ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 290/2025

Ședința publică din data de 19 iunie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 29 mai 2025 și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 06 iunie 2025 sub nr. x/2025, petenta A. S.R.L. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, susținând că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților.

În argumentare, în esență, petenta a arătat că, la data de 14 iunie 2024 a formulat plângere penală împotriva intimaților B. (notar public), C. și D. (mandatar și moștenitoare), E. și F. (cumpărători), și G. (registrator CF), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu (prevăzută de art. 297 din C. pen.), fals intelectual (prevăzută de art. 321 din C. pen.), uz de fals (prevăzută de art. 323 din C. pen.) și sustragere de sub sechestru (prevăzută de art. 261 din C. pen.), referitor la o serie de acte notariale și operațiuni de carte funciară prin care s-a urmărit și realizat înstrăinarea unor terenuri ce se aflau sub măsura sechestrului asigurător instituit în dosarul nr. x/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În continuare, a arătat că, prin ordonanța din 13.03.2025, emisă în dosarul nr. x/2024, s-a dispus clasarea cauzei, iar împotriva acestei soluții a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin ordonanța nr. 31/II/2/2025 din 28.04.2025 a respins-o, ca nefondată, ulterior, petenta formulând plângere la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea, înregistrată sub nr. x/2025, cauză a cărei strămutare o solicită.

În opinia petentei există o suspiciune legitimă cu privire la imparțialitatea judecării cauzei la Curtea de Apel Oradea, generată de notorietatea considerabilă și de istoricul judiciar complex și controversat al intimatei B. care, în calitate de notar, a fost implicată în proceduri judiciare de anvergură, intens mediatizate la nivel local.

În acest sens a făcut referiri la condamnarea din 2008 suferită de aceasta, într-o cauză strămutată la Curtea de Apel Pitești, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la șantaj, intens mediatizată de presa locală, precum și la o altă cauză, în care intimata a fost condamnată, de instanța de fond, pentru comiterea unei infracțiuni de abuz în serviciu, împrejurări care, potrivit petentei sunt de natură să afecteze imparțialitatea oricărei judecăți, astfel că, indiferent de soluția ce s-ar da, ar plana suspiciunea că nu a fost rezultatul unei judecăți pe deplin obiective, față de notorietatea locală a intimatei antemenționate.

Petenta a mai arătat că judecarea cauzei la o altă curte de apel, neafectată de contextul local specific județului Bihor și de notorietatea intimatei B. ar fi de natură să înlăture orice dubiu și să asigure soluționarea cauzei într-un climat de neutralitate, esențial pentru corecta înfăptuire a justiției și pentru menținerea încrederii publice.

Concluzionând a arătat că notorietatea deosebită a intimatei B., istoricul să judiciar complex și controversat, natura și implicațiile cauzei deduse judecății, precum și faptul că se contestă soluțiile parchetului local sunt de natură să creeze o suspiciune legitimă în sensul art. 72 lit. e) din C. proc. pen.

În susținerea cererii de strămutare a depus, în copie, plângerea penală înregistrată sub nr. x/2024 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, ordonanța de clasare din data de 13 martie 2025, plângerea formulată împotriva acestei ordonanțe, ordonanța nr. 31/II.2/2025 din data de 28 aprilie 2025 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și articole de presă.

Prin informațiile transmise de Curtea de Apel Oradea s-a învederat că dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori are ca obiect plângerea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța nr. 54/123/P/2025 din data de 13 martie 2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a fost repartizat aleatoriu completului de judecată P 9, cu termen de judecată la data de 30 mai 2025.

La termenul de judecată din data de 30 mai 2025, în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu intimata D., cauza s-a amânat pentru data de 18 iunie 2025.

Curtea de Apel Oradea a învederat că, în raport, cu actele și lucrările dosarului, nu există suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor instanței, care ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Analizând cererea formulată de petenta A. S.R.L., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO, în sensul, că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de nepărtinire, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, se reține că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de strămutare de față vizează calitatea de notar public a uneia dintre intimate, precum și mediatizarea intensă a cauzei în presa locală.

Se reține că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (Cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Cu alte cuvinte, pentru a determina existența, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanțe, punctul de vedere al celui care se îndoiește de imparțialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a ști dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (Cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Analizând în aceste coordonate de principiu cererea de strămutare, Înalta Curte constată că simpla împrejurare că intimata B., care este notar public, a avut calitatea de inculpat în două cauze, fiind condamnată în 2008, într-o cauză ce a fost strămutată de la Curtea de Apel Oradea la Curtea de Apel Pitești, nu este suficientă pentru a justifica strămutarea unei cauze, câtă vreme nu au fost prezentate date și probe concrete care să convingă instanța învestită cu soluționarea cererii de strămutare că aceasta ar putea exercita o pretinsă influență asupra magistraților Curții de Apel Oradea de natură să creeze aparența unei lipse de imparțialitate a judecătorilor acestei instanțe în soluționarea cauzei ce face obiectul cererii de strămutare. Astfel, aspectele invocate de petentă în cuprinsul cererii de strămutare vizează notorietatea acestei intimate și "presupusa amprentă lăsată de cauzele anterioare, în care aceasta a fost trimisă în judecată, asupra mediului juridic și public bihorean", aspecte cu caracter general, ce nu pot fi verificate și nu tind la configurarea vreunui temei concret de strămutare.

De asemenea, afirmațiile referitoare la eventualele legături ale intimatei B. cu magistrații direct implicați în dosarul a cărui strămutare o solicită a fost invocată formal, fără a se indica în concret o situație care s-ar impune a fi verificată și evaluată.

În ceea ce privește pretinsa mediatizare locală intensă a cauzei, se reține că argumentele invocate de petenta A. S.R.L. vizează soluția de condamnare a intimatei B. pronunțată de Curtea de Apel Pitești, la care se face referire într-un articol publicat în cotidianul online H., la data de 10 decembrie 2019, cu titlul "Fosta secretară a comunei Sânmartin, B., trimisă din nou în judecată", în alte articole apărute în același cotidian, vizând dosarul în care a fost trimisă în judecată și ulterior achitată definitiv de Curtea de Apel Oradea în 2016, precum și un articol vizând o agresiune suferită de un jurnalist din partea soțului intimatei, respectiv contestația formulată de B. împotriva deciziei de încetare a calității de notar, ce datează din 12 ianuarie 2010.

Astfel, articolele invocate de petentă nu pun în evidență mediatizarea locală excesivă a cauzei, respectiv, o acțiune mediatică zonală concertată asupra acestei cauze, de natură a crea presiune asupra magistraților învestiți cu soluționarea acesteia.

De altfel, articolele de presă antereferite vizează cauze soluționate definitiv anterior înregistrării pe rolul Curții de Apel Oradea a plângerii formulate de petenta A. S.R.L. împotriva ordonanței din data de 13 martie 2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, ce face obiectul prezentei cereri de strămutare, nefiind apte a susține eo ipso temerea că judecătorul învestit cu judecarea cauzei nu poate da dovadă de imparțialitate, atât din punct de vedere subiectiv, cât și obiectiv, în soluționarea acesteia, judecătorii, în virtutea specificului funcției deținute, trebuind să își îndeplinească rolul în mod liber, fără a se lăsa influențați de opinia publică.

Totodată, nici calitatea de notar public deținută de intimată nu reprezintă un motiv de suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea ar putea fi afectată.

Ca atare, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentei, simpla susținere că instanța anterior menționată nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiție, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. S.R.L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În ceea ce privește cererea intimaților F. și E. de obligare a petentei la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariul apărătorului, Înalta Curte reține că, dispozițiile art. 276 alin. (6) din C. proc. pen. statuează în sensul că, în celelalte cazuri decât cele prevăzute expres de legea procesual penală, instanța penală stabilește obligația de restituire a cheltuielilor judiciare făcute de părți, potrivit legii civile.

Se reține că art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește regula generală potrivit căreia "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.", iar potrivit art. 451 alin. (2) teza I din C. proc. civ., " Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei." De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (Cauzele Costin c. României, Străin c. României, Stere și alții c. României, Raicu c. României).

Examinând actele dosarului, se reține că activitatea concretă desfășurată de apărătorul ales al intimaților a constat exclusiv în studierea dosarului electronic și susținerea concluziilor la termenul din 19 iunie 2025, prin care au achiesat la punctul de vedere al Curții de Apel Oradea înaintat la 13 iunie 2025 prin referatul de informații.

Or, din cele expuse se poate constata că activitatea depusă de avocatul intimaților nu justifică acordarea unei sume de câte 6.000 RON cu titlu de onorariu avocațial, disproporția între onorariu și activitatea efectiv desfășurată fiind evidentă.

În raport cu circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte apreciază că obligarea petentei A. la plata sumei de câte 1000 RON,reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către intimații F. și E., din onorariile de câte 6.000 RON achitate de către intimați la data de 02 iunie 2025 este suficientă și rezonabilă a fi suportată de petentă.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. va obliga petenta la plata sumei de câte 1000 RON reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către intimații F. și E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. S.R.L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă petenta la plata sumei de câte 1000 RON reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către intimații F. și E..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2025.