ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din data de 08 octombrie 2024 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în dosarul penal nr. x/2023 (445/76/P/2023), în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a arătat că data de 05.07.2023 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. x/2023, sesizarea formulată de A., prin care acesta invcoca aspecte de nelegalitate și netemeinicie a încheierii penale nr. 164 din data de 12.01.2023 pronunțate în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Baia-Mare, a ordonanței nr. 106/II-2/2020 din data de 22.07.2022 emisă de prim-procurorul B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, a ordonanței nr. 566/P/2020 din data de 28.09.2020 emisă de procuror C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și a referatului cu propunere de clasare întocmit de organul de cercetare penală D. de la IPJ - SICE.

S-a mai notat că în cuprinsul aceleiași plângeri, petentul a solicitat punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a numiților E., judecător la Judecătoria Baia Mare, B., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, D., organ de cercetare la IPJ - SICE, "persoanele vinovate" de la CN Poșta Română S.A. București, "persoanele vinovate" de la PICCJ și "persoanele vinovate" de la ICCJ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Întrucât s-a constatat că plângerea nu îndeplinea condițiile prevăzute de C. proc. pen. în ceea ce privește descrierea unor fapte prevăzute de legea penală, prin adresa nr. x/2023 din data de 05.07.2023 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală i s-a solicitat petentului A. să completeze plângerea penală.

Petentul A. a formulat o completare la plângerea formulată inițial, context în care, la data de 11.08.2023 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică dosarul penal nr. x/2023

Potrivit completărilor formulate de petent, procurorul a constatat că numitul A. este nemulțumit, pe de-o parte, de faptul că i-a fost comunicată adresa nr. x/2023 din data de 05.07.2023 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o consideră nelegala și netemeinică (deoarece plângerea îndeplinește condițiile de fond și formă și i-a fost restituită pe cale administrativă, în mod eronat), iar pe de altă parte arată că plângerea este formulată împotriva soluțiilor magistraților E., judecător de la Judecătoria Baia Mare, F., B. și C., procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și D., organ de cercetare de la IPJ - SICE. De asemenea, acesta arată că plângerea este formulată și împotriva fostului președinte al ICCJ, precum și împotriva procurorului general al PICCJ, G., în legătură cu semnarea contractului încheiat între CN Poșta Română S.A. București și Înalta Curte de Casație și Justiție sau Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale in rem.

Verificând aspectele sesizare, procurorul de caz a constatat că există unul din cazurile ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, susținând, în esență, că faptele descrise în actul de sesizare nu sunt circumscrise, sub aspectul elementului material, conținutului constitutiv ale vreunei infracțiuni.

În acest sens, s-a arătat că, prin sesizarea organului de urmărire penală se înțelege mijlocul prin care acesta ia cunoștință, în condițiile legii, despre săvârșirea unei infracțiuni, determinând obligația acestuia de a se pronunța cu privire la începerea urmăririi penale. Fapta trebuie descrisă într-o modalitate care să permită, pe de-o parte, determinarea cu precizie a limitelor învestirii organului judiciar, iar pe de altă parte, realizarea unei analize inițiale din perspectiva dispozițiilor art. 16 C. proc. pen.

Astfel, din cuprinsul plângerii trebuie să rezulte data săvârșirii faptei, împrejurările în care a fost comisă și urmarea produsă, astfel încât să se poată stabili dacă fapta este prevăzută de legea penală sau dacă s-a împlinit termenul de prescripție.

În raport de conținutul plângerii formulate de petentul A., procurorul a susținut că acesta nu descrie în concret fapte prevăzute de legea penală, ci critică legalitatea și temeinicia soluțiilor dispuse, respectiv comunicarea nr. 1525/VIII-1/2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, ordonanțele nr. 566/P/2020 din 28.09.2020 și nr. 106/II-2/2020 din 22.07.2022 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia-Mare, precum și încheierea penală nr. 164 din 12.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Baia-Mare, solicitând tragerea la răspundere a persoanelor din cadrul ÎCCJ și PÎCCJ care au semnat contracte cu CN Poșta Română S.A., fără a explica, însă, în ce modalitate s-ar fi săvârșit fapte de natură penală.

Procurorul a constatat că, în ceea ce privește soluțiile dispuse în legătură cu plângerea formulată împotriva factorilor poștali de la Oficiul nr. 5 Bacia Mare, petentul a uzat de căile de atac prevăzute de lege (a formulat plângere împotriva soluției de clasare la procurorul ierarhic, precum și la judecătorul de cameră preliminară).

În legătură cu faptele pretins săvârșite de reprezentanții Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Înaltei Curți, care au semnat contracte cu CN Poșta Română S.A. procurorul a reiterat că din descrierea faptei nu rezultă elemente care să conducă la concluzia săvârșirii vreunei infracțiuni.

Nu în ultimul rând, s-a apreciat că adresa nr. x/2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, prin care i-a fost restituită numitului A. plângerea formulată pe motiv că descrierea faptei este neclară și incompletă, cu mențiunea de a face completări la aceasta se înscrie în conduita procesuală legală a reprezentanților unității de parchet.

Împotriva soluției de clasare din 08.10.2024 petentul A. a formulat plângere, în temeiul art. 339 C. proc. pen.., la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanța nr. 219/II/2/2024, din data de 20 noiembrie 2024, emisă de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul A., împotriva ordonanței nr. 445/6/P/2023 din 08 octombrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, ca nefondată.

Examinând plângerea, ordonanța și actele dosarului, procurorul ierarhic superior a constatat că procurorul de caz a dispus, în mod just, soluția de clasare în raport de datele speței, de vreme ce, din cuprinsul aspectelor relatate de petent, nu rezultă indicii privind stăvirea vreunei fapte de natură penală.

S-a arătat că, nemulțumirile petentului, cu referire la modul concret de soluționare a unor cauze, trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele recunoscute de lege, neputând obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraților care au rezolvat cauza.

În aceeași ordine de idei, procurorul șef a menționat că răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție numai in situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Deopotrivă, a fost amintită jurisprudența Înaltei Curți în care s-a reținut că:

"de principiu, în cauzele încredințate spre soluționare, magistrații se supun numai legii, pronunțând soluții în funcție de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri și nici un magistrat nu poate fi tras la răspundere penală pentru raționamentele logico-juridice pe care s-a bazat în adoptarea unei soluții, iar simpla nemulțumire a uneia dintre părțile implicate în litigiu față de soluția adoptată nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale".

În concluzie, s-a reiterat principiul conform căruia, soluțiile pronunțate de magistrați nu pot fi cenzurate decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, analiza acestora realizându-se cu prilejul exercitării căilor de atac ordinare și extraordinare.

***

Nemulțumit de soluțiile anterior menționate, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., în termen legal, petentul A. a formulat plângere atât împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 08.10.2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023, cât și împotriva ordonanței nr. 219/II/2/2024 din 20.11.2024 a procurorului șef al aceleiași unități de parchet, solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanțelor atacate, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a: judecătorului de cameră preliminară E. de la Judecătoria Baia-Mare, a prim-procurorului B., a procurorului C. și procurorului H. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia-Mare, precum și a organului de cercetare penală D., de la IPJ Maramureș - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

De asemenea, a solicitat punerea în mișcare a acțiuni penale și trimiterea în judecată a persoanelor vinovate din cadrul CN Poșta Română S.A., de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și a persoanelor vinovat de la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzut de art. 297 alin. (1) C. pen., în legătură cu semnarea unor contracte având ca obiect comunicarea citațiilor și a celorlalte acte de procedură la destinatar, prin serviciile Poștei Române.

Petentul A. a mai solicitat anularea cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 250 RON, respectiv 50 RON, la care a fost obligat prin ordonanța de clasare din 08.10.2024, precum și prin ordonanța procurorului ierarhic superior din 20.11.2024.

În susținerea plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară, petentul a reiterat, în mod exhaustiv, aspectele invocate cuprinsul plângerii penale, redând, totodată, conținutul soluției de clasare, precum și a ordonanței procurorului ierarhic superior.

Analizând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Preliminar, judecătorul de cameră preliminară constată că, deși în cuprinsul plângerii formulate petentul A. se referă și la ordonanța nr. 219/II/2/2024 din 20.11.2024 a procurorului șef de secție din cadrul PÎCCJ, secția de urmărire penală demersul său judiciar nu poate viza decât soluția de clasare dispusă prin ordonanța din data de 08.10.2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, iar nu soluția dispusă de procurorul șef de secție în etapa controlului ierarhic exercitat în condițiile art. 339 C. proc. pen.

Sesizarea procurorului ierarhic superior dispusă conform art. 339 C. proc. pen. are o natură juridică distinctă, a unei condiții de procedibilitate pentru sesizarea judecătorului de cameră preliminară în condițiile art. 340 C. proc. pen. și nu poate face, în sine, obiectul plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară.

Procurorul ierarhic nu dispune clasarea cauzei, ci exercită atribuții de verificare și cenzurare a legalității soluției de clasare dispuse anterior de procurorul din subordine.

Așadar, criticile petentului referitoare la netemeinicia și nelegalitatea ordonanței procurorului șef al secției de urmărire penală excedează cenzurii judecătorului de cameră preliminară, în această procedură.

În ceea ce privește competența de soluționarea plângerii formulată de petentul A., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că soluția de clasare, ce face obiectul plângerii, vizează pretinse infracțiuni comise, printre alții, și de magistrați al căror grad profesional atrage, în condițiile art. 40 alin. (1) și art. 340 din C. proc. pen., competența de judecată în primă instanță a instanței supreme, motiv pentru care soluționarea plângerii de față revine acestei instanțe.

Procedând la analiza motivelor susținute de petentul A. în cuprinsul plângerii, se reține că, potrivit art. 341 alin. (6) din C. proc. pen., incident în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară examinează cauza pe baza materialului de urmărire penală, precum și a înscrisurilor administrate de participanți la procedură și poate pronunța una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;

b) admite plângerea, desființează soluția atacată și trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală;

c) admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

Examinând plângerea petentul A. se constată că acesta critică soluția de clasare dispusă prin ordonanța nr. 445/P/2023 din 08 octombrie 2024, solicită desființarea soluției și punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv trimiterea în judecată a persoanelor indicate în cuprinsul plângerii pentru faptele pe care le-a sesizat.

Potrivit art. 305 alin. (1) C. proc. pen.., când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârșită, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut.

Totodată, potrivit art. 305 alin. (3) C. proc. pen.., atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală și nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de acesta, care dobândește calitatea de suspect.

În situația în care există unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) C. proc. pen.., procurorul dispune prin ordonanță clasarea, în condițiile art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. (situație incidentă în speță.)

Rezultă, așadar, că pentru a se dispune efectuarea urmăririi penale față de o persoană este necesar, pe de o parte, ca probatoriul administrat după începerea urmăririi penale in rem să contureze bănuiala legitimă că persoana a comis fapta pentru care s-a dispus aceasta, iar, pe de altă parte, să nu fie incident vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale.

În prezenta cauză, în urma sesizărilor formulate de petentul A., nu s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, întrucât din conținutul sesizării și completărilor formulate de petent nu au putut fi decelate fapte de natură penală, iar în cursul judecării plângerii la instanță, petentul nu a solicitat sau invocat mijloace de probă care să conțină date utile sub aspectul faptelor sesizate, simpla sa nemulțumire în raport cu soluțiile pe care le critică, nu poate constitui o probă pertinentă și utilă, aptă să declanșeze cadrul procesual penal.

Criticile petentului privesc, pe de o parte, modalitatea de instrumentare a dosarului de urmărire penală nr. 566/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia-Mare, în care a fost pronunțată o soluție de clasare, la data de 28.09.2020, pe care acesta a atacat-o la judecătorul de cameră preliminar, care, însă, i-a respins plângerea prin încheierea nr. 164 din 12.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Baia Mare. Petentul a apreciat că, din analiza întregii situații de fapt și de drept cauza anterior menționate, se observă încălcarea abuzivă a legii de către organele de cercetare penală (polițistul judiciar, procurorul de caz și procurorul ierarhic superior) și judecătorul de cameră preliminară.

În contextul acestor susțineri ale petentului, judecătorul de cameră preliminară reține că acesta a criticat, în mod esențial, fundamentul soluțiilor date de către intimații procurori plângerilor și sesizărilor formulate de petent, ce au forma obiectul dosarului de urmărire penală nr. 566/P/2020, fără a se invoca, însă, un minimum de elemente obiective care să releve, distinct de soluția propriu-zisă, în ce a constat acțiunea sau inacțiunea pretins ilicită, concret imputată magistraților.

Potrivit art. 297 alin. (1) din C. pen., "(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.".

Analizând întregul material probator administrat, judecătorul de cameră preliminară reține că nu se poate identifica în ce ar fi constat pretinsa conduită ilicită a magistraților indicați de petent în cuprinsul plângerii, care au fost dispozițiile legale încălcate de către aceștia în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, în ce a constat urmarea imediată ori legătura de cauzalitate existentă între faptele presupus comise și urmarea imediată.

Soluțiile procurorilor ori hotărârile judecătorești definitive se bucură de autoritate de lucru judecat, ceea ce exclude inițierea unui demers procesul paralel menit a determina organul judiciar penal să se substituie, practic, instanțelor competente și să repună în discuție legalitatea și temeinicia soluțiilor definitive dispuse.

Cenzurarea soluțiilor dispuse de magistrați - procurori sau judecători - se poate realiza numai în formele și procedurile prevăzute de lege, respectiv prin exercitarea căilor de atac prevăzute de legiuitor, iar nu prin intermediul unui proces penal declanșat ca urmare a formulării unei plângeri penale împotriva respectivilor magistrați.

Intervenția organului de urmărire penală și anchetarea magistratului pentru eventuale infracțiuni prevăzute de art. 297 din C. pen. trebuie să se rezume la investigarea actelor de conduită cu aparente conotații ilicite, pe care magistratul le-a adoptat distinct și suplimentar soluțiilor dispuse în cauzele instrumentate. În plus, pentru a justifica începerea urmăririi penale, astfel de acte de conduită trebuie să rezulte din date ori informații independente și obiective, neputând fi deduse doar pe baza nemulțumirii subiective a unei părți față de soluția dispusă într-un dosar civil sau penal.

Pe de altă parte, plângerea petentului A. vizează fapte de abuz în serviciu pretins săvârșite de conducătorii Parchetului de pe lângă ÎCCJ (fostul Procuror General G.) și al Înaltei Curți de Casație și Justiție (Președintele instanței supreme neindicat de petent), precum și de reprezentanții Companiei Naționale Poșta Română S.A. (fără a fi menționate în concret anumite persoane), în legătură cu încheierea, la data de 01.02.2014, a unor contracte având ca obiect comunicarea citațiilor și a celorlalte acte de procedură la destinatar, emise de parchete și instanțe prin intermediul serviciilor poștale ale Poștei Române. Petentul denunță, în fapt, o clauză contractuală care prevede că în situația în care destinatarul plicului cu actele de procedură ori persoanele îndreptățite să primească plicul cu actele de procedură nu au fost găsite acasă, factorul poștal este obligat să afișeze înștiințarea anexată la plic, de parchete sau instanțele de judecată, pe ușa locuinței destinatarului.

Raportat la conținutul plângerii, se constată că, în cuprinsul acesteia, faptele nu au un conținut relevant din perspectiva normei de incriminare [art. 297 alin. (1) C. pen..] pentru care se solicită tragerea la răspunderea penală.

În realitate, prin sesizarea depusă, petentul A. emite supoziții lipsite de un minim suport faptic real și probator. Cu alte cuvinte, plângerea se materializează printr-o multitudine de afirmații generale, supoziții și suspiciuni cu privire la o pretinsă activitate infracțională comisă de conducătorii Ministerului Public, Înalta Curte și Poșta Română, fără să fie indicat vreun mijloc de probă pertinent ori posibil de administrat în susținerea alegațiilor petentului.

Drept urmare, în modalitatea în care a fost formulată, plângerea nu poate conduce la stabilirea concretă a unor stări de fapt care să contureze indicii de comitere a infracțiunii de serviciu sesizate, în limitele necesare și suficiente, începerii cercetărilor, așa încât soluția de clasare dispusă de procuror este legală și temeinică.

Reținând că, temeiul de drept al soluției de clasare ce face obiectul prezentei cauze este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară, amintește că noțiunea de inexistență a faptei vizează atât situația în care fapta nu există în materialitatea ei (respectiv, nu s-a săvârșit o acțiune sau inacțiune care să producă modificări fizice în realitatea obiectivă), cât și ipoteza în care, chiar dacă s-ar aprecia că există o activitate faptică, aceasta nu are nicio legătură, nici măcar aparentă, cu conduita prevăzută ca element material al infracțiunii (interpretare dată noțiunii fapta nu există, atât în literatura de specialitate, cât și în jurisprudență - încheierile nr. 71 din 14.02.2017 și nr. 530 din 02.10.2018 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul ICCJ, secția Penală).

Concluzionând, în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului, reținându-se că faptele sesizate prin plângerea penală nu există, se constată că ordonanța atacată este temeinică și legală, neexistând temeiuri pentru desființarea acesteia.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește critica adusă dispoziției din ordonanța de clasare cu privire la obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare, aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., "În cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea.", situație incidentă și în speță.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 08 octombrie 2024, în dosarul penal nr. x/2023 (445/76/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 219/II/2/2024, din data de 20 noiembrie 2024 a aceleiași unități de parchet.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea petentului la plata sumei de 50 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 08 octombrie 2024, în dosarul penal nr. x/2023 (445/76/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 219/II/2/2024, din data de 20 noiembrie 2024 a aceleiași unități de parchet.

Obligă petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 05 februarie 2025.