PHILLIPS and OTHERS v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA DECIZIE DECIZIE NR. 64986/01, 64996/01 și 68449/01, de către John Francis PHILLIPS și alții împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința din 3 mai 2007 în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevell Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Šikuta dna Hirvelä, judecători și grefierul Secțiunii inițiale T.L. având în vedere cererile depuse la 15 ianuarie 2001 și 30 ianuarie 2001, având în vedere decizia parțială din 10 septembrie 2002, în special de a se alătura acestor cereri la alte cereri (nus. 58372/00, 61878/00, 63477/00, 63480/00, 63647/00, 63961/00, 65202/01, 65478/01, 65507/01, 65741/01, 65906/01, 66181/01, 67100/01, 677913/01, 68173/01, 68173/01, 68264/01, 6829/01, 682656/01, 6376/01, 63323/01, 63327/01, 693227/01, 699491/01, 70511/01, 707401, 71176/01, 71428/01, 71429/01, 715700/01, 71758/01, 72656/01, 73646/01, 733653/01, 73978/01, 74961/01, 75092/01, 751296/01, 75993/01, 77129/01, 77424/01, 682/02, 2573/02, 4810/02, 10747/02, 1405/02, 1404/02, 1404/02, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl John Francis Phillips, dl John Magee și dl Dermot Lynch sunt resortisanți britanici născuți în 1953 în cazul primelor doi solicitanți și 1962 în cazul celui de-al treilea reclamant și trăiesc respectiv în Lisburn, Belfast și Derry. Acestea au fost reprezentate în fața Curții de către dl L. Allamby, un avocat practicant la Belfast. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului Extern și al Commonwealth. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Dl Phillips Soția reclamantului a murit la 11 aprilie 1997, lăsându-l cu doi copii născuți în 1978 și 1983. Solicitarea pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 2 mai 2000 și a fost respinsă la 18 mai 2000 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era femeie. Reclamantul a depus apel la 11 septembrie 2000, care a fost hotărât și respins de Tribunalul de Apel la 17 noiembrie 2000. 2. Dl Magee Soția reclamantului a murit la 19 aprilie 1990, lăsând-l cu trei copii născuți în 1978, 1982 și 1988. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 12 octombrie 2000 și a fost respinsă la 19 octombrie 2000 pe motiv că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor deoarece nu era femeie. Reclamantul nu a făcut apelul după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu va fi obligat să eșueze deoarece nu sunt plătite astfel de prestații de securitate socială în temeiul legii Regatului Unit. 3. Soția reclamantului a murit la 2 august 1995, lăsând-l cu doi copii născuți în 1991 și 1993. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 21 noiembrie 2000 și a fost respinsă la 7 ianuarie 2001 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era femeie. Reclamantul nu a apelat pe măsură ce el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu există astfel de beneficii de securitate socială sunt plătite văduvelor în temeiul legislației Regatului Unit. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97 , §§ 14-26, ECHR 2002-IV COMPLAINTE Reclamanții se plâng că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva acestora din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste prestații, atât văduvilor, cât și văduvelor, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA). Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. Prin scrisoarea din 18 ianuarie 2007, reprezentantul reclamanților a notificat Curtea că dl Phillips a fost oferit 4 662,65 GBP, dl Magee a fost oferit 3,841,95 GBP și că dl Lynch a fost oferit 4 147,09 GBP și că au acceptat plata. La 19 ianuarie 2007, reprezentantul a fost trimis o scrisoare a Registrului care a afirmat că, dacă nu a fost primit niciun răspuns contrar până la 2 februarie 2007, Curtea ar putea lua în considerare eliminarea cererilor din lista sa în întregime. Curtea ia act de soluționarea prietenoasa atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor celorlalte la care au fost aderate; Decide să scoată cererile din lista de cazuri T.L. Early Josep Casadevall Președintele grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Applications nos. 64986/01, 64996/01 and 68449/01

by John Francis PHILLIPS and Others

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3

May

2007 as a Chamber composed of:

Mr

J.

Casadevall

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

K.

Traja

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

J.

Šikuta

,

Mrs

P.

Hirvelä,

judges

,

and Mr

T.L.

Early

,

Section Registrar

,

Having regard to the above applications lodged on 15 January 2001 and 30 January 2001,

Having regard to the partial decision of 10 September 2002,

inter alia

, to join these applications to other applications (nos. 58372/00, 61878/00, 63477/00, 63480/00, 63647/00, 63961/00, 65202/01, 65478/01, 65507/01, 65741/01, 65906/01, 66181/01, 67100/01, 67913/01, 68173/01, 68175/01, 68264/01, 68298/01, 69076/01, 69323/01, 69327/01, 69491/01, 70521/01, 70741/01, 71176/01, 71428/01, 71429/01, 71570/01, 71758/01, 72656/01, 73646/01, 73653/01, 73978/01, 74961/01, 75092/01, 75126/01, 75993/01, 75995/01, 77129/01, 77424/01, 682/02, 2573/02, 4810/02, 10747/02, 13944/02, 14404/02 and 14537/02),

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Mr John Francis Phillips, Mr John Magee and Mr

Dermot Lynch are British nationals who were born in 1953 in the case of the first two applicants and 1962 in the case of the third applicant and live respectively in Lisburn, Belfast and Derry. They were represented before the Court by Mr L. Allamby, a lawyer practising in Belfast. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant’s wife died on 11 April 1997, leaving him with two children born in 1978 and 1983. His claim for widows’ benefits was made on 2 May 2000 and was rejected on 18 May 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant lodged an appeal on 11 September 2000, which was decided and rejected by the Appeal Tribunal on 17 November 2000.

The applicant’s wife died on 19 April 1990, leaving him with three children born in 1978, 1982 and 1988. His claim for widows’ benefits was made on 12 October 2000 and was rejected on 19 October 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

The applicant’s wife died on 2 August 1995, leaving him with two children born in 1991 and 1993. His claim for widows’ benefits was made on 21 November 2000 and was rejected on 7 January 2001 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

B.

Relevant domestic law

The domestic law relevant to this application is set out in

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV

COMPLAINTS

The applicants complain that British social security legislation discriminated against them on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

By a letter of 11 May 2005 the respondent Government informed the Court that the House of Lords had decided, in relation to the claims for Widowed Mother’s Allowance (WMA) and Widow’s Payment (WPt), that there was in principle no objective justification at the relevant time for not paying these benefits to widowers as well as widows, but that the Government had a defence under section 6 of the Human Rights Act 1998 (the HRA). It noted that, in view of this, the multitude of cases before the Court and the fact that the HRA defence was only applicable in the domestic arena, the Government were prepared, in principle, to settle all claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April 2001 for the payment of WMA and WPt.

By a letter of 18 January 2007 the applicants’ representative notified the Court that Mr Phillips had been offered GBP 4,662.65, Mr Magee had been offered GBP 3,841.95 and Mr Lynch had been offered GBP 4,147.09 and that they had accepted payment. On 19 January 2007 the representative was sent a letter by the Registry stating that if no reply was received to the contrary by 2 February 2007, the Court might consider striking out the applications from its list in their entirety. The representative has not sent a letter objecting to the striking out of the applications.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to disjoin the applications from the others to which they were joined;

Decides

to strike the applications out of its list of cases.

T.L.

Early

Josep

Casadevall

Registrar

President