ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 641/2025

Ședința publică din data de 01 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității căii de atac de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36/PI din data de 27 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 72 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de petentul A., în calitate de condamnat, privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Tribunalului Bihor.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata în favoarea statului a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că motivele invocate de către petent nu vizează existența unei lipse de obiectivitate sau de imparțialitate în soluționarea dosarului cu nr. x/2025 al Tribunalului Bihor, modalitatea de desfășurare a soluționării dosarului în primă instanță nefiind aptă să trădeze existența elementelor de părtinire a părții în cauză.

De asemenea, s-a reținut că motivele învederate de către petent nu au suport probatoriu, cu atât mai mult cu cât nu s-a procedat la soluționarea dosarului aflat pe rolul Tribunalului Bihor, cauza fiind amânată la primul termen de judecată în vederea soluționării cererii de strămutare formulate.

În concluzie, Curtea a considerat că împrejurările cauzei nu afectează atributele de obiectivitate sau de imparțialitate ale instanței având în vedere că nu există motive pertinente sau îndoielnice care să susțină ipoteza petentului, motiv pentru care dorința acestuia de a fi judecată cauza de către o altă instanță de judecată este lipsită de fundament juridic.

Împotriva sentinței penale nr. 36/PI din data de 27 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, a formulat "recurs" petentul A..

Cauza a fost înregistrată ca și "contestație" pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 16.06.2025, sub nr. x/2025, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C1.

La termenul fixat, 01 octombrie 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac, concluziile acestuia fiind fidel redate în practicaua prezentei încheieri.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că obiectul prezentei contestații îl constituie sentința penală nr. 36/PI din data de 27 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, prin care, în baza art. 72 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de petentul A., în calitate de condamnat, privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Tribunalului Bihor.

Astfel, instanța supremă constată că este învestită cu soluționarea contestației exercitate de petentul A. împotriva unei sentințe pronunțate în cadrul procedurii de soluționare a unei cereri de strămutare, reglementate de art. 71 și urm. din C. proc. pen., contestația fiind exercitată împotriva unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, având în vedere dispozițiile art. 74 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. potrivit cărora "Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă soluționează cererea de strămutare prin sentință", sentință care "nu este supusă niciunei căi de atac".

În referire la hotărârile supuse contestației, Înalta Curte notează că, potrivit art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea inadmisibilității.

Pentru considerentele prezentate, constatând că, în speță, contestatorul petent A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 597 alin. (7) și art. 585 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta.

În consecință, reținând că se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 36/PI/2025 din data de 27 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2025.