela nr. 1 arabilă, identificat cu nr. cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a UAT Adâncata.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, printre alții, inculpata A..

Prin decizia penală nr. 1102 din 16 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A., împotriva sentinței penale penală nr. 314 din data de 26.04.2024, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. x/2022.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpata M., împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 419 din C. proc. pen., s-a extins efectele apelului declarat de inculpata M., în latura civilă a cauzei și în limita impusă de apelul declarat de aceasta, și cu privire la inculpata C..

S-a desființat în parte sentința penală mai sus menționată și în rejudecare, s-a redus cuantumul despăgubirilor civile la a căror plată inculpatele M. și C. au fost obligate către partea civilă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Suceava de la suma de 42.113 RON la suma de 27.571 RON.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata către stat a sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare din apel.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., celelalte cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație inculpata A., la data de 18 noiembrie 2024 (prin poștă), înregistrat la Curtea de Apel Suceava la aceeași dată .

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2022*.

În cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". Prin cererea formulată recurenta inculpată A. a solicitat casarea deciziei recurate și rejudecarea cauzei exclusiv cu privire la latura civilă a cauzei.

În motivarea cererii de recurs în casație s-a arătat că soluționarea laturii civile s-a realizat cu încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 13 din C. proc. civ. și cu încălcarea normelor de drept civil, având în vedere că urmare a soluției de încetare a procesului penal, acțiunea civilă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1357 din C. civ.. Astfel, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., în caz de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (când intervine prescripția răspunderii penale) instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.

Pe de altă parte, recurenta inculpată a arătat că investirea instanței penale cu soluționarea unei cauze civile trebuie să se facă cu respectarea drepturilor și dispozițiilor legale în vigoare desfășurării procesului civil, dând posibilitate părților să formuleze cereri și excepții și să propună probe în apărare. Pronunțând o soluție de încetare a procesului penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile, fără a desfășura cercetarea judecătorească necesară prin administrarea probatoriului în contradictoriu și fără a da posibilitatea recurentei să își facă apărările specifice unui proces civil. Totodată, s-a arătat că instanța avea posibilitatea să dispună disjungerea acțiunii civile potrivit dispozițiilor art. 26 din C. pen. și să soluționeze acțiunile civile cu respectarea tuturor normelor de drept specifice.

Recurenta a mai arătat că nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetată și nu a solicitat ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurenta inculpată A. împotriva deciziei penale nr. 1102 din 16 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că recurenta A. a formulat recurs în casație la data de 18 noiembrie 2024 împotriva sentinței penale nr. 314 din 26 aprilie 2024 pronunțată de Judecătoria Suceava, secția penală și împotriva deciziei penale nr. 1102 din 16 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate din data de 22 octombrie 2024, conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 1102 din 16 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurenta A., în calitate de inculpată.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și domiciliul recurentei A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 1102 din 16 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori), iar cererea poartă semnătura recurentei și a avocatului care a redactat cererea de recurs în casație și care a atașat împuternicirea avocațială seria x, din data de 18 noiembrie 2024 .

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Referitor la condiția de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se impune a se menționa că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Se constată că prin cererea formulată, recurenta inculpata A. nu contestă soluția referitoare la procesul penal propriu-zis, ci solicită casarea deciziei recurate exclusiv cu privire la latura civilă a cauzei.

Înalta Curte notează că din modalitatea de reglementare a recursului în casație, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, așadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că aspectele de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurentă să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile. Acesta nu permite reevaluarea situației de fapt, a mijloacelor de probă și nici reformarea hotărârii sub aspecte care țin de temeinicia soluției.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii concretizate în cazurile reglementate în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Deși recurenta a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care prevede că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, se constată că în cursul judecății cauzei în primă instanță, aceasta nu a solicitat continuarea procesului penal, aspect reținut și de instanța de apel în decizia atacată.

Se observă totodată că, recurenta nu critică soluția, pe latură penală, de încetare a procesului penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale. Prin cererea formulată, recurenta susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare în ceea ce privește soluționarea laturii civile, întrucât instanța de fond nu ar fi respectat garanțiile specifice procesului civil și nu i-ar fi permis administrarea de probe în apărare. De asemenea, recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. instanța trebuia să lase nesoluționată acțiunea civilă în situația în care a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale, dispunând soluția de încetare a procesului penal.

Deși C. proc. pen. stipulează faptul că latura civilă a procesului penal poate fi supusă recursului în casație, analiza dispozițiilor art. 438 din C. proc. pen. relevă faptul că nu există cazuri de casare care să privească exclusiv latura civilă a cauzei, soluția privind acțiunea civilă putând fi influențată indirect, ca efect al soluției cu privire la acțiunea penală.

Pe de altă parte, latura civilă poate fi criticată doar cu privire la aspectele de nelegalitate nu și cu privire la aspecte de netemeinicie, având în vedere că prin soluționarea recursului în casație nu se analizează interpretarea probatorului care a stat la baza judecării laturii civile.

Simplul fapt că recurenta a invocat un caz de casare nu este suficient pentru admisibilitatea recursului în casație, fiind necesar ca motivele expuse cu privire la cazul de casare invocat să corespundă acestuia.

În ceea ce privește susținerea recurentei că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare deoarece nu i s-a permis administrarea de probe în apărare, Înalta Curte notează că acest aspect nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute de lege pentru care se poate formula recurs în casație.

Pe de altă parte, se constată că în situația în care se dispune o soluție de încetare a procesului penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale, instanța trebuie să soluționeze latura civilă a cauzei, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepția prescripției, i) și j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.

În condițiile în care, recurenta inculpata A. a criticat soluția sub aspectul situația de fapt și al administrării probatoriului referitor la latura civilă, se constată că motivele de recurs formulate nu pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. sau a altui caz de casare prevăzut de lege.

Instanța de recurs amintește că practica instanței supreme a statuat în sensul că indicarea formală a unuia din cazurile de casare prevăzute de lege, fără ca argumentele aduse în susținere să se subsumeze în mod real acestuia, nu este suficientă pentru constatarea admisibilității cererii de recurs în casație (încheierea nr. 80/RC din 14 martie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016, încheierea nr. 238/RC din 26 mai 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2018, încheierea nr. 347 din 07 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurenta inculpată nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurenta inculpată A. împotriva deciziei penale nr. 1102 din 16 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală, va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurenta inculpată A. împotriva deciziei penale nr. 1102 din 16 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2025.