ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 219/2/P/2023 (219/P/2023) din 07 februarie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a infracținilor asimilate infracțiunilor de corupție s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infractiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

Pentru a dispune această soluție, procurorul de caz a reținut, în esență, următoarele:

Prin ordonanta nr. 219/P/2023 din data de 17 noiembrie 2023 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infractiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin 1 C. pen.

În fapt, la nivelul Directiei Nationale Anticoruptie - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infractiunile de coruptie săvârșite de militari, la data de 30 iulie 2020, a fost înregistrată plângerea formulată de S.C. A. S.R.L. prin reprezentant legal B., împotriva numitilor C., ministrul economiei, D. - director Compania Natională Romarm, membrii consiliului de administratie C.N. Romarm și E. - consilier al directorului general C.N. Romarm, cu privire la săvârșirea unor infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie, în special în ceea ce priveșie procedura de atribuire prin negociere fără publicare prealabilă a unui anunț de participare pentru atribuirea acordului cadru de furnizare pistoale calibru 9x19mm și cartușe calibru 9x19, organizată de I.G.P.R. între 08 - 15 mai 2020.

Lucrarea a fost înregistrată în registrul penal la data de 23 aprilie 2021 sub nr. x/2021.

In concret, petenta S.C. A. S.R.L. a sesizat că, în perioada octombrie- noiembrie 2019, numiții C. (ministrul economiei, antreprenoriatului și turismului în intervalul noiembrie 2019- decembrie 2020) și D. (director general C.N. Romarm începând cu luna decembrie 2019), cunoscând că vor fi numiți în aceste funcții, ar fi efectuat demersuri în vederea obținerii de foloase necuvenite prin desfășurarea unor achiziții publice.

In acest scop, D. ar fi contactat mai multe firme producătoare de armament, cărora le-ar fi propus să încheie contracte de consultanță cu firma la care era asociat, promitând că, prin influenta institutională a acestuia, le va facilita câștigarea de contracte de achizitie publică. Petentul a precizat că în cadrul acestor discutii D. le-ar fi menționat reprezentantilor societăților în cauză că va fi numit director general Romarm S.A. și că din această pozitie va determina punerea în operă a unor programe de înzestrare cu armament pentru M.Ap. N., M.A.I. și alte structuri, urmând să garanteze câștigarea contractelor în favoarea celor care ar intra în colaborare cu acesta. Ulterior, D., în calitatea sa de director al C.N. Romarm, l-ar fi desemnat pe E. (fost șef al Direcției Management Contracte din cadrul Departamentului pentru Armamente din cadrul M.Ap. N.) în functia de consilier personal, în scopul înlesnirii fraudării unor contracte de achizitie publică, petenta suspicionând că, prin complicitate cu alti functionari publici, S.C. A. S.R.L. ar fi fost înlăturată de la licitatiile publice unde ar fi avut șanse să câștige contractul.

Una dintre societătile comerciale pe care D. le-ar fi favorizat în cadrul procedurilor de achizitie publică ar fi S.C. F. S.R.L., societate despre care petentul precizează că ar fi furnizat informații false despre caracteristicile tehnice de performantă ale unor produse, iar astfel ar fi obținut contracte de furnizare echipament de fabricare muniții la filiala U.M. Sadu, echipament de fabricat măști de protecție la U.M. Dragomirești și un contract furnizare pistoale la I.G.P.R. din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Prin ordonanta nr. 51/P/2021 din data de 11 mai 2023 a fost declinată competenta pentru efectuarea urmăririi penale în favoarea sectiei de Combatere a Infractiunilor Asimilate Infractiunilor de Coruptie, unde a fost înregistrat dosarul cu nr. x/2023

Situația de fapt, astfel cum a rezultat din anchetă, respectiv documente existente la dosar, a fost stabilită de procuror după cum urmează:

S.C. A. S.R.L. prin reprezentant legal B. a depus plângere împotriva numitilor C. - ministrul economiei, D. - director Compania Natională Romarm, membrii consiliului de administratie C.N. Romarm și E. - consilier al directorului general C.N. Romarm cu privire la săvârșirea unor infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie, plângere care a fost înregistrată în cadrul Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infractiunile de coruptie săvârșite de militari, în registrul penal, la data de 23 aprilie 2021, sub nr. x/2021.

În cadrul procesual stabilit prin ordonanta nr. 51/P/2021 din data de 19 mai 2021 au fost solicitate date pentru stabilirea calitătii de militari activi în cadrul Ministerului Apărării Nacionale a unor persoane, iar din răspunsul nr. x din data de 28 mai 2021 formulat de Directia generală management resurse umane din cadrul M.Ap. N. a reieșit faptul că niciuna dintre persoane nu avea calitatea de militar activ la data săvârșirii presupuselor fapte de natură penală. Prin ordonanta nr. 51/P/2021 din data de 11 mai 2023 a fost declinată competenta de solutionare a cauzei în favoarea sectiei pentru combaterea infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie.

La data de 23 mai 2023, la nivelul sectiei de combatere a infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, plângerea formulată de S.C. A. S.R.L. a făcut obiectul dosarului înregistrat sub nr. x/2023, cadrul procesual fiind determinat prin ordonanta din data de 17 noiembrie 2023, când a fost începută urmărirea penală in rem sub aspectul săvârșirii infractiunii de abuz în serviciu prevăzut de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.

Pe fond, cercetând aspectele care au făcut obiectul sesizării, analizând materialele existente la dosarul cauzei, procurorul a constatat următoarele:

2

din Legea nr. 78/2000, procurorul a constatat că nu sunt probe care să ateste săvârșirea faptei penale, astfel cum a fost sesizată de către S.C. A. S.R.L.

Dispozițiile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 devin aplicabile în măsura în care se constată, mai întâi, că fapta săvârșită întrunește toate elementele de structură ale continutului variantei tip descrise de art. 297 alin. (1) C. pen.

Elementul material al infractiunii de abuz în serviciu constă într-o actiune sau inactiune a functionarul public, care, în exercitarea atributiilor de serviciu, nu îndeplineșie un act sau îl îndeplineșie în mod defectuos, iar aceasta să presupună încălcarea unui act normativ din legislatia primară.

S-a reținut că nu sunt indicii în sensul comiterii vreuneia dintre modalitătile alternative ale elementului material al infractiunii de abuz în serviciu, întrucât nu au fost constatate încălcări ale atributiilor de serviciu care să se afle sub incidenta legislatiei primare, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curtii Constituționale.

La nivelul Directiei Nationale Anticoruptie, A. S.R.L. a depus și alte sesizări privind disfunctionalități în diverse proceduri de achiziții privind armament și muniții, reclamând aceleași situații: efectuarea de operațiuni cu arme și muniții fără a deține autorizațiile necesare, participarea în cadrul unor proceduri de atribuire a unor contracte de achiziție publică prin depunerea unor documente neconforme, reclamând funcționari publici care ar fi facilitat participarea unor societăți la proceduri de achiziții publice fără ca acestea să dețină autorizările necesare sau cu diverse nereguli în cadrul ofertelor depuse.

O parte din cele reclamate în plângerea care face obiectul dosarului nr. x/2023, cea referitoare la fraudarea licitației publice de armament din cadrul procedurii de atribuire a acordului cadru de furnizare pistoale calibru 9x19mm și cartușe calibru 9x19 - a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 al sectiei de combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, soluționat prin clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, și declinarea competentei pentru infracțiunile prev. la art. 322 art. 323 C. pen. către Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2.

În vederea stabilirii situației de fapt în dosarul penal nr. x/2023, organul de urmărire penală a procedat la verificarea documentelor în legătură cu atribuirea acordului cadru de furnizare pistoale calibru 9x19mm și cartuș calibru 9x19, documente puse la dispoziție de autoritatea contractantă - I.G.P.R. Astfel, s-a constatat că există contract încheiat, trei contracte subsecvente, însotite de ordine de plată și procese-verbale de recepție calitativă cantitativă - deci mărfurile au fost livrate și nu au fost sesizate neconformități în derularea acestei proceduri.

Așadar, a arătat procurorul că nici în dosarul penal nr. x/2023 nu poate fi vorba de fraudarea licitației publice de armament din cadrul procedurii de atribuire a acordului cadru de furnizare pistoale calibru 9x19mm și cartușe calibru 9x19, întrucât acest aspect a fost cercetat anterior în dosarul penal nr. x/2023 și nu s-a confirmat.

Astfel, a concluzionat că demersurile reclamantei sunt presupuneri și aprecieri personale, subiective, având în vedere relațiile concurențiale evidente între societăți în cadrul procedurilor de achiziții privind armament și muniții, întrucât între presupusele nereguli pe care le reclamă S.C. A. S.R.L. nu au fost identificate elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de 297 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, astfel nefiind îndeplinite condițiile de tipicitate cerute pentru existența infracțiunii.

În formularea acestei concluzii, procurorul a avut în vedere decizia CCR nr. 458/2017, potrivit căreia textul de lege care incrimina tentativa la infracțiunea prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 a fost declarat ca fiind neconstituțional.

Având în vedere că săvârșirea unei infractiuni e singurul temei al răspunderii penale, procurorul a concluzionat că fapta de abuz în serviciu nu există, motiv pentru care, reținându-se incidența dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus clasarea cauzei.

Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petenta, în temeiul art. 339 din C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanța nr. 99/II-2/2024 din data de 19.04.2024 a procurorului-șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a infracținilor asimilate infracțiunilor de corupție s-a dispus respingerea plângerii formulate de petent împotriva soluției de clasare, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune această soluție, procurorul șef, examinând ordonanța de clasare și actele dosarului, a reținut, în ceea ce privește o posibilă lipsă de imparțialitate a procurorului de caz, generată de faptul că acesta a mai soluționat și alte cauze care au avut ca obiect fapte reclamate de petentă, că această critică este neîntemeiată, neputându-se susține că, prin simplul fapt al soluționării de către același procuror a mai multor sesizări formulate de aceeași persoană, imparțialitatea acestuia este afectată.

A arătat procurorul că, astfel cum prevede textul art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., este necesară existența unei suspiciuni rezonabile cu privire la afectarea imparțialității procurorului, ceea ce în cauză nu a rezultat.

Cu privire la critica privind faptul că soluția de clasare pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 a fost fundamentată prin raportare la soluția dispusă într-o altă cauză (dosarul nr. x/2023 al DNA, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție) și la înscrisurile ridicate în aceasta, a reținut procurorul șef că în mod întemeiat, pentru a preîntâmpina încălcarea principiului ne bis in idem, procurorul a procedat astfel, deoarece fapta de abuz în serviciu sesizată în prezenta cauză a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 cu privire la care s-a dispus clasarea, chiar dacă plângerea împotriva acestei soluții nu era încă soluționată de procurorul ierarhic superior.

În acest context, a precizat procurorul șef că plângerea împotriva soluției de clasare a fost între timp soluționată, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța nr. 59/II-2/2024 din data de 28.02.2024.

În cuprinsul acestei ordonanțe, s-a arătat că "procurorul care a efectuat urmărirea penală a administrat mijloace de probă suficiente pentru lămurirea situației de fapt, în sensul unei anchete efective, apreciind în mod judicios că față de faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, se impune dispunerea unei soluții de clasare întemeiată pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. - fapta nu este prevăzută de legea penală."

A arătat procurorul șef că nici critica privind faptul că nu a fost analizată infracțiunea de abuz în serviciu în varianta tip, prev. de art. 297 C. pen., nu este întemeiată, având în vedere că în cuprinsul ordonanței de clasare sunt considerații cu privire la varianta tip a infracțiunii de abuz în serviciu (pag. 4-5 din ordonanță).

În concluzie, a arătat procurorul șef că motivele invocate de petent în susținerea plângerii formulate împotriva ordonanței atacate nu sunt de natură să conducă la netemeinicia sau nelegalitatea soluției de clasare dispuse în prezenta cauză, urmând ca plângerea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva ordonanței de clasare a formulat plângere petenta, în termen legal, în condițiile art. 340 din C. proc. pen., motivele fiind dezvoltate pe larg în plângerea aflată la dosar și, totodată, expuse succint în partea introductivă a hotărârii, urmând a fi reluate în cele de mai jos, cu ocazia analizării lor, astfel că nu se impune reiterarea lor și la acest moment.

Plângerea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I Penală la data de 20.05.2024 sub nr. x/2024*, iar prin sentința penală nr. 255/16.10.2024, pronunțată în acest dosar, tribunalul a admis excepția necompetenței după calitatea persoanelor a Tribunalului București, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a plângerii formulate de petenta A. S.R.L.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că din anul 2016 și până în prezent intimatul C. deține diverse calități (deputat, ministru, europarlamentar), pentru care competența de soluționare în primă instanță a infracțiunilor presupus a fi săvârșite de acesta aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind aplicabil art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., indiferent dacă aceste infracțiuni sesizate au sau nu legătură cu serviciul (întrucât intimatul deține în continuare astfel de calități) și indiferent că unele dintre calități au fost dobândite după săvârșirea presupuselor fapte (art. 48 alin. (2) din C. proc. pen.).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 06.11.2024, fiind repartizată aleatoriu completului de unic judecător C9 C. pen., stabilindu-se termen de soluționare a plângerii la data de 11.12.2024, când cauza a rămas în pronunțare.

Analizând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de dispozițiile legale incidente, judecătorul de cameră preliminar constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339, poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că soluția de clasare dispusă prin ordonanța ce face obiectul verificărilor în speță este legală și temeinică.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu încriminată prin dispozițiile art. 297 C. pen., se constată că aceasta are ca obiect juridic generic relațiile sociale referitoare la buna asigurare a relațiilor de serviciu, iar atunci când prin comiterea faptei se produce și un prejudiciu, infracțiunea poate avea și un obiect juridic adiacent constând în relațiile sociale privind ocrotirea patrimoniului. Conform normei de încriminare prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., subiectul activ al infracțiunii de abuz în serviciu este funcționarul public, astfel cum este definit prin dispozițiile art. 175 C. pen., iar condiția premisă necesară pentru angajarea răspunderii penale este existența unui raport de serviciu, deoarece fapta trebuie săvârșită "în exercitarea atribuțiilor de serviciu". Elementul material al laturii obiective a aceleiași infracțiuni, astfel cum a fost circumstanțiat prin Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, poate fi realizat fie prin neîndeplinirea unui act (ceea ce presupune omisiunea, cu știință, de a-l efectua, deși potrivit atribuțiilor de serviciu, îndeplinirea acestuia era obligatorie), fie prin îndeplinirea unui act cu încălcarea legii, neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuind analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară.

Analizând actele dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată că nu există fapte, date, împrejurări, care să releve în mod concret elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., neexistând activitatea pe care norma de incriminare o descrie în verbum regens, motiv pentru care temeiul de drept al clasării, prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este legal și temeinic.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, pentru a se reține în cauză săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen., trebuie să se dovedească încălcarea cu intenție a unor atribuții de serviciu complementare unei legislații primare, actele dosarului nerelevând, însă, o astfel de încălcare.

În ceea ce privește critica privind faptul că procurorul de caz a realizat o analiză a unor probe administrate în dosarul nr. x/2023, dosar ce are ca obiect cercetarea unor infracțiuni săvârșite în legătură cu aceeași procedură de achiziție publică, soluția fiind fundamentată prin raportare la soluția dispusă în acest dosar, Judecătorul de cameră preliminară constată că în mod întemeiat procurorul a procedat în acest fel, având în vedere că fapta de abuz în serviciu sesizată în prezenta cauză a făcut și obiectul dosarului nr. x/2023 cu privire la care s-a dispus clasarea, iar faptele priveau aceeași procedură de achiziție publică.

În ceea ce privește critica privind faptul că petenta a apreciat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 65 alin. (1) corob. cu art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., domnul procuror G. fiind incompatibil pentru soluționarea justă a cauzei, întrucât era lipsit de imparțialitate, Judecătorul de cameră preliminară constată că procurorul nu devine automat incompatibil dacă a soluționat anterior plângeri ale aceleiași părți, în lipsa unor date concrete din care să rezulte o suspiciune rezonabilă cu privire la afectarea imparțialității acestuia.

În plus, dacă petenta avea suspiciuni cu privire la afectarea imparțialității procurorului, avea posibilitatea legală de a formula o cerere de recuzare a procurorului de caz, adresată procurorului ierarhic superior, astfel cum prevăd dispozițiile art. 70 C. proc. pen.

În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 65 alin. (1) corob. cu art. 64 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., invocate de apărătorul ales al petentei cu ocazia dezbaterilor, Judecătorul de cameră preliminară constată că acest caz de incompatibilitate nu se aplică și procurorului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curți va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. S.R.L împotriva ordonanței nr. 219/2/P/2023 (219/P/2023) din 07 februarie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a infracținilor asimilate infracțiunilor de corupție.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. S.R.L împotriva ordonanței nr. 219/2/P/2023 (219/P/2023) din 07 februarie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a infracținilor asimilate infracțiunilor de corupție.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 11 decembrie 2024.