ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 40/D din data de 24.02.2025, pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus:

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa, exercita orice funcție de adminitrator la vreo societate comercială din România.

S-a constatat că infracțiunea de evaziune fiscală din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de un 1 și 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 897/23.05.2019 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia nr. 100/29.01.2020 Curții de Apel Bacău.

În temeiul art. 105 C. pen. s-a dispus anularea liberării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 33/19.01.2022 a Judecătoriei Bacău, pentru restul de 48 de zile rămase de executat din pedeapsa aplicată de 1 an și 8 luni sentința penală nr. 897/23.05.2019 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia nr. 100/29.01.2020 Curții de Apel Bacău.

A fost repusă în individualitate pedeapsa rezultantă de un 1 (un) an și 8 luni ani închisoare în pedepsele componente de:

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 374-375 C. proc. pen. coroborat cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (comisă la data de 26.12.2016);

-1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 1532/2015 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 10.11.2015 prin neapelare.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 1532/2015 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 10.11.2015 prin neapelare.

- și înlăturat sporul de două luni aplicat prin sentința penală nr. 1532/2015 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 10.11.2015 prin neapelare.

S-a menținut revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1532/2015 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 10.11.2015 prin neapelare, așa cum s-a dipus prin sentința penală nr. 897/23.05.2019 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia nr. 100 din data de 29.01.2020 a Curții de Apel Bacău.

În temeiul art. 105 alin. (1) C. pen., art. 88 alin. (5) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală cea mai mare de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., la care a adăugat o treime din cumulul celorlalte trei pedepse, respectiv de 1 (un) an, 1 an și două luni și șase închisoare .

La pedeapsa rezultantă s-au adăugat și cele 48 de zile rămase din liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 33/19.01.2022 a Jud. Bacău. pentru restul de 48 de zile rămase de executat din pedeapsa aplicată de 1 an și 8 luni sentința penală nr. 897/23.05.2019 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia nr. 100/29.01.2020 a Curții de Apel Bacău.

PEDEAPSĂ REZULTANTĂ DE EXECUTAT = 3 (trei) ani, 10 (zece) luni, 20 (douăzeci) zile și 48 de zile închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 C. pen., lit. a), b), g) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa, exercita orice funcție de adminitrator la vreo societate comercială din România.

A fost dedusă din pedeapsa rezultantă de executat perioada executată deja de la 09.07.2020 la 19.01.2022 (data liberării condiționate).

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul A. și partea civilă ANAF-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău.

Prin decizia penală nr. 610 din data de 3 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 40/D din 24.02.2025, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2023.

A desființat, în parte sentința penală apelată, pe latură penală și, în rejudecare:

A majorat la 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 C. pen. și art. 35 C. pen., urmând ca PEDEAPSĂ REZULTANTĂ DE EXECUTAT să fie 5 (cinci) ani, 4 (patru) luni, 20 (douăzeci) zile închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.

A înlăturat din pedeapsa rezultantă cele 48 de zile rămase din liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 33/19.01.2022 a Jud. Bacău rămase de executat din pedeapsa aplicată de 1 an și 8 luni sentința penală nr. 897/23.05.2019 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia nr. 100/29.01.2020 Curții de Apel Bacău.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca fiind nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. și partea civilă ANAF-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței penale nr. 40/D din 24.02.2025, pronunțată de Tribunalul Bacău.

Împotriva deciziei penale nr. 610 din data de 3 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 31 iulie 2025.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 10 septembrie 2025, când s-a stabilit termen la data de 21 octombrie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) c) și d) C. proc. pen.

Astfel, în cuprinsul cererii sunt menționate numele și prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 610 din data de 3 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie), motivarea recursului în casație și semnătura inculpatului.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."

În susținerea cererii de recurs în casație, recurentul inculpat a arătat că fapta pentru care a fost trimis în judecată constă în aceea că: în calitate de administrator în fapt al S.C. B. S.R.L., în prioada mai 2015- iunie 2015 a comercializat mărfuri (deșeuri feroase și neferoase) către:S.C. C. S.R.L. - 31 facturi fiscale, S.C. Bocova S.R.L. - 103 facturi, S.C. D. S.R.L. - 3 facturi fiscale, S.C. E.. l. - 7 facturi fiscale, S.C. F. S.R.L. - 8 facturi fiscale, fără a înregistra în compatibilitate tranzacțiile efectuate, producând un prejudiciu bugetului consolidat la statului în sumă totală de 607.851 RON.

În raport de această situație de fapt, încadrarea juridică a faptei a fost aceea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9, lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 din C. pen.

În opinia recurentului inculpat, situația de fapt astfel reținută de instanțele de fond și de apel nu conduce la concluzia că inculpatul avea obligația de a ține contabilitatea unei societăți. Astfel, însoțirea tatălui, care se manifesta ca administrator al societății, plătind toate obligațiile acesteia, ale fratelui care scria și ștampila facturile și avizele de însoțire a mărfurilor, precum și considerarea de către reprezentanții celorlalte societăți ca un colaborator, nu impun obligații cerute de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală.

Mai mult, a arătat că legea contabilității obligă ca fiecare operațiune comercială să fie consemnată într-un înscris care devine document justificativ, or, în cauză, aceste documente există, au fost întocmite, completate și înmânate de G., față de care s-a dat o soluție de clasare pentru aceeași faptă.

Existența documentelor justificative ale operațiunilor comerciale este cunoscută de partea vătămată, denunțătorul din cauză și a fost confirmată de depunerea lor la dosar. Lipsa explicațiilor în cursul controlului financiar, urmat de începerea urmăririi penale este justificată de decesul tatălui inculpatului, H..

Deși la fila x din cuprinsul deciziei penale atacate se reține că elementul material din structura laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a nu declara sau înregistra în contabilitate tranzacții efectuate, producând un prejudiciu bugetului consolidat al statului, totuși inculpatul nu a afirmat că a omis să declare sau să înregistreze în contabilitatea societății tranzacțiile comerciale ale acesteia, ci inculpatul nu a făcut nicio astfel de înregistrare, nu i-a cerut nimeni.

De asemenea, a precizat că pentru fapta prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus o soluție de clasare, apreciind că aceeași soluție s-ar fi impus și pentru infracțiunea dedusă judecății în cauză, respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Sub aspectul laturii subiective, a arătat că inculpatul a trecut printr-o tragedie de proporții, trei generații s-au stins.

Examinând cererea de recurs în casație formulată recurentul inculpatul I., prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul I. a fost depusă în termenul prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen., însă nu respectă dispozițiile art. 437 lit. c) C. proc. pen.

Susținerile recurentului inculpat, expuse în cuprinsul cererii de recurs în casație - referitoare la inexistența obligației de a ține contabilitatea societății, perceperea sa ca un simplu colaborator de către reprezentanții altor societăți, existența documentelor justificative ale operațiunilor comerciale care, deși neînregistrate contabil, au fost totuși întocmite, precum și invocarea situației familiale - nu se încadrează în cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., care are în vedere ipoteza neprevederii faptei în legea penală.

În realitate, recurentul nu urmărește să supună cenzurii Înaltei Curți nelegalitatea hotărârii, ci solicită o nouă examinare a situației de fapt și o reconsiderare a materialului probator, în scopul stabilirii unei alte situații decât cea reținută definitiv de instanța de apel, care să conducă la o soluție favorabilă, or, asemenea motive nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, iar Înalta Curte poate cenzura situația de fapt într-o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Mai mult, aspectele referitoare la latura subiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală, circumscrise cazului de achitare prevăzut de dispozițiile art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., nu pot face obiectul analizei instanței de recurs în casație.

Raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv neprevederea în legea penală și lipsa vinovăției prevăzute de lege și la dispozițiile art. 15 alin. (1) C. pen., potrivit cărora infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, doar neprevederea în legea penală ce subsumează situațiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Ca atare, dispozițiile ce reglementează acest caz de recurs în casație corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curți posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casație criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, cu excepția celor ce vizează vinovăția, deci doar din perspectiva tipicității obiective a infracțiunii.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 610 din data de 3 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 610 din data de 3 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2025.