ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 181/2025

Ședința publică din data de 22 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 2 aprilie 2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la un parchet egal în grad, aflat în circumscripția altei curți de apel.

În cuprinsul cererii de strămutare, petentul a arătat că, la data formulării cererii, dosarul se află pe rolul Curții de Apel Oradea, înregistrat sub nr. x/2025, având ca obiect confirmarea reluării urmăririi penale, urmare a admiterii plângerii formulate de către petent împotriva Ordonanței de clasare nr. 5/123/P/2024 din 5 februarie 2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În esență, petentul a susținut că există temeiuri serioase care pun la îndoială imparțialitatea sau buna desfășurare a urmăririi penale și, ulterior, a procesului penal, justificate de: vicierea imparțialității procurorului de caz prin soluția nelegală dispusă inițial în cauză, întârzierea excesivă a începerii urmăririi penale și calitatea persoanei vizate de plângerea penală, respectiv procuror în circumscripția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, apreciată aptă a genera o presiune instituțională sau corporatistă (de breaslă).

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 aprilie 2025, sub nr. x/2025.

În temeiul art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Oradea.

Prin informațiile transmise în conformitate cu art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., a fost prezentat obiectul și parcursul cauzei a cărei strămutare s-a solicitat. Totodată, s-a apreciat că motivele invocate de petent în susținerea cererii de strămutare nu pot conduce la concluzia că imparțialitatea judecătorilor de la Curții de Apel Oradea ar fi afectată în soluționarea Dosarului nr. x/2025, pentru a deveni incident vreunul din cazurile prevăzute de art. 71 din C. proc. pen.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

Examinând, în aceste coordonate de principiu, împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte reține următoarele:

Petentul A. își întemeiază cererea pe existența unei suspiciuni rezonabile referitoare la imparțialitatea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a judecătorilor care lucrează în aceeași circumscriupție, datorită calității de procuror a persoanei vizate de plângerea penală pe care a formulat-o.

În jurisprudența sa, Înalta Curte a reținut constat că deținerea de către una dintre părți a calității de magistrat nu poate conduce de plano la suspiciunea rezonabilă de parțialitate, fiind imperativ ca o astfel de concluzie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorului este lezată. Totodată, a subliniat că, "reglementând strămutarea ca mijloc procedural de care se poate uza în cursul judecății, legiuitorul a instituit, limitativ, ca temeiuri ale strămutării, printre altele, doar suspiciunile cu privire la imparțialitatea judecătorilor, nu a procurorilor. Prin urmare, toate argumentele petentului relativ la conduita procurorului nu se raportează pertinent la instituția strămutării și nu pot fundamenta o eventuală admitere a cererii."

În speță, argumentele prezentate de către petent în susținerea cererii de strămutare pun în discuție exclusiv conduita organelor de urmărire penală, nu a judecătorilor instanței pe rolul căreia se află în prezent cauza. Relația de colegialitate relevată, inerentă în contextul modului de organizare actuală a instanțelor judecătorești, nu este de natură să justifice dubii legitime cu privire la posibila influențare a soluționării cauzei din perspectiva unui observator obiectiv, în condițiile în care funcția deținută de procurorul B. nu se coroborează și cu alte elemente care să o susțină și nu pot justifica o temere de parțialitate a instanței.

De altfel, în cuprinsul cererii de strămutare petentul nu indică concret că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Oradea ar fi afectată și nici nu face referire la strămutarea dosarului aflat pe rolul acestei instanțe, ci face doar trimiteri generale în motivarea cererii "de strămutare a Dosarului nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la un parchet egal în grad, aflat în circumscripția altei curți de apel". Or, Înalta Curte a subliniat anterior că instituția strămutării vizează exclusiv imparțialitatea judecătorilor și trimiterea cauzei de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel. Prin urmare, toate argumentele petentului relativ la imparțialitatea procurorilor nu pot fi examinate în prezenta procedură, trimiterea cauzei la un alt parchet ca urmare a constatării existenței unei suspiciuni rezonabile că activitatea de urmărire penală este afectată din pricina împrejurărilor cauzei sau calității părților ori a subiecților procesuali principali ori când există pericolul de tulburare a ordinii publice fiind dată de legiuitor în competența procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit dispozițiilor art. 326 din C. proc. pen.

Față de aceste considerente și având în vedere că petentul nu a invocat alte împrejurări care să ridice suspiciuni de parțialitate cu privire la toți magistrații instanței, precum și informațiile transmise de către Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de strămutare.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2025.