ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 10 din data de 18 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a respins cererile și excepțiile invocate de inculpatul A..

A constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2022 din data de 09.08.2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

A dispus începerea judecării cauzei cu privire la inculpatul A..

Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 1528 din 23 octombrie 2024, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2024, în baza art. 47 C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale.

În baza art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 09.08.2024, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Examinând excepția necompetenței materiale, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici, executori judecătorești, de controlorii financiari ai Curții de Conturi, precum și auditori publici externi;

Dispozițiile art. 54 C. proc. pen., reglementând competența judecătorului de cameră preliminară, statuează că "judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia:

a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;

b) verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală;

c) soluționează plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată;

d) soluționează alte situații expres prevăzute de lege."

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că prin adresa nr. x/15.10.2024, Baroul Mehedinți a comunicat că inculpatul are calitatea de avocat, aceasta fiind dobândită în anul 2006.

Or, având în vedere această împrejurare, în considerarea textelor legale anterior menționate, judecătorul de cameră preliminară a reținut că aparține curții de apel competența de judecată a prezentei cauze, competența acesteia fiind atrasă de calitatea de avocat a inculpatului.

Împrejurarea că inculpatul este înscris din data de 12.06.2013 pe Tabloul avocaților incompatibili al Baroului Mehedinți nu poate conduce la concluzia că judecătoria este competentă material să judece cauza pendinte, întrucât incompatibilitatea avocatului, iar pe cale de consecință suspendarea exercitării profesiei de avocat, nu echivalează cu încetarea calității de avocat, inculpatul încă având calitatea de avocat.

Față de cele ce preced, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 47 C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 04.11.2024, sub nr. x/2024, fiind creat dosarul asociat a1, în vederea parcurgerii procedurii de cameră preliminară.

La data de 22 noiembrie 2024, inculpatul, prin apărător ales, a depus la dosar cereri și excepții.

În esență, inculpatul a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul nr. x/2022 din 09.08.2024, emis de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, invocând incidența sancțiunii prev. de art. 281 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen. rap. la Decizia Curții Constituționale nr. 302/2017, fiind nesocotite normele de competență personală prin efectuarea urmăririi penale de către un organ de urmărire penală ierarhic inferior celui competent, context în care, calitatea inculpatului de avocat (potrivit adresei nr. x/15.10.2024 existentă la dosarul cauzei, fila x), în aplicarea art. 38 alin. (1) C. proc. pen., determină ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să fie competent material, respectiv, teritorial, să realizeze urmărirea penală în prezenta cauză.

Astfel, raportat la efectul nulității prev. de art. 280 C. proc. pen., a solicitat ca în baza art. 342, 346 C. proc. pen., după excluderea tuturor actelor, să se trimită cauza organului competent în vederea refacerii urmăririi penale.

La termenul din data de 13 decembrie 2024, judecătorul de cameră preliminară a invocat din oficiu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 281 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen., art. 281 alin. (2) și (4) C. proc. pen. în raport de disp. art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2), art. 124 alin. (1) si 2, art. 131 alin. (1) din Constituție, dezbaterile asupra acesteia și asupra cererilor și excepțiilor formulate în cauză având loc la termenul din data de 16.12.2024.

Prin încheierea din 16.12.2024, judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 281 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen., art. 281 alin. (2) și (4) C. proc. pen. în raport de disp. art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2), art. 124 alin. (1) si 2, art. 131 alin. (1) din Constituție.

Analizând cererile și excepțiile formulate în cauză - atât în fața Curții de Apel, cât și în fața Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2022, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a menționat că, la data de 28.12.2021, în jurul orelor 23:56, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției municipiului Drobeta-Turnu Severin-Biroul Rutier l-au oprit în trafic pe inculpatul A., întrucât acesta a fost înregistrat cu aparatul radar că a condus autoturismul, pe bld. Tudor Vladimirescu, din mun. Drobeta-Turnu Severin, depășind viteza legal admisă.

Cu ocazia controlului, organele de poliție au constatat că inculpatul se afla singur în autoturismul sus-menționat condus de către acesta, iar întrucât emana halenă alcoolică l-au întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice, iar cel din urmă a recunoscut că a băut whisky și a refuzat să fie testat cu aparatul alcool test, fiind înregistrat cu bodycam-ul din dotare.

Inculpatul a fost condus la spitalul CFR din mun. Drobeta-Turnu Severin, unde i-au fost prelevate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x emis de Serviciul de Medicină Legală Hunedoara, a rezultat că, în data de 29.12.2021, orele 00:20, respectiv orele 01:20, inculpatul a avut o concentrație alcoolică de 3,20 g/l, respectiv 3.05 g/l alcool pur în sânge.

Fiind audiat în calitate de suspect/inculpat, A. nu a dorit să dea declarații cu privire la acuzația reținută în sarcina sa.

În dovedirea stării de fapt, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele probe: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; proces-verbal din data de 24.04.2023 de transcriere imagini video; xerocopie proces-verbal nr. x din data de 29.12.2021; proces-verbal recoltare mostre biologice; examen clinic; buletin de analiză toxicologică nr. x emis de SJML Hunedoara.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, la data de 28.12.2021, în jurul orelor 23:56, a condus autoturismul pe bld. Tudor Vladimirescu, din mun. Drobeta-Turnu Severin, având o îmbibație alcoolică de 3,20 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la competență, instanța a constatat că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere disp. art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Referitor la actul de sesizare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege cu privire la conținutul rechizitoriului prev. de art. 328 C. proc. pen.

Curtea a reținut că acuzațiile sunt formulate într-o manieră suficient de clară, încât să dea posibilitatea inculpatului A. să înțeleagă ce anume i se reproșează de către autorități și care este semnificația penală a conduitei sale.

Potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza I C. proc. pen., rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde, în mod corespunzător, mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), respectiv datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 și 331, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei.

Claritatea acuzației se reflectă atât în componenta descrierii faptei penale - ca manifestare obiectivă în sfera realității (activitate care trebuie realizată într-o manieră detaliată, explicită, lipsită de ambiguitate, care să permită inculpatului înțelegerea deplină a conținutului faptic al acuzației penale, iar judecătorului - individualizarea, dincolo de orice echivoc, a obiectului și limitelor judecății), dar și în componenta indicării detaliate a încadrării juridice a faptei, astfel descrise.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că exigențele de descriere a acuzației sunt îndeplinite atunci când circumstanțele de timp, loc și modalitate de comitere sunt indicate, în cuprinsul actului de sesizare, cu o precizie suficientă pentru a permite acuzatului să înțeleagă, cu exactitate, conținutul faptic, obiectiv, al învinuirii aduse, stabilirea precisă a obiectului judecății fiind obligatorie și necesară pentru realizarea caracterului echitabil al procedurii prev. de art. 8 C. proc. pen.. și exercitării efective și depline a dreptului la apărare al inculpatului.

În cauză, toate aceste cerințe au fost respectate, existând o concordanță deplină între baza factuală a acuzației și elementele de conținut legal al infracțiunii, astfel cum se desprind din norma de incriminare.

Față de cele expuse, a arătat că, cererile și excepțiile formulate în fața Judecătoriei Drobeta Turnu Severin - atașate la dosarul nr. x/2024, sunt nefondate.

Referitor la legalitatea actelor de urmărire penală și a probelor, judecătorul de cameră preliminară a constatat că probele au caracter legal, au fost administrate în condițiile legii, cu respectarea dreptului la apărare, nefiind incidente motive de nulitate, respectiv de excludere.

Inculpatul a invocat nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței emis de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, invocând incidența sancțiunii prev. de art. 281 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen. rap. la Decizia Curții Constituționale nr. 302/2017, apreciind că au fost nesocotite normele de competență personală prin efectuarea urmăririi penale de către un organ de urmărire penală ierarhic inferior celui competent, context în care, calitatea sa de avocat (potrivit adresei nr. x/15.10.2024 existentă la dosarul cauzei, fila x) determina ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să fie competent material, respectiv, teritorial, să realizeze urmărirea penală.

Astfel, raportat la efectul nulității prev. de art. 280 C. proc. pen., a solicitat ca, în baza art. 342, 346 C. proc. pen., după excluderea tuturor actelor, să se trimită cauza organului competent în vederea refacerii urmăririi penale.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că sancțiunea nulității absolute prev. de art. 281 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen., invocată de către inculpat în ceea ce privește necompetența Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin nu operează, întrucât pe tot parcursul urmăririi penale nu a existat nicio probă ori minimă informație că inculpatul A. ar avea calitatea de avocat.

Inculpatul A. a fost singurul subiect procesual care a cunoscut calitatea sa de avocat, pe care nu a adus-o la cunoștința organelor judiciare, iar în procedura de cameră preliminară nu poate invoca această omisiune pentru a obține efectele unei sancțiuni procedurale a actelor îndeplinite în trecut.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că organizarea competenței determină însăși capacitatea pe care o au diferitele organe judiciare de a-și îndeplini funcțiile esențiale prevăzute de lege, respectiv asupra căror cauze penale, în ce grad și în ce circumscripție teritorială își pot exercita competențele.

Reglementarea competențelor organelor judiciare reprezintă un element esențial ce decurge din principiul legalității, principiu ce se constituie într-o componentă a statului de drept, conform art. 1 alin. (5) din Constituție.

Aceasta, deoarece o regulă esențială a statului de drept este aceea că atribuțiile/competențele autorităților sunt definite prin lege. Principiul legalității presupune, în principal, că organele judiciare acționează în baza competenței pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar, subsecvent, presupune că acestea trebuie să respecte atât dispozițiile de drept substanțial, cât și pe cele de drept procedural incidente, inclusiv a normelor de competență.

Dispozițiile art. 58 C. proc. pen. reglementează instituția verificării competenței de către organul de urmărire penală, care este dator să își verifice competența imediat după sesizare, iar dacă constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, fie să dispună de îndată, prin ordonanță, declinarea de competență, fie să trimită de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent.

În situațiile precum cea din prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară a reținut că normele de competență după calitatea persoanei pot fi verificate de organele de urmărire penală în măsura în care suspectul/inculpatul colaborează cu organele judiciare cel puțin sub aspectul comunicării deținerii unor calități speciale ce ar atrage competența altui organ de urmărire penală.

În lipsa comunicării unor informații corecte cu privire la calitatea de avocat, nu incumbă vreo culpă organului de urmărire penală cu privire la datoria de a verifica competența.

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. pen., la începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări suspectului sau inculpatului cu privire la nume, prenume, poreclă, data și locul nașterii, codul numeric personal, numele și prenumele părinților, cetățenia, starea civilă, situația militară, studiile, profesia ori ocupația, locul de muncă, acestea având drept scop tocmai verificarea competenței, în situația în care aceasta nu a fost stabilită în mod cert până la data audierii.

A susținut că nu se poate pretinde organelor de urmărire penală ca, la fiecare sesizare din oficiu sau prin plângere sau denunț, să acceseze toate bazele de date sau să solicite informații de la UNBR, Camera Notarilor, Camera Executorilor, CSM, Ministerul Apărării, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ etc, pentru a constata dacă persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni deține o calitate specială care ar atrage competența unui anumit organ judiciar.

O astfel de obligație în sarcina organelor judiciare ar fi excesivă, în contextul în care obligația de a comunica aceste informații incumbă suspectului/inculpatului.

Obligația impusă de disp. art. 58 C. proc. pen. organelor de urmărire penală de a-și verifica competența este circumscrisă datelor ce rezultă din dosarul cauzei, și este relativ simplu de respectat în cazul normelor de competență teritorială sau materială.

Aceasta obligație însă nu impune sarcina excesivă a verificării tuturor calităților speciale pe care persoana bănuită de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală le-ar putea avea și care ar atrage incidența unor norme speciale de competență după calitatea persoanei.

Pe de altă parte, în anumite situații:

- aceste informații nu se găsesc în bazele de date, constituind secrete de serviciu cu un înalt grad de protecție - cum este cazul cadrelor militare din Serviciul Român de Informații - în acest sens conflictul de drept penal soluționat prin s.p. nr. 93/04.10.2022 pronunțată de Tribunalul Militar București, definitivă prin d.p. nr. 112/2022 a Curții Militare de Apel București, dosar nr. x/2022.

- Bazele de date nu sunt actualizate, astfel încât dau un fals răspuns negativ cu privire la calitatea deținută - situație constatată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Craiova, având ca obiect propunere de prelungire a măsurii arestării preventive.

Interpretarea disp. art. 281 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen., art. 281 alin. (2) și (4) C. proc. pen., în sensul că ar permite invocarea nulității absolute de către partea sau subiectul procesual principal care a determinat cauza de nulitate absolută sau din oficiu în beneficiul părții sau subiectului procesual principal care a determinat cauza de nulitate absolută constituie, din punctul de vedere al judecătorului de cameră preliminară, valorificarea juridică a propriei turpitudini și lăsarea procesului penal la latitudinea părții sau subiectului procesual principal din punctul de vedere al oportunității invocării, al momentului invocării.

Obligația suspectului/inculpatului de a declara în mod corect și complet aceste informații rezidă din faptul că declararea necorespunzătoare a adevărului cu privire la aceste date constituie infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 326 C. proc. pen.

Concluziile formulate de apărătorul ales al inculpatului în sensul că acesta a beneficiat de dreptul la tăcere și că nu avea obligația de a comunica organelor de urmărire penală această calitate nu pot fi primite.

Dreptul la tăcere se circumscrie stării de fapt, acuzației, neavând incidență în privința datelor de stare civilă sau a altor date necesare stabilirii identității și calității inculpatului.

Judecătorul reține că dreptul la tăcere și dreptul de a nu contribui la propria incriminare sunt o consecință directă a prezumției de nevinovăție și o garanție a echității procedurii, însă acest drept nu poate fi opus cu privire la toate datele necesare care se impun a fi comunicate organelor de urmărire penală conform disp. art. 107 alin. (1) C. proc. pen., respectiv nume, prenume, poreclă, data și locul nașterii, codul numeric personal, numele și prenumele părinților, cetățenia, starea civilă, situația militară, studiile, profesia ori ocupația, locul de muncă.

În cauză, s-a constatat că, fiind audiat în calitate de suspect și inculpat la datele de 24.04.2023, respectiv 24.10.2023, inculpatul, deși a fost întrebat cu privire la profesie, a omis să comunice profesia de bază - aceea de avocat - comunicând exclusiv actuala ocupație și loc de muncă, respectiv Director Executiv Primăria Drobeta Turnu Severin .

Până la data de 15.10.2024 - data emiterii și comunicării către Judecătoria Drobeta Turnu Severin a adresei nr. x/2024, emisă de Baroul Mehedinți, nu au existat date din care să rezulte calitatea de avocat a inculpatului, iar acesta nu a adus la cunoștința organelor judiciare această calitate.

Nulitatea reprezintă sancțiunea procedurală ce invalidează actele procedurale existente, care au luat însă ființă prin nerespectarea dispozițiilor legale, prin omisiunea sau cu încălcarea formelor prescrise de lege.

În situația de față, însă, nerespectarea dispozițiilor legale constituie consecința acțiunii/inacțiunii suspectului sau inculpatului de a nu declara cu privire la calitatea specială pe care o deține, fie de a declara mincinos că nu deține o calitate specială, producând în mod conștient/intenționat la dereglarea mecanismului prin care este administrată justiția, aspect ce în mod artificial conduce la incidența nulității absolute.

Conform art. 1 și 13 C. proc. pen., procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege, iar actele procesuale și măsurile procesuale efectuate si dispuse sunt guvernate de legea procesuală penală sub imperiul căreia au fost îndeplinite.

La momentul îndeplinirii actelor de procedură până în momentul stabilirii cu certitudine a calității de avocat a inculpatului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a îndeplinit criteriile de competență.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termenul legal, inculpatul A..

În motivele contestației depuse la dosar, în esență, inculpatul a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul nr. x/2022 din 09.08.2024, emis de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, invocând incidența sancțiunii prev. de art. 281 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. rap. la Decizia Curții Constituționale nr. 302/2017, fiind nesocotite normele de competență personală prin efectuarea urmăririi penale de către un organ de urmărire penală ierarhic inferior celui competent, context în care, calitatea inculpatului de avocat (potrivit adresei nr. x/15.10.2024 existentă la dosarul cauzei, fila x), în aplicarea art. 38 alin. (1) C. proc. pen., determină ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să fie competent material, respectiv, teritorial, să realizeze urmărirea penală în prezenta cauză.

Raportat la efectul nulității prevăzute de art. 280 C. proc. pen., a solicitat instanței, ca, în baza art. 342, 346 C. proc. pen., să admită contestația, să desființeze încheierea atacată și după excluderea tuturor actelor, să trimită cauza organului competent în vederea refacerii urmăririi penale.

Cu privire la cererile invocate în fața judecătorului de cameră preliminară, a solicitat instanței să admită contestația, să desființeze încheierea atacată și să constatate neregularitatea actului de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul nr. x/2022 din 09.08.2024, emis de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, invocând incidența nulității relative a acestuia, prevăzută de art. 282 alin. (4) C. proc. pen., prin actul respectiv fiindu-i adusă o vătămare importantă cu privire la dreptul său la apărare, cum acesta este desprins din dispozițiile art. 6 parag. 3 lit. b)-c) din Convenție, cât și din cuprinsul art. 10 C. proc. pen., întrucât nu este apt să învestească în mod valabil instanța de judecată, pentru că nu descrie suficient infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., faptă pentru care s-au formulat acuzații, mai exact expunerea făcută de procuror în rechizitoriu face imposibilă stabilirea obiectului și limitelor judecății, cu consecința trimiterii la procuror, pentru refacerea actului de sesizare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. x/2024/a1, fiind repartizată aleatoriu completului de judecată nr. 1, cu termen de soluționare la data de 12.02.2025, termen la care cauza a rămas în pronunțare.

Examinând contestația formulată de inculpatul A., în temeiul art. 347 din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că este fondată și va fi admisă, pentru următoarele considerente:

În prealabil, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară menționează limitele și specificul obiectului procedurii pendinte, astfel cum sunt definite explicit în cuprinsul dispozițiilor art. 342 din C. proc. pen., normă care statuează asupra prerogativelor judecătorului de a verifica, după trimiterea în judecată, chestiuni punctuale, enumerate limitativ, respectiv: competența instanței sesizate prin rechizitoriu, legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală, analiză care se realizează doar din perspectiva cazurilor de nulitate prevăzute de art. 281 - art. 282 din C. proc. pen. și a condițiilor de incidență a acestora.

În primul rând, se constată că examenul judecătorului de cameră preliminară este limitat, prin voința legiuitorului, la chestiuni eminamente de drept, circumscrise exigențelor de formă și conținut ale actelor procedurale, de concordanță a acestora din urmă cu actele procesuale pe care le încorporează ori cu dispozițiile legale pertinente în faza de urmărire penală; totodată, un astfel de examen implică o evaluare a probelor din aceeași unică perspectivă a legalității (sau, după caz, a loialității), judecătorul analizând doar legalitatea, iar nu oportunitatea actului prin care s-a dispus/respins administrarea unei probe de către organul de urmărire penală.

În al doilea rând, în definirea limitelor verificărilor efectuate de judecătorul de cameră preliminară, sunt pertinente normele relative la nulități, ele disciplinând atât participanții procesuali îndreptățiți a invoca încălcări ale legii în faza de urmărire penală, cât și coordonatele procedurale în care astfel de încălcări pot fi invocate în camera preliminară.

Efectuând propriul demers analitic, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată următoarele:

Cu privire la legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală, având în vedere că la data presupusei fapte (28.12.2021), inculpatul A. deținea calitatea de avocat, astfel cum rezultă din adresa nr. x/15.10.2024, prin care Baroul Mehedinți a comunicat Judecătoriei Drobeta Turnu Severin că inculpatul are calitatea de avocat din anul 2006, Înalta Curte constată că nu au fost respectate dispozițiile legale privind competența după calitatea persoanei stabilită de legiuitor.

Astfel, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (6) din C. proc. pen., este competent să efectueze ori, după caz, să conducă și să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel; iar, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., curtea de apel judecă infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici, executori judecătorești, de controlorii financiari ai Curții de Conturi, precum și auditori publici externi.

Prin urmare, coroborând aceste dispoziții, raportat la calitatea inculpatului de avocat, dar și la dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., se reține că urmărirea penală trebuia efectuată în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, și nu de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Conform dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b)

1

din C. proc. pen., "determină întotdeauna aplicarea nulității absolute, încălcarea dispozițiilor privind competența materială și competența după calitatea persoanei a organului de urmărire penală"; iar potrivit alin. (4) lit. a) al aceluiași articol, încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. b)

1

), e) și f) poate fi invocată până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale.

Referitor la nulitatea absolută, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că, spre deosebire de nulitatea relativă, nulitatea absolută se caracterizează prin faptul că nu poate fi înlăturată în niciun fel, poate fi invocată în orice stare a procesului penal, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 281 alin. (1) lit. e) și f) din C. proc. pen., care pot fi invocate în condițiile prevăzute la art. 281 alin. (4) din același cod, și poate fi luată în considerare din oficiu. Aceasta determină întotdeauna anularea actelor procesuale și procedurale efectuate cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de lege (Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, paragraful 20).

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor privind competența materială și competența după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, instanța de contencios constituțional a reținut în considerentele Deciziei nr. 320/2017 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. următoarele: Curtea apreciază că nu poate fi de acceptat ca un parchet ierarhic inferior să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală în cauze care, potrivit legii, sunt date în competența unui parchet ierarhic superior. De altfel, chiar dispozițiile art. 325 din C. proc. pen. permit preluarea de către un parchet, în vederea efectuării sau supravegherii urmăririi penale, a cauzelor care nu sunt date, potrivit legii, în competența sa, dar, numai în cazul în care parchetul care preia cazul este un parchet ierarhic superior celui care are competența de a efectua sau supraveghea urmărirea penală (paragraful 48).

Tot Curtea Constituțională a arătat în aceeași decizie că, astfel, deși este recunoscut faptul că nulitatea absolută nu poate interveni în cazul oricărei încălcări a normelor de procedură, Curtea apreciază că aceasta trebuie să fie incidentă atunci când normele de procedură încălcate reglementează un domeniu cu implicații decisive asupra procesului penal. Referitor la normele de competență, Curtea observă că, pentru buna desfășurare a activității organelor judiciare, se impune respectarea fermă a competenței lor materiale și după calitatea persoanei. Nerespectarea normelor legale privind competența materială și după calitatea persoanei produce o vătămare care constă în dereglarea mecanismului prin care este administrată justiția. Aceasta este și explicația pentru care încălcarea dispozițiilor legale privind această competență se sancționa în reglementarea anterioară cu nulitatea absolută (paragraful 57).

Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară reține, așadar, că există o prezumție absolută că încălcarea normelor privind competența organelor de urmărire penală după calitatea persoanei produce o vătămare gravă ce nu poate fi înlăturată în niciun fel, astfel că nu poate fi de acord cu opinia instanței de fond, în sensul că inculpatul A. a fost singurul subiect procesual care a cunoscut calitatea sa de avocat, pe care nu a adus-o la cunoștința organelor judiciare, iar în procedura de cameră preliminară nu poate invoca această omisiune pentru a obține efectele unei sancțiuni procedurale a actelor îndeplinite în trecut, întrucât incidența nulității absolute nu este condiționată de leguitor de reținerea unei anumite culpe, fie că ea ar aparține inculpatului, astfel cum arată curtea de apel, fie că ea ar aparține organului de urmărire penală, sancțiunea intervenind ori de câte ori se constată încălcarea acestor nome.

Competența după calitatea persoanelor a fost reglementată de legiuitor, printre altele, pentru a se asigura protecția unor categorii de persoane cu statut special care exercită funcții deosebite în stat și au nevoie de garanții suplimentare pentru abuzurile judiciare. În condițiile în care încălcarea acestei competențe este sancționată cu nulitatea absolută, sancțiune ce nu poate fi acoperită în nicio modalitate, aceste persoane nu pot renunța la protecția oferită de competența specială nici în mod expres și nici implicit (prin omisiunea de a aduce la cunoștința organelor judiciare a calității). O interpretare contrară ar conduce la concluzia că s-ar putea stabili competența organelor judiciare în mod diferit în raport de voința inculpatului, aspect irelevant față de normele de interes public ce reglementează competența specială.

În ceea ce privește obligația impusă de dispozițiile art. 58 din C. proc. pen. organelor de urmărire penală de a-și verifica competența, se reține că aceasta nu este o obligație formală și că ea nu este înlăturată de obligația suspectului/inculpatului de a declara în mod corect și complet informațiile legate de profesie, omisiunea acestuia de a declara profesia de bază sau anterioara ocupație nefiind de natură a conduce organul de urmărire penală la adoptarea unei stări de pasivitate totale, ci acesta este obligat să întreprindă toate demersurile pe care le consideră utile și necesare pentru a se asigura că este competent în instrumentarea cauzei respective. De altfel, în prezenta cauză se constată că nu este vorba de o sarcină excesivă și imposibil de realizat în absența cooperării inculpatului în condițiile în care judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Drobeta Turnu Severin a obținut informațiile relevante chiar în lipsa invocării lor de către inculpat.

În ceea ce privește celelalte excepții invocate de către inculpat, se constată că nu se mai impune analizarea acestora, având în vedere soluția ce urmează a fi dispusă, raportat la necompetența organului de urmărire penală după calitatea persoanei.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea judecătorului de cameră preliminară este nelegală, în temeiul art. 347 din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară va admite contestația declarată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 10 din data de 18 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Va desființa încheierea atacată și rejudecând:

În baza art. 281 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen., va constata nulitatea urmăririi penale până la ordonanța de începere a urmăririi penale in rem.

În baza art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., va trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru efectuarea urmării penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația declarată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 10 din data de 18 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Desființează încheierea atacată și rejudecând:

În baza art. 281 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen., constată nulitatea urmăririi penale până la ordonanța de începere a urmăririi penale in rem.

În baza art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru efectuarea urmării penale.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 12 februarie 2025.