ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 254/2025

Ședința publică din data de 04 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 9 mai 2025, petenta A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Constanța în care are calitatea de inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de disp. art. 244 alin 1 și 2 C. pen.

În argumentare, petenta a susținut, în esență, că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Constanța este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților, apreciind că nu există garanții de imparțialitate cu privire la judecarea cauzei în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

Prioritar, a menționat că a formulat două cereri de recuzare cu privire la completul de judecată care soluționează dosarul a cărui strămutare se solicită, cereri care, deși erau fondate, au fost respinse de către doi dintre judecătorii din cadrul Curții de Apel Constanța, aspect care, în opinia petentei este de natură să dovedească existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Constanta este afectată.

Totodată, petenta A. a invocat existența unei presiuni media la adresa magistraților Curții de Apel Constanța, dovedită prin numeroasele articole în care se evocă situația juridică a terenului situat în B., teren ce formează obiectul dosarului a cărui strămutare se solicită.

De asemenea, a susținut că, în dosarul nr. x/2018, judecătorii din cadrul Curții de Apel Constanța, învestiți cu judecarea unei infracțiuni de șantaj, în care petenta avea calitatea de parte civilă, iar martorul audiat C. și primarul din B. aveau calitatea de inculpați, au hotărât achitarea acestora, în condițiile în care Tribunalul Constanța i-a condamnat.

În acest context, a menționat că obiectul șantajului era reprezentat de terenul identificat în parcela x, ce face obiectul infracțiunii de înșelăciune pentru care petenta este judecată.

Totodată, în susținerea cererii de strămutare, petenta a făcut referire și la publicarea unor articole de presă în detrimentul acesteia, cu scopul de a influența publicul și instanța.

În continuare, petenta a făcut trimitere la modul de desfășurare a judecății în fața instanței de apel, context în care a învederat următoarele: respingerea unei cereri de efectuare a unei expertize pentru a dovedi deficiența de auz a acesteia; respingerea cererii de desfășurare a ședinței de judecată într-o sală dotată cu sisteme de amplificare a sunetului, la care s-a adăugat afirmația doamnei judecător în sensul că petenta minte că nu aude deși aceasta a depus acte medicale în acest sens; preschimbarea unui termen de judecată; amendarea petentei de către instanță pentru că a solicitat lămuriri cu privire la dispozițiile legale în baza cărora instanța are posibilitatea de a-i restitui înscrisuri depuse ca probă sau împrejurarea că ședințele de judecată nu au fost publice.

Deopotrivă, în opinia petentei, instanța are prejudecăți, întrucât consideră că probele parchetului dovedesc existența și săvârșirea infracțiunii.

Mai mult, a susținut că judecătorul cauzei are atitudine părtinitoare, întrucât nu a luat nicio măsură împotriva părții civile care a lipsit nemotivat de la ședințele de judecată, în timp ce petenta a fost amendată pentru că a întrebat instanța care este articolul din C. proc. pen. care dă dreptul judecătorului să îi restituie acte din dosar sau pentru formularea unor cereri de recuzare.

Petenta a mai susținut că are temerea că instanța dorește să o împiedice să facă dovada faptului că la momentul încheierii contractului de arendă era în posesia terenului, respectiv a faptului că nu există acțiunea de inducere și menținere în eroare.

În cuprinsul cererii de stărmutare, petenta a mai invocat refuzul instanței de a rectifica încheierile de ședință, în urma cererilor formulate oral și în scris sau respingerea unor întrebări formulate de inculpată în cadrul audierilor care erau de natură să dovedească inexistența faptei, precum și lipsa consemnării acestora în cadrul încheierilor de ședință sau respingerea probei cu martori propuși de petentă.

Cererea a fost înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15.05.2025, sub nr. x/2025, cu prim termen de judecată la data de 04 iunie 2025.

La data de 02 iunie 2025, Curtea de Apel Constanța a transmis informațiile prevăzute de art. 73 alin. (3) C. proc. pen., în cuprinsul cărora a comunicat, în esență, că petenta nu a învederat în concret niciun aspect, împrejurare sau situație, care să constituie vreo dovadă că imparțialitatea judecătorilor de la Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ar fi în vreun fel afectată.

Totodată, s-a susținut că, la Curtea de Apel Constanța, judecata a avut loc în condiții optime, fără a se aduce atingere în vreun mod obiectivității și imparțialității completului învestit cu soluționarea cauzei.

******

Analizând cererea de strămutare formulată de petenta A., Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil analizării motivelor invocate de petentă, Înalta Curte amintește că strămutarea este remediul procesual reglementat de C. proc. pen. în vederea înlăturării situațiilor care pun în pericol normala desfășurare a unui proces penal, ca urmare a unor stări de fapt neconvenabile, existente la locul unde urmează să fie judecată cauza ce face obiectul procesului penal.

Temeiul strămutării, care nu se confundă cu vreuna din cauzele de suspiciune personală, rezultă din atitudinea, din comportarea în mod repetat a unor subiecți procesuali oficiali față de una dintre părți, conduită care nu poate fi încadrată în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădește existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate.

Acest remediu procesual nu poate fi folosit, însă, decât în situații vădit contrarii celor în care trebuie să se desfășoare în mod normal procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport cu împrejurările concrete ale cauzelor.

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, respectiv existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei și a calității părților, considerând că la Curtea de Apel Constanța nu se poate realiza o judecată obiectivă a cauzei penale cu respectarea normelor procedurale care reglementează procesul penal, Înalta Curte constată că afirmațiile petentei nu sunt susținute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității instanței.

În speță, dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, are ca obiect judecarea în primă instanță a petentei A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

Înalta Curte constată că majoritatea argumentelor invocate de către petentă antamează, în realitate, chestiuni ce au semnificația unor veritabile critici aduse legalității soluțiilor dispuse în plan procesual sau substanțial de către instanțele de judecată, respectiv: soluția dispusă cu privire la cele două cereri de recuzare ale completului de judecată, soluția pronunțată în dosarul nr. x/2018 (în cauza având ca obiect cercetarea infracțiunii de șantaj - în care petenta are calitatea de parte civilă), respingerea cererii de efectuare a unei expertize sau de audiere a unor martori, respingerea cererii petentei de asigurare a desfășurării ședinței de judecată într-o sală dotată cu sisteme de amplificare a sunetului, respingerea unor cereri de probe, dispoziția instanței de preschimbare a termenului de judecată, dispoziția instanței de amendare a petentei, refuzul instanței de a rectifica încheierile de ședință ca urmare a solicitărilor petentei, modalitatea de consemnare a declarațiilor, modalitatea de audiere a părții civile, or, asemenea temeiuri nu pot fi examinate în procedura de soluționare a cererii de strămutare.

În acest din urmă demers procesual, instanța poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petentă cu privire la imparțialitatea judecătorilor, fără a fi abilitată să cenzureze - explicit sau implicit - legalitatea procedurilor sau a măsurilor dispuse în cursul procesului.

De asemenea, calitatea unor persoane pretins implicate în cauză (în acest sens, petenta indicându-i pe D. - membru al autorității teritoriale de ordine publică Constanța, om de afaceri, președinte de partid, fratele primarului de la B., C. - potent om de afaceri, reclamant/pârât în dosarul nr. x/2007, aflat pe rolul Judecătoriei Constanța), precum și convingerea personală a petentei că se prefigurează o soluție într-un anumit sens ca urmare a presiunilor care ar putea plana asupra judecătorilor care au de stabilit situația juridică a terenului situat în parcela x, nu pot constitui argumente suficiente pentru a aprecia că judecătorii Curții de Apel Constanța nu sunt obiectivi și imparțiali în soluționarea cauzei penale.

Astfel, nemulțumirea petentei referitoare la dispozițiile instanței nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza.

Respingerea unor cereri nu poate fi interpretată ca o dovadă de lipsă de imparțialitate a instanței, având în vedere că aceste măsuri sunt prevăzute de lege și sunt motivate în cuprinsul actelor procedurale prin care au fost dispuse, iar hotărârile pronunțate pot fi verificate în căile de atac prevăzute de lege.

Ca atare, susținerile petentei care depășesc limitele în care poate fi analizată o cerere de strămutare, cum ar fi cele privind respingerea probelor propuse și a cererilor formulate în fața Curții de Apel Constanța, ori a altor aspecte care țin de cercetarea judecătorească, nu pot fi analizate de completul de judecată învestit să soluționeze o cerere de strămutare, care nu are atribuțiile unei instanțe de control judiciar cu privire la legalitatea soluțiilor sau măsurilor adoptate în activitatea de judecată a completului, ci doar analizează dacă există indicii care să ducă la concluzia că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Înalta Curte constată că modalitatea de soluționare a cauzei penale - criticată ca fiind discreționară sub aspectul soluțiilor date cererilor formulate de petentă - care constituie obiectul nemulțumirii acesteia, nu poate fi evaluată în procedura prevăzută de art. 73 C. proc. pen. prin prisma criteriilor de imparțialitate și obiectivitate prevăzute de lege, putând fi valorificată exclusiv prin prisma căilor de atac prevăzute de lege.

În prezenta procedură, Înalta Curte poate evalua doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate de petentă cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit - legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului ori a măsurilor dispuse de judecătorii instanței inferioare.

De aceea, presupusele erori ale instanței pot fi cenzurate exclusiv prin prisma căilor de atac prevăzute de lege, neconstituind împrejurări apte a aduce în discuție conduita judecătorilor instanței de control judiciar pe rolul căreia se află cauza.

Deopotrivă, motivele temeinice care ar justifica strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În ceea ce privește susținerile referitoare la presiunile din partea mass-media asupra judecătorilor cauzei, Înalta Curte constată că interesul presei locale pentru cauza petentei nu poate conduce de plano la reținerea unei lipse de imparțialitate a corpului de magistrați din cadrul curții de apel. Existența unei mediatizări în presă sau televiziune referitoare la un dosar pe rolul instanțelor judecătorești, fără a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile cu rezonanță și asupra întregului colectiv de magistrați din cadrul secției penale a unei instanțe nu poate susține strămutarea cauzei.

Mai mult decât atât, petenta nici nu a făcut dovada pretinselor mediatizări ale cauzei a cărei strămutare se solicită sau a unor cauze aflate în legătură directă cu acest dosar și care ar putea influența imparțialitatea magistraților.

Concluzionând, în contextul celor expuse, nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei îndoieli asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei sau la concluzia că la nivelul Curții de Apel Constanța nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil.

Pentru considerentele prezentate, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentei din prezenta cauză, simpla susținere că judecătorii din cadrul Curții de Apel Constanța nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Pe cale de consecință, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Pitești, secția penală.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2025.