ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 9 octombrie 2025
Asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, constată:
Prin decizia penală nr. 355/2025 din data de 20 mai 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Tribunalul Dolj, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 425
1
alin. (7) lit. b) C. proc. pen., a respins contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 789 din 27.03.2025 pronunțată de Judecătoria Craiova, ca nefondată.
Împotriva deciziei penale nr. 355/2025 din data de 20 mai 2025, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025, contestatorul condamnat A. a formulat cerere de recurs în casație, invocând încălcarea dreptului la liberate din cauza unei erori judiciare.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, Înalta Curte reține următoarele:
Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Conform dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în situația în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 C. proc. pen. (privind hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (în legătură cu persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (asupra cazurilor în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație nu întrunește cerința prevăzută de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căreia pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția celor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Hotărârea atacată, respectiv decizia penală nr. 355/2025 din data de 20 mai 2025, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025, nu face parte din categoria celor la care se referă art. 434 alin. (1) C. proc. pen., deoarece prin aceasta nu s-a pronunțat o soluție de rezolvare, în apel, a fondului unei acțiuni penale.
Recursul în casație nu este formulat împotriva hotărârii prin care instanța de apel a soluționat litigiul având ca temei juridic fapta penală, ci este declarat împotriva unei hotărâri definitive, prin care s-a soluționat calea de atac a contestației, hotărâre pronunțată de Tribunalul București în baza art. 425
1
alin. (7) lit. b) C. proc. pen.
Așadar, cererea de recurs în casație nu este îndreptată împotriva unei hotărâri prin care să fie soluționat fondul cauzei, pronunțată în calea de atac a apelului de către o curte de apel sau de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere că nu este respectată dispoziția legală esențială referitoare la hotărârile împotriva cărora poate fi promovat recursul în casație, necesar a fi îndeplinită cu prioritate pentru admisibilitatea în principiu a acestei căi extraordinare de atac, în cauză, devin incidente prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., context în care Înalta Curte constată că analiza celorlalte condiții, subsecvente, reglementate de dispozițiile art. 435-438 C. proc. pen. nu se mai impune.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 355/2025 din 20 mai 2025 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 355/2025 din 20 mai 2025 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 octombrie 2025.