ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 decembrie 2024

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Ordonanța din data de 12 august 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerile formulate de către numitul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen., deoarece faptele reclamate nu există.

Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală a reținut următoarele:

La data de 12,01.2023 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, sub nr. x/2023, plângerea formulată de numitul A. prin care solicită efectuarea de cercetări față de magistratul B., procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, și lucrătorul de poliție C., din cadrul IPJ Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Din conținutul plângerii a rezultat faptul că persoana vătămată este nemulțumită de modul în care persoanele reclamate au instrumentat dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, respectiv de faptul că au dispus o soluție fără a ține cont de memoriul pe care acesta l-a depus, soluție pe care o consideră deficitară și antedata, având în vedere că soluția i-a fost comunicată ulterior depunerii memoriului.

Prin ordonanța nr. 12/P/2023 din data de 26.01.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța nr. 12/P/2023 din data de 12.06.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., întrucât s-a apreciat că fapta nu există.

În motivarea ordonanței s-a reținut că excedează urmăririi penale în cauzele ce au ca obiect infracțiunea de abuz în serviciu realizarea unei verificări a raționamentului logico-juridic al magistraților privind modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei. Legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate de procurori și modul de administrare a probatoriului și de interpretare a acestuia nu pot fi verificate în cadrul cercetărilor penale, cât timp a fost respectat principiul bunei-credințe în emiterea actelor procesuale ori procedurale.

Totodată, în motivarea soluției de clasare s-a arătat că, ulterior audierii în calitate de persoană vătămată, A. a solicitat extinderea urmăririi penale și cu privire la ofițerul de poliție C., a magistratului procuror D., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, și a magistraților judecători care au primit spre soluționare dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Bacău, în legătură cu modul de instrumentare a cauzei, respectiv de soluționare a plângerii împotriva soluției dispuse de procurorul de caz.

Împotriva acestei soluții, persoana vătămată A. a formulat plângere, iar prin ordonanța nr. 51/II-2/2023 din data de 30.06.2023 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea ca neîntemeiată.

Prin încheierea penală nr. 32 din 29.09.2023, pronunțată în dosarul penal nr. x/2023 al Curții de Apel Bacău s-a dispus desființarea soluției de clasare dispusă prin ordonanța nr. 12/P/2023 din 12.06.2023 și trimiterea cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale.

Prin ordonanța nr. 12/P/2023 din 24.10.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus redeschiderea urmăririi penale în dosarul penal nr. x/2023 având ca obiect infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

La data de 07.06.2023, A. a formulat o completare la plângerea penală inițială, solicitând extinderea cercetării penale privind faptele și făptuitorii, respectiv împotriva subcomisarului C., a procurorului B., a prim-procurorului D. și împotriva președinților completelor de judecată ce au judecat și au întocmit, în dosarul tir. x/2022, încheierile din datele de 04.04.2023, 27.04.2023 și 08.05.2023, încheierile ridicând suspiciuni cu privire la denumirea completelor penale trecute în conținutul lor, respectiv completele penale nr. 12, 11, nr. 1 bis, nr. 25 bis. Petentul a mai solicitat verificarea modului de stabilire a completelor penale învestite, în special dacă învestirea completului nr. 1 ibis încalcă procedura judiciară, petentul apreciind că sunt indicii de tergiversare a procesului penal, fiindu-i, totodată, încălcat dreptul la un proces echitabil.

Prin ordonanța nr. 12/P/2023 din 15.11.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen. în legătură cu soluționarea dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Bacău - încheierile din datele de 04.04.2023, 27.04.2023, 08.05.2023).

Totodată, la dosarul cauzei au fost atașate și alte plângeri formulate de A. care prezintă un conținut similar cu plângerile ce au ca obiect fapte pentru care s-a dispus începerea și extinderea urmăririi penale.

Din verificările efectuate a rezultat că începând cu data de 01.01.2024 magistratul procuror B. a fost delegat în funcția de procuror la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău.

Prin ordonanța nr. 12/P/2023 din data de 22.01.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, unde a fost înregistrat sub nr. x/2023.

În contextul evocat de către numitul A. s-a constatat că nu există date sau indicii care să confirme săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

Plângerile care formează obiectul cercetărilor relevă doar nemulțumirea persoanei vătămate față de rezultatul unor demersuri judiciare, demarate fără succes, neavând aptitudinea să atragă angajarea răspunderii penale a magistraților în lipsa unor elemente concrete privind săvârșirea unor infracțiuni.

Din actele existente la dosar se constată că dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău a fost constituit ca urmare a plângerii formulate de A., în care descrie mai multe fapte săvârșite de către E., președinte al Consiliului Județean al Persoanelor Vârstnice Bacău și F., șef serviciu în cadrul Instituției Prefectului Bacău. Ulterior înregistrării actului de sesizare, numitul A. a formulat mai multe cereri prin care solicită extinderea cadrului procesual. Prin ordonanța din data de 16.03.2020 a fost adoptată soluția clasării, care a fost desființată prin încheierea nr. 1061 din 24.09.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Bacău.

După redeschiderea urmăririi penale, prin ordonanța nr. 305 17.10.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen.

Cu prilejul adoptării ordonanței, procurorul B. și-a însușit argumentele cuprinse în referatul ofițerului de poliție C. din data de 14.10.2022, cu mențiunea că temeiul soluției de clasare raportat la comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. și fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 C. pen., cu aplic art. 35 C. pen. - făptuitor E., îl constituie în principal art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., probele administrate nerelevând comiterea faptelor cu vinovăția prevăzută de lege, respectiv cu intenție (astfel cum s-a motivat și în prima soluție de clasare a cauzei), iar în subsidiar art. 16 alin. 1it. f C. proc. pen., întrucât a intervenit decesul făptuitorului.

La data de 07.11.2022, numitul A. a depus la IPJ Bacău un memoriu cu concluziile trase de persoana vătămată în urma studiului dosarului nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, cu mențiunea de a fi folosite în activitatea de cercetare a cauzei.

Cu privire la conținutul memoriului se costată că numitul A. face aprecieri personale cu privire la activitatea desfășurată în cadrul dosarului penal, aprecieri pe care inclusiv acesta le consideră "probabile, făcute cu bună-credință și adresate organului abilitat al statului să stabilească adevărul".

Soluția adoptată în dosarul nr. x/2019 a fost comunicată persoanei vătămate la data de 25.11.2022 (dată plic), respectiv la data de 12.12.2022 (via e-mail) împotriva acestei soluții, la data de 13.12.2022, numitul A. a formulat plângere, iar după înregistrare, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a trimis-o, conform art. 340 C. proc. pen., judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Bacău, unde a fost înregistrat dosarul penal nr. x/2022 din 20.12.2022, cu mențiunea că plângerea împotriva procurorului de caz a fost soluționată prin ordonanța nr. 272/II-2/2022.

Dosarul a fost repartizat aleatoriu completului penal 11 bis, cu termen de judecată la data de 04.04.2023.

La data de 22.12.2022, judecătorul G., titular al completului penal 11 bis, a formulat declarație de abținere de la soluționarea dosarului repartizat, pe motiv de incompatibilitate. Conform mențiunilor olografe, cererea de abținere a fost repartizată în vederea soluționării completului 12, iar prin încheierea din data de 23.12.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Bacău a admis cererea.

Ulterior, conform rezoluției din data de 23:12.2022, s-a dispus blocarea completului inițial învestit complet C. pen. 11, C. pen. 1 bis, cu amânarea cauzei la termenul din data de 04.04.2022 și cauza a fost repartizată completului C. pen. 25 bis, cu termen 27.04.2023.

Cu alte cuvinte, judecata stabilită inițial la termenul din data de 04.04.2023 nu a mai avut loc, fiind amânată cauza cu repartizarea la alt complet și cu stabilirea unui nou termen de judecată 27.04.2023.

Prin încheierea din data de 27.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Bacău a amânat judecarea cauzei și a acordat un nou termen de judecată în vederea emiterii unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, prin care să se comunice dacă petentul a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare, dacă aceasta a fost soluționată de procurorul ierarhic și comunicarea unei copii a acesteia, precum și dovezile de comunicare către petenți.

Prin încheierea din data de 08.05.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Bacău a respins cererea de recuzare formulată de A. împotriva președintelui completului de judecată C. pen. 25 bis.

Prin încheierea nr. 836 din data de 22.06.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Bacău a dispus trimiterea pe cale administrativă către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva ordonanței nr. 305/P/2019 din data de 17.10.2022.

În motivarea încheierii s-a reținut că, deși plângerea împotriva ordonanței nr. 305/P/2019 din data de 17.10.2022 a fost făcută în termen, totuși aceasta nu a fost supusă analizei procurorului ierarhic superior, pe motiv că "dintr-o eroare cauzată de soluția dispusă prin ordonanța nr. 272/II-2/2022 s-a apreciat eronat că procurorul ierarhic superior ar fi analizat și dat soluție cu privire la plângerea împotriva soluției de clasare, Parchetul înaintând administrativ plângerea petentului Judecătoriei Bacău."

Ordonanța nr. 272/II-2/2022 din data de 11.10.2022 întocmită de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău are ca obiect soluționarea unei plângeri formulate de numitul A. împotriva ordonanței nr. 305/P/2019 din data de 26.09.2022 prin care procurorul de caz a respins cereri de probe. Se poate observa că ordonanța prim-procurorului este anterioară adoptării soluției de clasare.

Ulterior trimiterii plângerii, pe cale administrativă, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, prin ordonanța nr. 127/II-2/2023 din data de 13.07.2023, prim-procurorul acestei unități de parchet a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Prin încheierea nr. 25 din data de 12.01.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Bacău, secția Penală a respins plângerea ca neîntemeiată, reținând că nu au fost constatate elemente de nelegalitate și că petenții s-au rezumat la a expune aceleași argumente aduse încă din momentul depunerii plângerii penale și au invocate aspecte generale, învederând o situație de fapt care nu reiese din mijloacele de probă administrate.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, sub aspectul laturii obiective aceasta presupune ca, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, funcționarul să nu îndeplinească un act sau să îl îndeplinească în mod defectuos și prin aceasta să cauzeze o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane.

Mai mult, prin Decizia nr. 405 din data de 15.06.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 08.07.2016, Curtea Constituțională a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres în legislația primară, legi și ordonanțe ale Guvernului.

În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, magistrații trebuie să aplice legea la anumite situații de fapt date. Această activitate presupune un proces amplu care cuprinde mai multe etape, respectiv de stabilire pe bază de probe a situației de fapt supusă actului de justiție, de interpretare a dispozițiilor legale și, în final, de identificare și aplicare a dispozițiilor legale la cazul concret. în ceea ce privește activitatea magistraților, atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv interpretării aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.

Împrejurarea că soluțiile pronunțate de către magistrați în cadrul atribuțiilor de serviciu sunt nefavorabile unei persoane nu constituie un indiciu care să pună la îndoială modalitatea în care aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu.

Soluțiile pronunțate de magistrați sunt cenzurate în cazurile și condițiile prevăzute de lege, analiza acestora realizându-se cu prilejul exercitării căilor de atac ordinare și extraordinare.

În concluzie, opiniile exprimate de magistrați cu ocazia pronunțării unor soluții nu pot constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestora, iar în cauză nu rezultă niciun indiciu în legătură cu exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către magistrați, cu consecința prejudicierii intereselor legale ale petentului.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că numitul A. a uzat de căile de atac prevăzute de lege în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

Totodată, în ceea ce privește repartizarea și soluționarea dosarului penal nr. x/2022 al Judecătoriei Bacău, se constată că magistrații au avut o conduită procesuală conformă dispozițiilor legale în materie.

Prin urmare, întrucât în cauză nu a rezultat existența vreunei stări de fapt de natură să atragă incidența legii penale, s-a apreciat că se impune soluția clasării, pe motivul că faptele sesizate nu există, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei ordonanței, a formulat plângere petentul, aceasta fiind respinsă prin ordonanța nr. 183/II/2/2024, din data de 01 octombrie 2024, a procurorului-șef de secție.

La data de 18 octombrie 2024, petentul a formulat, în temeiul art. 340 alin. (1) C. proc. pen., plângere împotriva ordonanței de clasare din data de 12 august 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. C10 C. pen., cu prim termen de judecată la data de 3 decembrie 2024, pentru când s-a atașat dosarul de urmărire penală și lucrarea aferentă.

Plângerea petentului, în esență, se referă la aspectele expuse în plângerile adresate procurorului, respectiv nemulțumiri cu privire la modul de soluționare a dosarelor.

Analizând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analiza ansamblului actelor de urmărire penală determină judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte să constate că acuzațiile expuse în plângerea petentului dau expresie, în mod fundamental, nemulțumirii subiective a acestuia față de modul de instrumentare și de soluționare, în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău și în ceea ce privește repartizarea și soluționarea dosarului penal nr. x/2022 al Judecătoriei Bacău de către magistrații procurori și judecători, așa cum în mod corect s-a reținut de către procurorul de caz, atât din perspectiva situației de fapt, cât și a probelor pe care s-a fundamentat soluția atacată.

Criticile petentului privesc așadar, în esență, conduita pe care organele de urmărire penală și judecătorii ar trebui să o adopte în administrarea respectivei cauze, probele ce ar trebui, în aprecierea petentului, administrate în cauză și legalitatea soluțiilor dispuse, precum și încălcarea abuzivă a legii de către procurori și judecători, dar fără a se preciza în mod concret care dispoziții legale ar fi fost încălcate de către aceștia.

În contextul acestor susțineri ale petentului, judecătorul de cameră preliminară reține că acesta a criticat, în mod esențial, activitatea desfășurată de organele de urmărire penală și instanțele de judecată în aceste cauze, fără a se invoca, însă, un minimum de elemente obiective care să releve, distinct de actele propriu-zise, în ce a constat acțiunea sau inacțiunea pretins ilicită, concret imputată magistraților.

Or, administrarea unei cauze penale cade exclusiv în sarcina organului judiciar căruia i-a fost repartizată spre soluționare, iar cenzurarea soluțiilor dispuse de magistrați - procurori sau judecători - se poate realiza numai în formele și procedurile prevăzute de lege, respectiv prin exercitarea căilor de atac prevăzute de legiuitor, iar nu prin intermediul unui proces penal declanșat ca urmare a formulării unei plângeri penale împotriva respectivilor magistrați.

Astfel, prin pretinsele nelegalități invocate de către petent prin prezenta plângere, acesta urmărește cenzurarea soluțiilor pe alte căi și prin intermediul altor instrumente decât cele expres permise de lege.

Intervenția organului de urmărire penală și anchetarea magistratului pentru eventuale infracțiuni prevăzute de art. 297 din C. pen. trebuie să se rezume la investigarea actelor de conduită cu aparente conotații ilicite, pe care magistratul le-a adoptat distinct și suplimentar măsurilor și soluțiilor dispuse în cauzele instrumentate. În plus, pentru a justifica începerea urmăririi penale, astfel de acte de conduită trebuie să rezulte din date ori informații independente și obiective, neputând fi deduse doar pe baza nemulțumirii subiective a unei părți față de soluția dispusă într-o cauză aflată în urmărire penală sau dedusă judecății.

Prin urmare, chiar dacă o parte consideră incorecte sau insuficient detaliate argumentele faptice ori legale care au stat la baza actelor emise de procuror sau a hotărârilor pronunțate de judecător în litigiile în care aceasta a fost implicată, o atare împrejurare nu legitimează, eo ipso și în absența oricăror altor elemente obiective, demersul său ulterior la organul de urmărire penală

Independența judecătorului - garanție fundamentală a înfăptuirii justiției - la fel ca și independența procurorului în soluțiile dispuse, presupune, printre altele, ca ei să nu fie supuși unor acțiuni de tragere la răspundere penală întemeiate exclusiv pe hotărârile pronunțate, respectiv pe soluțiile date. Aceasta deoarece, prin specificul raporturilor asupra cărora statuează, hotărârile organelor judiciare sunt permanent susceptibile de a provoca nemulțumirea ori suspiciunea uneia dintre părți, iar declanșarea unei anchete penale ca urmare exclusivă a simplei cereri a părților ar lipsi de conținut prevederile constituționale și legale referitoare la statutul judecătorului și procurorului ori independența lor.

În cauza de față, conduita imputată procurorilor și judecătorilor se înscrie, în mod incontestabil, în exercițiul normal al atribuțiilor specifice funcțiilor judiciare deținute, de a căror esență este evaluarea mijloacelor de probă administrate sau care sunt necesar a fi administrate, identificarea și interpretarea normelor de drept pertinente și, în final, aplicarea acestora. În lipsa oricăror indicii din care să rezulte că, distinct de raționamentul juridic pe care s-au grefat soluțiile sau conduitele adoptate, magistrații ar fi adoptat conduite contrare legii, de natura a cauza un rezultat prejudiciabil, simpla nemulțumire, inerent subiectivă, a petentului față de soluțiile dispuse nu poate constitui temeiul cercetării penale a magistraților.

De asemenea, critica vizând absența actelor de urmărire penală și neadministrarea de probe înainte de a se dispune soluția în cauza dedusă judecății, nu poate fi reținută de judecător întrucât existența unui caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale [art. 16 alin. (1) C. proc. pen..] poate fi identificată din chiar conținutul plângerii penale cu care organul judiciar a fost sesizat, fără a fi necesară efectuarea vreunor alte acte de urmărire penală sau administrarea vreunor probe, așa cum este cazul în speță.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară are în vedere aspectele statuate, cu caracter obligatoriu pentru organele judiciare, de Curtea Constituțională a României în considerentele Deciziei nr. 68/2017, mai exact, în paragraful 101:

"Atunci când sesizarea îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1), procurorul, din oficiu sau la propunerea organelor de cercetare penală, dispune prin ordonanță clasarea, fără a efectua acte de urmărire penală în cauză. Cu alte cuvinte, dacă se constată că, de exemplu, fapta denunțată nu este prevăzută de legea penală [art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi], că există o cauză justificativă sau de neimputabilitate [art. 16 alin. (1) lit. d)] sau că a intervenit amnistia ori prescripția [art. 16 alin. (1) lit. f)], procurorul va dispune prin ordonanță soluția de clasare, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.. Curtea reține că, așa cum s-a explicat și în doctrină, acest caz de clasare poate interveni în oricare dintre fazele în care se află dosarul, prin raportare la începerea sau nu a urmăririi penale, a dobândirii calității de suspect sau a celei de inculpat. Dacă intervine după ce sesizarea este verificată și declarată admisibilă sub aspectul condițiilor de fond și de formă, dar din conținutul ei rezultă fără echivoc incidența unui caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale, clasarea are natura juridică a unei soluții de neurmărire, iar dacă soluția de clasare intervine după începerea urmăririi in rem, clasarea are valențele unei soluții de netrimitere în judecată."

În ceea ce privește infracțiunea reclamată de petent, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplic art. 35 C. pen., pretins a fi săvârșită de făptuitor E., Judecătorul de cameră preliminară reține, în acord cu procurorul de caz, inexistența unor probe din care să rezulte comiterea faptelor cu vinovăția prevăzută de lege. Pe de altă parte, având în vedere decesul numitului E. și, în consecință, incidența art. 16 alin. 1it. f C. proc. pen., se constată că acest fapt face nenecesară analiza temeiniciei acuzației, în raport cu dispozițiile art. 18 C. proc. pen., având în vedere că doar suspectului sau inculpatului îi este permis de lege să solicite continuarea procesului penal, or la dosar o atare manifestare nu există.

Petentul, prin plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară, a mai invocat faptul că ordonanța care face obiectul prezentei analize este "integral falsificată", prin prisma motivării.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că, în situația în care petentul consideră că s-a comis o eventuală infracțiune cu privire la emiterea acestei ordonanțe, are posibilitatea de a formula plângere penală, motiv pentru care analiza acestui motiv excedează prezentei proceduri. Pe de altă parte, privit prin prisma unei nemotivări a ordonanței de clasare, judecătorul de cameră preliminară apreciază că o atare critică este nefondată.

Astfel, se constată că nu se poate vorbi nici măcar de o motivare insuficientă, și, chiar dacă ar fi existat, acest aspect nu poate duce de plano la admiterea plângerii cu consecința desființării ordonanței de clasare, tocmai având în vedere dispozițiile art. 341 alin. (5)

1

) din C. proc. pen., care fac referire la verificarea soluției atacate, pe baza materialului din dosarul de urmărire penală, și nu la nemotivarea soluției. Așadar, putând fi vorba de o nulitate relativă conform art. 282 din C. proc. pen., petentul, pe lângă nemotivarea ordonanței (adică încălcarea dispozițiilor art. 286 alin. (2) lit. d) din C. proc. pen.), ar fi trebuit să indice vătămarea drepturilor sale, care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea ordonanței de clasare. Or, analizând plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară, se observă că nu a fost indicată nicio vătămare din această perspectivă.

De altfel, în conținutul plângerii invocă o multitudine de aspecte care excedează prezentei analize (se critică modalitatea de disjungere, reunire a diferitelor plângeri, ordonanța de respingere a plângerii formulate împotriva ordonanței de clasare).

În plus, se indică de către același petent încălcarea unor dispoziții procesual penale, în anumite etape ale procesului penal, însă fără a indica în ce anume a constat vătămarea drepturilor sale, motiv pentru care judecătorul de cameră preliminară nu va intra în analiza acestora, din perspectiva unor eventuale încălcări.

Referitor la plângerea formulată de petenta Uniunea Generală a Pensionarilor din Județul Bacău, judecătorul de cameră preliminară reține că formularea plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată este supusă unor condiții expres prevăzute de legiuitorul național în Capitolul VII, ce poartă denumirea marginală, "Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală", Titlul I "Urmărirea penală", art. 336 - 341 C. proc. pen., referitoare și la titularii îndrituiți să recurgă la acest demers.

Astfel, potrivit art. 336 alin. (1) C. proc. pen., "orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime".

Totodată, conform art. 340 alin. (1) C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

Din interpretarea sistematică a normelor legale evocate rezultă, așadar, în mod evident, că poate formula plângere împotriva soluției de clasare exclusiv persoana care a suferit o vătămare a intereselor sale legitime prin această soluție, în măsura în care plângerea formulată în conformitate cu prevederile art. 339 C. proc. pen. a fost respinsă de către procurorul ierarhic superior.

Persoana care a suferit o vătămare a intereselor sale legitime prin respectiva soluție poate formula plângerea fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convențional cu împuternicire specială.

Dacă reprezentarea convențională prin avocat este expres reglementată de dispozițiile procesual penale (art. 88 și urm. C. proc. pen.) și de normele ce guvernează exercitarea profesiei de avocat, cea prin mandatar care nu are calitatea de avocat este supusă, în temeiul art. 2 C. proc. civ., regulilor cu caracter general cuprinse în art. 80 și urm. C. proc. civ., referitoare la reprezentarea părților în judecată. Potrivit acestor dispoziții, părțile pot să își exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant legal, convențional sau judiciar, având, însă, obligația de a atașa dovada calității de reprezentant a celui care a acționat în numele lor, sub sancțiunea anulării cererii adresată organului judiciar.

Rezultă, așadar, din interpretarea acestor prevederi legale, că atașarea dovezii calității de reprezentant convențional, indiferent că privește un avocat sau o altă persoană care nu exercită această profesie, reprezintă o condiție de procedibilitate, fără a cărei respectare cererea introductivă nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a acesteia.

Examinând, în acest context, actele dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată că, așa cum rezultă din cuprinsul plângerii adresată instanței, ce formează obiectul prezentei cauze, petentul A. a formulat plângerea împreună cu petenta Uniunea Generală a Pensionarilor din Județul Bacău, al cărei președinte de onoare s-a susținut că este.

Petentului A. i s-a pus în vedere, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit de către grefierul de ședință în data de 02.12.2024, să facă dovada calității de reprezentant legal, însă acesta a învederat în mod expres că nu dorește. Din acest motiv, se constată că o eventuală amânarea a cauzei pentru a depune dovada calității de reprezentant legal devine neutilă soluționării cauzei, în raport de manifestarea neechivocă a petentului sub acest aspect.

Se constată că nu s-a făcut dovada existenței unui mandat special dat de către petentă, care să legitimeze depunerea plângerii în numele acesteia la instanța de judecată.

Pe de altă parte, se constată că petenta nu a justificat un interes procesual propriu pentru a ataca soluția dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la dosar neexistând niciun element concret care să conducă la concluzia că ar avea calitatea de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin soluția criticată.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, prin decizia nr. 13 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 794 din 09 noiembrie 2011, s-a stabilit cu caracter obligatoriu următoarele:

"cu referire la titularii care, potrivit art. 278

1

alin. (1) din C. proc. pen., pot ataca soluțiile de neurmărire penală sau netrimitere în judecată dispuse de procuror, se pune mai întâi o problemă de principiu, și anume aceea de a stabili în ce măsură denunțătorul se circumscrie noțiunii de "persoană vătămată" ori, după caz, de "persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate", întrebuințate de legiuitor în acest text de lege. Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că noțiunea de "denunțător" este incompatibilă cu aceea de "persoană vătămată", adică de persoană care, în calitate de subiect pasiv și titular al valorii sociale împotriva căreia s-a îndreptat presupusul act de conduită al făptuitorului, a suferit prin fapta penală reclamată o vătămare fizică, morală sau materială, întrucât în cazul acesteia vorbim despre o altă modalitate de sesizare a organelor judiciare (plângere, iar nu denunț). Pentru a stabili dacă denunțătorul poate fi o "persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate", trebuie delimitată noțiunea de "interese legitime", prin raportare la conduita denunțătorului, care acționează, fie pentru că legea îl obligă la un asemenea demers (de exemplu, în cazul infracțiunilor a căror nedenunțare sau nesesizare a organelor judiciare constituie ea însăși o infracțiune), fie pentru că spiritul etic sau civic îl determină la o asemenea acțiune. În aceste cazuri nu se poate vorbi despre un interes legitim propriu, concret și actual pe care l-ar avea denunțătorul pentru a depăși demersul inițial, de încunoștințare a organelor de urmărire penală cu privire la presupusa săvârșire a unei infracțiuni, indiferent de cauza care l-a determinat în primă instanță să acționeze (o obligație legală sau propria conștiință). Dacă legea recunoaște oricărei persoane dreptul de a sesiza organele de urmărire penală, atunci când apreciază că s-a comis o infracțiune, nu același lucru se poate afirma și în ceea ce privește posibilitatea de a contesta în justiție actul prin care procurorul a apreciat, cu referire la aspectele sesizate, că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală sau, după caz, să dispună trimiterea în judecată a persoanei (persoanelor) cercetate."

În conformitate cu dispozițiile art. 474

1

C. proc. pen., această decizie își menține valabilitatea și după intrarea în vigoare a actualului C. proc. pen., adoptat prin Legea nr. 135/2010, întrucât dispoziția legală care a generat problema de drept dezlegată subzistă și în noua reglementare, regăsindu-se în cadrul dispozițiilor prevăzute de art. 340 C. proc. pen.

Ca atare, simpla depunere a unei sesizări cu privire la o presupusă infracțiune de abuz în serviciu, nu-i conferă petentei, prin ea însăși, legitimitate procesuală în procedura reglementată de dispozițiile art. 340 și următoarele C. proc. pen., aceasta neavând calitatea de persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate, ci, cel mult, calitatea de denunțător în raport cu faptele cercetate.

Așadar, deși legea recunoaște oricărei persoane dreptul de a sesiza organele de urmărire penală, atunci când apreciază că s-a săvârșit o infracțiune, procedura de contestare a soluțiilor procurorului în fața judecătorului de cameră preliminară are esențialmente un caracter privat, dedus din cerința unei vătămări în drepturile sau interesele sale legitime suferite de persoana care se adresează justiției.

În consecință, judecătorul de cameră preliminară conchide că nu este îndeplinită condiția imperativă prevăzută de dispozițiile art. 340 alin. (1) raportat la art. 336 alin. (1) C. proc. pen., în ceea ce privește calitatea petentei de a introduce o plângere împotriva unei soluții de clasare dispusă de procuror.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curți va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 12 august 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

În temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta Uniunea Generală a Pensionarilor din Județul Bacău împotriva ordonanței de clasare din data de 12 august 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenții la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 12 august 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta Uniunea Generală a Pensionarilor din Județul Bacău împotriva ordonanței de clasare din data de 12 august 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

Obligă petenții la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 17 decembrie 2024.