ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 640/2025

Ședința publică din data de 01 octombrie 2025

Deliberând asupra contestației declarate de contestatoul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35, pronunțată la data de 30 aprilie 2025 de către Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru minori și familie, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul petent A. privind încheierea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 25.07.2024 în dosarul nr. x/2024.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (2). Cod proced. penală a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În esență, pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Ploiești a reținut că obiectul sesizării îl constituie cererea formulată de contestatorul A. prin care a solicitat să fie exonerat de plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 100 RON, la care a fost obligat prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2024.

S-a reținut că prin încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești la data de 25 iulie 2024 în dosarul nr. x/2024, în mod corect, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, în condițiile în care s-a aflat în culpă procesuală, învestind instanța cu o cerere inadmisibilă.

S-a mai reținut că aspectele invocate de contestator privind nulitatea relativă a încheierii anterior menționate nu se confirmă, aceasta fiind un act procedural efectuat cu respectarea disp. legale ce reglementează desfășurarea procedurii penale în materia plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, inclusiv a celor vizând plata cheltuielilor avansate de stat.

Împotriva sentinței penale nr. 35 din data de 30 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație contestatorul A., la data de 16 mai 2025 (prin e-mail, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Înaltei Curți).

În motivarea căii de atac, contestatorul a susținut, în esență, că nu avea obligația legală de plată a cheltuielilor judiciare către stat în dosarul nr. x/2024, având ca obiect plângere împotriva soluției dispuse de procuror, întrucât nu s-a dispus o soluție de achitare și nici nu i s-a reținut vreo culpă procesuală.

Deopotrivă, a susținut că prevederile art. 578 C. proc. pen. prevăd punerea în executare a cheltuielilor judiciare avansate de stat, făcând referire doar la dispozițiile din hotărârile penale și din ordonanțele procurorului privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare, fără a include, așadar, cheltuieli judiciare avansate de stat care sunt stabilite prin încheieri ale judecătorului de cameră preliminară.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20.05.2025, sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 01.10.2025.

La termenul de judecată din data de 01.10.2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității căii de atac declarate de contestatorul A..

Examinând cu prioritate excepția tardivității contestației declarate de contestatorul A., invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

La data de 30.04.2025, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a pronunțat sentința penală 35, în dosarul nr. x/2025, prin care a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de către contestatorul petent A. cu privire la încheierea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 25.07.2024, în dosarul nr. x/2024.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că minuta sentinței nr. 35/30.04.2025 i-a fost comunicată contestatorului la data de 09.05.2025, acesta semnând personal dovada de primire, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul primei instanței.

La data de 16.05.2025, contestatorul petent A. a declarat contestație împotriva hotărârii primei instanțe, prin e-mail, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Înaltei Curți.

Potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare, iar, conform dispozițiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Art. 269 alin. (1) C. proc. pen., prevede că la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel, iar la alin. (2) se arată că la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

În fine, la alin. (4) al aceluiași text de lege se arată că atunci când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.

Având în vedere că minuta sentinței nr. 35/30.04.2025, i-a fost comunicată contestatorului la data de 09.05.2025, se constată că termenul de 3 zile de declarare a contestației s-a împlinit pentru acesta la data de 13.05.2025.

Or, Înalta Curte reține că prezenta contestație a fost formulată de contestatorul petent A. la data de 16.05.2025, după expirarea celor 3 zile prevăzute pentru exercitarea căii de atac a contestației.

Deși contestatorului i s-a comunicat și sentința penală in extenso, la data de 16 mai 2025, Înalta Curte constată că termenul de 3 zile pentru declararea contestației curge de la data comunicării minutei hotărârii și nu de la data comunicării hotărârii penale motivate.

Astfel, dispozițiile art. 407 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că după pronunțare, o copie a hotărârii sau, după caz, a minutei se comunică procurorului, părților, persoanei vătămate și, în cazul în care inculpatul este arestat, administrației locului de deținere, în vederea exercitării căii de atac. În cazurile în care rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, după redactarea hotărârii, aceasta se comunică procurorului, părților și persoanei vătămate în întregul său. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. pen. în afara cazurilor în care sunt aplicabile dispozițiile art. 406 alin. (1), rezultatul deliberării instanței sau, după caz, judecătorului, indiferent de funcția judiciară pe care o exercită, se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.

În prezenta cauză rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, a cărei comunicare generează curgerea termenului de formulare a căii de atac.

Într-adevăr, dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. nu disting cu privire la data de la care curge termenul de declarare a contestației, precizând doar "3 zile de la comunicare", însă, motivat de împrejurarea că data la care s-a comunicat minuta sentinței penale este data la care contestatorul a luat la cunoștință despre soluția dispusă de instanța de fond, Înalta Curte constată că prezenta contestație a fost formulată cu depășirea termenului legal.

În acest sens, dispozițiile art. 597 alin. (5) C. proc. pen. prevăd că "dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător".

Devin astfel aplicabile prevederile art. 425

1

alin. (2) C. proc. pen., dar și art. 410 alin. (1) C. proc. pen. care se aplică corespunzător și în procedura contestației de natura celei deduse spre soluționare. (În acest sens, s-a mai pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 225 din data de 19 februarie 2016).

Prin urmare, exercitarea căii de atac a contestației după expirarea celor 3 zile prevăzute de lege, atrage în speță incidența dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora, atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Concluzionând, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac formulată de contestatorul petent A. împotriva sentinței penale nr. 35 din data de 30 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025 este tardiv formulată și, pe cale de consecință, o va respinge ca atare.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 35 din data de 30 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2025.