ÎCCJ, decizie (scj.ro #187646)

Plângere împotriva ordonanței de clasare. Chestiuni prealabile. Tipicitate

Cuprins de materii

: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea Penală.

Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Drept procesual penal. Partea generală. Participanții în procesul penal. Competența organelor judiciare

Index alfabetic

:       -

drept procesual penal

-  plângere împotriva ordonanței de clasare

-  chestiuni prealabile

C. proc. pen

., art. 52 alin. (3), art. 340

Decizia nr. 102 din 17 februarie 2021

a Curții Constituționale a României

Hotărârea judecătorească a instanței de contencios administrativ și fiscal prin care s-a confirmat legalitatea desfășurării procedurii de achiziție ce face obiectul plângerii penale, se constituie într-o chestiune prealabilă, în accepțiunea dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Codul de procedură penală, de care depinde caracterul penal al faptelor, ducând la concluzia că aspectele cu care a fost sesizat procurorul prin plângere nu întrunesc condițiile de tipicitate ale infracțiunilor reclamate. În acest sens, prin decizia nr. 102 din 17 februarie 2021, Curtea Constituțională a reținut că nu există niciun argument obiectiv și rezonabil care să justifice reexaminarea de către instanța penală a unor aspecte ale cauzei ce constituie chestiuni prealabile și care au fost soluționate, printr-o hotărâre definitivă, de către o instanță competentă să judece într-o altă materie, chiar dacă aceste chestiuni privesc existența infracțiunii.

I.C.C.J, Secția penală, încheierea nr. 27 din 27 ianuarie 2022 a judecătorului de cameră preliminară

Prin ordonanța de clasare nr. x/P/2021 din data de 11 august 2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, clasare cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 297 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzut de art. 12 alin. (1) lit. b din Legea 78/2000, luare de mită, prevăzut de art. 289 din Codul penal, dare de mită, prevăzut de art. 290 din Codul penal, trafic de influență, prevăzut de art. 291 din Codul penal, cumpărare de influență prevăzut de art. 292 din Codul penal și folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzut de art. 18

1

din Legea 78/2000.

Prin ordonanța nr. 143/II-2/2021 din data de 04/10/2021 a procurorului șef adjunct al Secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta S.C. A S.R.L. împotriva ordonanței de clasare emise la data de 11.08.2021 în dosarul nr. x/P/2021 al D.N.A. – Secția de combatere a corupției.

Împotriva ordonanței de clasare nr. x/P/2021 din data de 11 august 2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției a formulat plângere petenta SC A SRL.

Judecătorul de Cameră Preliminară, analizând plângerea formulată de petentă prin prisma motivelor invocate, constată că aceasta este nefondată.

Plângerea, astfel cum este reglementată prin art. 341 din Codul de procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, învestește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei ordonanței.

Sesizat cu plângerea menționată, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuții de urmărire penală, așa încât, controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

Pentru a se iniția cercetări față de o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni este necesar ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la concluzia că în cauză s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, indiciile fiind cele care declanșează procesul penal.

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte constată că prin decizia  nr. 102/2021 din 17 februarie 2021, Curte Constituțională a constatat că sintagma ,,cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii” din cuprinsul art. 52 alin. (3) din Codul de procedură penală este neconstituțională, ceea ce înseamnă că din momentul publicării deciziei CCR orice dezlegare dată asupra unor elemente de fapt sau de drept de către o instanță indiferent că este penală sau civilă capătă valoare de autoritate de lucru judecat.

În considerentele deciziei mai sus menționate s-a menționat că art. 52 alin. (3) din Codul de procedură penală creează o legătură între deciziile pronunțate de instanțele civile (în sens larg) și cele pronunțate de instanțele penale, atunci când cele dintâi prezintă relevanță pentru soluționarea cauzelor penale.

,,(...)În acest sens, având în vedere exigențele ce rezultă din soluțiile de principiu pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, exigențe însușite de instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa, Curtea reține că sintagma „cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii” din cuprinsul dispozițiilor art. 52 alin.(3) din Codul de procedură penală dă posibilitatea instanței penale să reia judecata asupra unor aspecte ale cauzei penale soluționate, în mod definitiv, de către alte instanțe și, astfel, să se transforme într-o instanță de revizuire a hotărârilor definitive ale altor instanțe referitoare la aspecte care privesc existența infracțiunii. Pe această cale, instanța penală poate pronunța soluții opuse celor rămase definitive, cu afectarea gravă a principiului autorității de lucru judecat, care constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art.6 din Convenție.

Curtea constată că, întrucât încălcarea principiului autorității de lucru judecat derivă din nerespectarea unor hotărâri judecătorești definitive, aceasta contravine și prevederilor art. 21 alin.(3) din Constituție, autoritatea de lucru judecat fiind un element intrinsec al dreptului la un proces echitabil.

Totodată, conform jurisprudenței Curții Constituționale mai sus invocată, nerespectarea de către instanțele penale a autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorește ale instanțelor civile (lato senso) încalcă principiul securității juridice, care constituie un aspect fundamental al statului de drept, astfel cum acesta este prevăzut la art. 1 alin. (3) din Constituție.”

În prezenta cauză judecătorul de cameră preliminară observă că, în ceea ce privește procedura de achiziție a produselor pistoale calibru 9x19 mm Lotul 1, a statuat deja instanța civilă.

Astfel, prin decizia nr. 360 din data de 22 februarie 2021, Curtea de Apel București, Secția A IX-A de Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A SRL împotriva Deciziei CNSC nr. x/C5/939 din 25.06.2020 și s-a constatat că procedura de achiziție a fost legală.

Criticile prezentate de petentă în susținerea plângerii împotriva Deciziei CNSC nr. x/C5/939 și analizate de Curtea de Apel București, Secția A IX-A de Contencios Administrativ și Fiscal au privit, printre altele, următoarele:

- organizarea Procedurii în perioada stării de urgență, în baza prevederilor art. 8 Anexa 1 din Decretul 240/2020 este nelegală, având în vedere încălcarea cadrului legal incident față de obiectul procedurii, prin raportare la regimul juridic special aplicabil armelor, ca produse militare;

- nelegalitatea Procedurii de atribuire pentru nerespectarea principiului concurenței și a tratamentului egal și nediscriminatoriu al ofertanților în Procedura de atribuire;

- nelegalitatea Procedurii generată de prețul neobișnuit de scăzut ofertat de B în ceea ce privește prețul ofertat;

- neconformitatea ofertei B pentru Lotul nr. 1;

- netemeinicia înlăturării ofertei A ca neconformă.

În aceste condiții, se constă că, exact aspectele reținute ca făcând parte din activitatea pretins infracțională imputată intimaților din dosar au fost judecate de instanța specializată în această materie, potrivit legii.

Cât privește elementele autorității de lucru judecat, practic, obiectul celor două cauze vizează aceleași aspecte, respectiv dacă procedura de achiziție a produselor pistoale calibru 9x19 mm Lotul 1 a fost legală și dacă cei implicați în această procedură au respectat legea.

Prin urmare, în considerarea dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte constată că hotărâre judecătorească mai sus menționată se constituie într-o chestiune prealabilă de care depinde caracterul penal al faptelor și, cum cele statutate de instanța de contencios administrativ confirmă caracterul licit, legal al procedurii de achiziție pistoale calibru 9x19 mm Lotul 1, concluzia ce se desprinde este că faptele penale cu care a fost sesizat procurorul prin plângere nu întrunesc condițiile de tipicitate ale infracțiunilor reclamate.

Or, Curtea Constituțională a reținut în decizia amintită că nu există niciun argument obiectiv și rezonabil care să justifice reexaminarea de către instanța penală a unor aspecte ale cauzei ce constituie chestiuni prealabile și care au fost soluționate, printr-o hotărâre definitivă, de către o instanță competentă să judece într-o altă materie, chiar dacă aceste chestiuni privesc existența infracțiunii.

De altfel, nerespectarea de către instanțele penale a autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorește ale instanțelor civile (lato senso) încalcă principiul securității juridice, care constituie un aspect fundamental al statului de drept, astfel cum acesta este prevăzut la art. 1 alin. (3) din Constituție.

În consecință, nefiind reținută nicio încălcare a dispozițiilor legale și, în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului, constatându-se că faptele penale cu privire la care s-a solicitat a fi cercetați intimații nu există, ordonanța atacată se învederează a fi temeinică și legală, neexistând motive pentru desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror pentru a se completa urmărirea penală, deoarece nu rezultă existența acelui minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, nefiind indicii privind existența în materialitatea ei a infracțiunilor de abuz în serviciu, folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, luare de mită, dare de mită, cumpărare de influență, folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei,  astfel cum în mod corect s-a apreciat și în considerentele ordonanței de clasare.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC A SRL împotriva ordonanței de clasare nr. x/P/2021 din data de 11 august 2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției.