ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19 din 04 februarie 2025 a Tribunalului Vaslui, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra unui membru al familiei, prev. de art. 188 C. pen. rap. la art. 199 alin. (1) C. pen. (victimă B.). În temeiul prevederilor art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 2 ani. În temeiul prevederilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor asupra unui membru al familiei, prev. de art. 188 C. pen. rap. la art. 199 alin. (1) C. pen. (victimă C.). În temeiul prevederilor art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, dreptul de a comunica, direct sau indirect, prin orice mijloace, cu persoana vătămată și de a se apropia de aceasta la o distanță de minim 100 metri și dreptul de a se apropia de locuința sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale la o distanță de minim 100 m, pe o durată de 2 ani. În temeiul prevederilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, dreptul de a comunica, direct sau indirect, prin orice mijloace, cu persoana vătămată și de a se apropia de aceasta la o distanță de minim 100 metri și dreptul de a se apropia de locuința sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale la o distanță de minim 100 m, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (parte civilă Serviciul Județean de Ambulanță Vaslui).

În temeiul prevederilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap la art. 206 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată D.). În temeiul prevederilor art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, dreptul de a comunica, direct sau indirect, prin orice mijloace, cu persoana vătămată și de a se apropia de aceasta la o distanta de minim 100 metri și dreptul de a se apropia de locuința sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale la o distanță de minim 100 m, pe o durată de 2 ani. În temeiul prevederilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, dreptul de a comunica, direct sau indirect, prin orice mijloace, cu persoana vătămată și de a se apropia de aceasta la o distanță de minim 100 metri și dreptul de a se apropia de locuința sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale la o distanță de minim 100 m, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată E.). În temeiul prevederilor art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, dreptul de a comunica, direct sau indirect, prin orice mijloace, cu persoana vătămată și de a se apropia de aceasta la o distanta de minim 100 metri și dreptul de a se apropia de locuința sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale la o distanță de minim 100 m, pe o durată de 2 ani. În temeiul prevederilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, dreptul de a comunica, direct sau indirect, prin orice mijloace, cu persoana vătămată și de a se apropia de aceasta la o distanta de minim 100 metri și dreptul de a se apropia de locuința sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale la o distanță de minim 100 m, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 C. pen. au fost contopite pedepsele principale, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 16 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor 3 ani închisoare (1/3 din pedepsele în cuantum de 7 ani și 3 luni închisoare, 3 luni închisoare, 9 luni închisoare și 9 luni închisoare) pedeapsa rezultantă principală fiind de 19 ani închisoare.

În temeiul prevederilor art. 45 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, dreptul de a comunica, direct sau indirect, prin orice mijloace, cu persoanele vătămate și de a se apropia de aceasta la o distanta de minim 100 metri, dreptul de a se apropia de locuința sau alte locuri unde persoanele vătămate desfășoară activități sociale la o distanță de minim 100 m pe o durată de 2 ani. În temeiul prevederilor art. 45 alin. (1), alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, dreptul de a comunica, direct sau indirect, cu orice mijloace, cu persoanele vătămate și de a se apropia de aceasta la o distanta de minim 100 metri și dreptul de a se apropia de locuința sau alte locuri unde persoanele vătămate desfășoară activități sociale la o distanță de minim 100 m, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. și art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dispus deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu 26 noiembrie 2022 la zi. În temeiul art. 399 alin. (1) și art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.., raportat la art. 202 și art. 223 alin. (2) C. proc. pen.., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului A..

S-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, să fie prelevate de la inculpat probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice, urmând ca inculpatul să fie informat că probele biologice vor fi utilizate pentru stocarea profilului genetic în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.

În temeiul prevederilor art. 109 C. proc. pen.. s-a aplicat inculpatului A. măsura de siguranță a obligării la tratament medical, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol generată de bolile de care suferă.

În temeiul prevederilor art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 C. proc. pen.. și art. 19 C. proc. pen.., s-a luat act că persoanele vătămate C., F., D. și E. nu s-au constituit părți civile în cauză. În temeiul prevederilor art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 C. proc. pen.. și art. 19 C. proc. pen.., s-a luat act că Spitalul Județean de Urgență Vaslui nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 19 C. proc. pen.. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 și urm. C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui, și, în consecință, a fost obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 1699,32 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea componentelor medicale distruse (constituire de parte civilă referitoare la infracțiunea de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen.).

În baza art. 19 C. proc. pen.. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 și urm. C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui și, în consecință, a fost obligat inculpatul A. la plata către acesta a sumei de 1636,46 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cuantumul cheltuielilor efectuate de către SAJ Vaslui cu prilejul transportului medical al numiților B. și C..

În baza art. 19 C. proc. pen.. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 și urm. C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. N. Oblu" Iași și, în consecință, a fost obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 43.124,71 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimelor B. și C., plus dobânda legală aferentă, conform O.G. nr. 13 din 24.08.2011, de la data producerii faptei și până la data achitării integrale a despăgubirilor, sumă ce se actualizează cu rata inflației la data plății efective.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 421 din 28.05.2025 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 19/04.02.2025, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2023. În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dedus, în continuare, din durata pedepsei aplicate inculpatului A. durata arestului preventiv de la 04.02.2025 la zi.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A. la 10 iunie 2025 (dată ștampilă plic - dosar nr. x/2023 C.A. Iași).

Prin motivele formulate, invocând cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., în esență, recurentul inculpat A. a susținut că nu a avut discernământ la data săvârșirii faptelor, din cauza afecțiunilor medicale de care suferă.

Având în vedere tot probatoriul administrat în cauză, recurentul a solicitat să se constate incidența cauzei de neimputabilitate a iresponsabilității, prevăzută de art. 28 C. pen. și să se dispună o soluție de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și părților, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 iulie 2025. În cauză, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 14 octombrie 2025.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent cererea de recurs în casație apare ca fiind inadmisibilă, criticile formulate de recurentul inculpat neputând fi circumscrise cazului de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..).

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., "(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului. (2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație."

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Instanța constată că decizia nr. 421 din data de 28 mai 2025 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori (dosarul nr. x/2023), a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, fiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. Deopotrivă, se constată că cererea de recurs în casație a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.. Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În privința cazului de casare reglementat de prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., se observă că acesta nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

În condițiile în care nu se critică situația de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esență, recurentul inculpat A. a susținut că nu a avut discernământ la data săvârșirii faptelor, din cauza afecțiunilor medicale de care suferă și, având în vedere tot probatoriul administrat în cauză, a solicitat să se constate incidența cauzei de neimputabilitate a iresponsabilității, prevăzută de art. 28 C. pen. și să se dispună o soluție de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar acele situații în care fapta săvârșită, astfel cum a fost reținută cu titlu definitiv de instanța de apel, nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, prin intermediul său neputând fi cenzurate alte aspecte de nelegalitate ce nu au fost avute în vedere de legiuitor la reglementarea cazului de casare, precum incidența cauzei de neimputabilitate prevăzută de art. 28 C. pen., invocată de recurentul inculpat.

Așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 15 alin. (1) C. pen., imputabilitatea reprezintă o trăsătură esențială a infracțiunii diferită de cea a prevederii faptei de legea penală, iar absența acesteia constituie un caz distinct în care punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale este împiedicată, prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. (diferit de acela al neprevederii faptei în legea penală, reglementat de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen..), motiv pentru care nu poate fi circumscris cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. invocat în cauză și nici vreunei alte ipoteze dintre cele enumerate expres de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 421 din data de 28 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 421 din data de 28 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2025.