ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 27 martie 2025

Deliberând asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 29/2025 din data de 28 februarie 2025 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania și, constatând îndeplinite condițiile prev.de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută sentința penală nr. 10 NBs 424 Js 4775/23 pronunțată de Tribunalul din Dresda la data de 19.01.2024, definitivă la 31.05.2024, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea a șase infracțiunii de complicitate la tentativa de furt și două infracțiuni de tentativă de furt, prev. de art. 242 (1), 243 (1) teza 2 StGb din C. pen. german, 22, 23, 27, 49 (1), 53 StGB, care au corespondent în legislația penală română în disp.art. 48 din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., referitoare la complicitatea la tentativa la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată.

A dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare și deducerea, din pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, a perioadei executate de la data de 27.02.2023 la 19.01.2024.

Totodată, a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin sesizarea nr. 2174/II/5/2025 din 18.02.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2025 la data de 20 februarie 2025 s-a solicitat admiterea cererii formulate de către autoritățile judiciare germane de recunoaștere a sentinței penale nr. 10NBs 424 Js 4775/23 pronunțată de Tribunalul din Dresda la data de 19.01.2024, definitivă la 31.05.2024 și transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

În motivare s-a arătat că, prin adresa nr. x/04.02.2025, Ministerul Justitiei, Direcția Drept International și Cooperare Judiciară a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova certificatul emis conform Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI de autoritățile judiciare germane, prin care se solicită recunoașterea sentinței penale nr. 10NBs 424 JS 4775/23, pronuntată de Tribunalul din Dresda la data de 19.01.2024, definitivă la 31.05.2024, împotriva cetățeanului român A. și arestarea provizorie a persoanei condamnate, în vederea executării într-un penitenciar din România a restului din pedeapsa de 669 zile închisoare aplicată prin această hotărâre.

Din documentele înaintate de autoritățile germane a rezultat că, prin hotărârea sus-menționată, cetățeanul român A. fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 10 luni (echivalentul a 669 zile) închisoare pentru săvârșirea a opt infractiuni de complicitate la tentativă de furt (în 6 cazuri) și tentativă de furt (în două cazuri), prev. de art. 242 (l), 243 (l) teza 2 StGB din C. pen. german, 22, 23, 27, 49 (l), 53 StGb.

Faptele constau în aceea că, persoana condamnată l-a ajutat pe numitul B., urmărit penal într-o altă cauză, să comită mai multe infracțiuni, conducându-l la locul săvârșirii și asigurând paza locului, intervenind asupra dispozitivelor de tip ATM ale unor sucursale bancare, prin retragerea de la bancomat a unei sume de bani, care a permis deschiderea fantei de eliberare a numerarului și montarea în interiorul acesteia a unui dispozitiv tip "gheară". Cu ajutorul acestui dispozitiv, inculpatul a împiedicat eliberarea numerarului către clienții băncii, apoi a încercat să deschidă în mod neautorizat ATM-ul respectiv pentru a extrage numerarul astfel reținut.

În cuprinsul certificatului s-a menționat faptul că persoana condamnată a fost prezentă la procesul penal în urma căruia a fost condamnat. De asemenea, s-a arătat că faptele descrise au corespondent în legea română în disp. art. 48 din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., referitoare la complicitatea la tentativă la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată.

Potrivit certificatului, persoana condamnată se află în prezent în România și nu a putut fi audiată pentru a consimți la transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului.

Totodată, în cuprinsul certificatului s-a arătat că persoana condamnată a executat în Germania 327 zile de închisoare, în arest preventiv, până la data de 19.01.2024 când a fost eliberată și s-a întors în România, autoritatea solicitantă, formulând cerere de arestare provizorie a acesteia sau de luare a măsurilor pentru a se asigura că aceasta rămâne pe teritoriul României până la pronunțarea hotărârii de recunoaștere și executare a pedepsei.

De asemenea, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind recunoașterea deciziei antereferite.

Analizând cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania, precum și actele de la dosar, curtea a reținut că sentința penală nr. 10 NBs 424 Js 4775/23 pronunțată de Tribunalul din Dresda la data de 19.01.2024, definitivă la 31.05.2024, cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea a șase infracțiuni de complicitate la tentativa de furt și două infracțiuni de tentativă de furt, prev. de art. 242 (1), 243 (1) teza 2 StGb din C. pen. german, 22, 23, 27, 49 (1), 53 StGB.

Cu privire la situația de fapt, prin hotărârea de condamnarea s-a reținut că, persoana condamnată l-a ajutat pe numitul B., urmărit penal într-o altă cauză, să comită mai multe infracțiuni, conducându-l la locul săvârșirii și asigurând paza locului, intervenind asupra dispozitivelor de tip ATM ale unor sucursale bancare, prin retragerea de la bancomat a unei sume de bani, care a permis deschiderea fantei de eliberare a numerarului și montarea în interiorul acesteia a unui dispozitiv tip "gheară". Cu ajutorul acestui dispozitiv, inculpatul a împiedicat eliberarea numerarului către clienții băncii, apoi a încercat să deschidă în mod neautorizat ATM-ul respectiv pentru a extrage numerarul astfel reținut.

S-a mai reținut că a ajutat, în modul descris anterior, la comiterea următoarelor fapte: în perioada 06-10 august 2022 a asigurat paza locului în timp ce inculpatul B. a intervenit la ATM-ul din sucursala C. din Dresda; anterior datei de 27.08.2022 inculpatul B. a intervenit la ATM-urile 9196 și 9118 ale sucursalei C. din Dresda; anterior datei de 27.08.2022 inculpatul B., cu ajutorul persoanei condamnate A., a intervenit la ATM-urile 9006 și 9191 ale sucursalei C. din Dresda; anterior datei de 28.08.2022 inculpatul B., cu ajutorul persoanei condamnate A., a intervenit la ATM-ul 4219 al D. din Dresda; anterior datei de 28.08.2022 inculpatul B., cu ajutorul persoanei condamnate A., a intervenit la ATM-ul 9117 al C. din Dresda; anterior datei de 28.08.2022 inculpatul B., cu ajutorul persoanei condamnate A., a intervenit la ATM-ul 4218 al D. din Dresda; anterior datei de 12.09.2022 persoana condamnată A. a intervenit la ATM-ul 9117 al C. din Dresda cu dispozitivul descris anterior, pentru a sustrage numerarul reținut în interiorul bancomatului; dispozitivul instalat în bancomat a fost confiscat în cursul zilei de 13.09.2022; anterior datei de 12.09.2022 persoana condamnată A. a intervenit la ATM-ul 9006 al C. din Dresda cu dispozitivul descris anterior, pentru a sustrage numerarul reținut în interiorul bancomatului; dispozitivul instalat în bancomat a fost confiscat în cursul zilei de 13.09.2022.

În raport cu faptele reținute în hotărârea definitivă de condamnare, curtea a constatat îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, reținând că faptele persoanei condamnate au corespondent și în legislația penală română, în disp.art. 48 din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., referitoare la complicitate la tentativă la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată.

Curtea a mai constatat că persoana condamnată A. are domiciliul în România și este cetățean român, din cuprinsul certificatului reieșind că acesta se află în prezent în România. Totodată, a reținut că persoana condamnată a fost prezentă personal la procesul în urma căruia s-a pronunțat hotărârea anterior menționată și nu a fost de acord să execute într-un penitenciar din România pedeapsa aplicată prin sentința mai sus menționată, solicitând executarea pedepsei în Germania.

De asemenea, a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului non bis in idem, iar persoana condamnată nu figurează în prezent ca fiind cercetată în România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească în statul emitent.

Față de aceste împrejurări, Curtea de Apel Craiova a constatat că a fost legal învestită cu sesizarea formulată de autoritățile judiciare din Germania privind recunoașterea sentinței penale nr. 10 NBs 424 Js 4775/23 pronunțată de Tribunalul din Dresda la data de 19.01.2024, definitivă la 31.05.2024, în vederea executării de către persoana condamnată A. a pedepsei închisorii de 1 an și 10 luni închisoare într-un penitenciar din România.

În ceea ce privește procedura de recunoaștere și executare a pedepsei, curtea a reținut că obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine.

A constatat astfel că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, întrucât hotărârea este definitivă și executorie, fapta pentru care a fost aplicată pedeapsa are corespondent în legislația română în infracțiunea de complicitate la tentativa la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României.

Curtea a mai reținut că persoana condamnată A. a executat din pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare perioada de la 27.02.2023 până la data de 22.03.2023, în baza mandatului european de arestare emis de Judecătoria Dresda la data de 02.02.2023, când a fost extrădată în Germania, iar ulterior acestei date s-a aflat în arest preventiv în Germania până la data de 19.01.2024 când a fost eliberat din arest preventiv, iar în prezent persoana condamnată se află la adresa de domiciliu din România.

Totodată, a apreciat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare a unei hotărâri judecătorești străine prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva sentinței nr. 29/2025 din data de 28 februarie 2025 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat apel persoana condamnată A., fără a motiva în scris calea de atac promovată.

Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelant a susținut că nu este îndeplinită condiția specială de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești străine prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că apelantul persoană condamnată nu a consimțit la executarea pedepsei în România.

Examinând actele dosarului și hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că cererea dedusă judecății are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunțată de o instanță din Austria, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată "Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român".

De asemenea, conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie.

Din certificatul întocmit de autoritățile judiciare germane rezultă că sentința penală nr. 10 NBs 424 Js 4775/23 pronunțată de Tribunalul din Dresda la data de 19.01.2024, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 1 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea a șase infracțiunii de complicitate la tentativa de furt și două infracțiuni de tentativă de furt, prev. de art. 242 (1), 243 (1) teza 2 StGb din C. pen. german, 22, 23, 27, 49 (1), 53 StGB., a rămas definitivă la data de 31.05.2024 prin Sentința Înaltei Curți Regionale Dresda.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte).

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. de către autoritățile judiciare germane au corespondent în legislația penală română în disp.art. 48 din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., referitoare la complicitate la tentativă la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată.

c) persoana condamnată are cetățenie română.

Din actele dosarului rezultă că persoană condamnată A. este cetățean român, cu domiciliul în mun. Craiova, județul Dolj.

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Înalta Curte reține că din actele dosarului rezultă că apelantul persoană condamnată A. este cetățean român și trăiește efectiv pe teritoriul României, motiv pentru care acordul acestuia nu mai este necesar, iar condiția supusă analizei este îndeplinită.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Verificând motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

În acest sens, se reține că apelantul persoana condamnată A. nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată poate fi executată în România; nu a intervenit, potrivit legii penale române, prescripția executării pedepsei; apelantul a fost prezent la judecată în statul de condamnare, conform mențiunilor din certificatul emis de autoritățile judiciare germane; nu a intervenit, potrivit legii penale române, amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptelor, iar persoana condamnată nu este cercetată pe teritoriul țării pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnat de către autoritățile judiciare austriece.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. și executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 10 NBs 424 Js 4775/23 pronunțată de Tribunalul din Dresda la data de 19.01.2024, definitivă la 31.05.2024.

Totodată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.".

Examinând dispozitivul sentinței penale apelate, se observă că prima instanță a dispus următoarele: "Deduce din pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare perioada executată de la data de 27.02.2023 la 19.01.2024..".

Din verificările efectuate de Înalta Curte rezultă că persoana condamnată A. se află în arest preventiv, pe o durată de 30 zile, conform mandatului nr. x/28.02.2025 emis în baza încheierii nr. 9 din data de 28.02.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Astfel, Înalta Curte va reține că se va deduce din pedeapsa aplicată de 1 an și 10 luni închisoare perioada executată de la data de 27.02.2023 la 19.01.2024 și de la 28.02.2025 la zi.

Pentru considerentele expuse, constatând hotărârea atacată temeinică și legală, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței nr. 29/2025 din data de 28 februarie 2025 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va deduce din pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, perioada executată de la data de 27.02.2023 la 19.01.2024 și de la 28.02.2025 la zi.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 de RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței nr. 29/2025 din data de 28 februarie 2025 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, perioada executată de la data de 27.02.2023 la 19.01.2024 și de la 28.02.2025 la zi.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 1163 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2025.