ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

Asupra acțiunii penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 15.11.2022, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sub nr. x/2022, plângerea formulată de petentul A. împotriva procurorilor B., C., D. și E. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, precum și împotriva agenților de poliție judiciară F. și G. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Călărași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de "abuz în serviciu", prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., "fals intelectual", prevăzut de art. 321 C. pen. și "favorizarea făptuitorului", prevăzut de art. 269 C. pen., în legătură cu modalitatea în care au fost instrumentate și soluționate dosarele penale nr. x/2015, nr. y/2017, respectiv nr. 1027/P/2017, înregistrate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași.

Întrucât, în prezent, procurorul E. își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin ordonanța nr. 1932/P/2022 din 06.09.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dosarul fiind înregistrat la secția de urmărire penală sub nr. x/2023, la data de 15.09.2023.

În fapt, în legătură cu modalitatea în care au fost instrumentate și soluționate dosarele penale nr. x/2015, nr. y/2017, respectiv nr. 1027/P/2017, înregistrate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, s-a reținut că dosarul nr. x/2015 a fost constituit ca urmare a sesizării organelor de poliție cu privire la faptul că, în ziua de 29.08.2015, în jurul orei 16:00, în timp ce petentul se afla în locuința sa, H. și I. au pătruns fără drept în curtea locuinței acestuia, l-au agresat fizic și l-au amenințat. În concret, în legătură cu modul de instrumentare a cauzei, petentul susține că urmărirea penală s-a efectuat in rem, fără ca martorii prezenți la locul desfășurării evenimentelor să fie audiați și fără administrarea altor probe, organele de cercetare penală ale poliției judiciare dispunând în mod injust schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în cauză, toate acestea având drept rezultat întocmirea referatului cu propunere de clasare a cauzei de către agent de poliție G., precum și dispunerea soluției de clasare din data de 23.12.2016 de către procurorul de caz C.. Această soluție de clasare ar fi fost menținută în mod injust de către prim-procurorul adjunct E., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, prin respingerea plângerii formulate de către petent împotriva soluției.

Petentul susține că, în aceeași modalitate s-a procedat și cu ocazia desfășurării urmăririi penale in rem în dosarul penal cu nr. x/2017, constituit în urma disjungerii cauzei menționate. Astfel, timp de 5 ani de zile organele de urmărire penală nu au realizat o urmărire penală efectivă, persoanele implicate dând dovadă de rea-credință, conduite ce au avut drept rezultat prescrierea faptei de "lovire sau alte violențe", prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen.

Au fost depuse în susținerea plângerii, referatul cu propunere de clasare a cauzei întocmit de către agentul șef principal de poliție F., dar și ordonanța de clasare din data de 25.05.2022 dispusă de către procurorul de caz B..

În legătură cu prim-procurorul D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, petentul a depus la dosarul cauzei atât plângerea penală în baza căreia s-a format dosarului penal nr. x/2022 (formulată în legătură cu presupusa săvârșire a infracțiunilor de "mărturie mincinoasă", prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen. și "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută de art. 322 C. pen., cu prilejul urmăririi penale desfășurate în dosarul penal nr x/2015), cât și referatul cu propunere de clasare a cauzei întocmit de către agentul de poliție G., precum și fotocopia soluției de clasare din data de 27.04.2018 dispusă de magistratul menționat.

Prin ordonanța nr. 32/11-2/2017 din 25.04.2017, prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, E. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva ordonanței de clasare nr. 2526/P/2015 din 23.12.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, împotriva acestei soluții nefiind exercitată și calea de atac prevăzută de art. 340 C. proc. pen.. În celelalte cauze, nu au fost exercitate căile de atac prevăzute de C. proc. pen.

Prin ordonanța nr. 502/P/2023 din 13 noiembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, s-a dispus clasarea în cauza având ca obiect sesizarea petentului A. privind săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu" prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există.

Soluționând dosarul, procurul a reținut, în esență, că în cauză nu a rezultat existența vreunei stări de fapt de natură să atragă incidența legii penale.

Prin ordonanța nr. 35/II/2/2024 din 6 martie 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus, în temeiul art. 339 alin. (1) C. proc. pen., respingerea plângerii formulate de petentul A. împotriva ordonanței nr. 502/P/2023 din data de 13 noiembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondată, soluția de clasare fiind temeinică și legală.

La data de 30.05.2024, în baza art. 340 C. proc. pen., petentul A. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție împotriva ordonanței de clasare nr. 502/P/2023 din 13 noiembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și ordonanței nr. 35/II/2/2024 din 6 martie 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând anularea.

Plângerea petentului a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 03.06.2024, sub nr. x/2023.

Din examinarea actelor dosarului, reiese că în cauză s-au administrat ca probe, înscrisurile și actele procesuale dispuse în dosarele instrumentate de intimații procurori a căror cercetare penală a solicitat-o petentul.

Prin plângerea formulată, petentul A. nu a indicat actele neefectuate de procuror, nu a propus administrarea anumitor probe în susținerea acuzațiilor.

Din oficiu, nu a rezultat necesitatea administrării altor dovezi, raportat la aspectele reclamate, probatoriul fiind complet.

Analizând ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 341 alin. (5)

1

C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că plângerea formulată de petentul A. este nefondată, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

Așadar, procedura reglementată de textul de lege menționat are ca obiect numai verificarea legalității și temeiniciei soluției de clasare, neputând fi examinată pe această cale ordonanța conducătorului parchetului sau a procurorului ierarhic superior prin care s-a respins, în condițiile art. 339 C. proc. pen., plângerea formulată împotriva respectivului act procesual de către persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, jurisprudența instanței supreme fiind constantă sub acest aspect.

Cu alte cuvinte, judecătorul de cameră preliminară învestit în conformitate cu prevederile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. nu poate analiza caracterul legal și/sau fondat al ordonanței procurorului care soluționează și respinge plângerea în cadrul conferit de art. 339 C. proc. pen. deoarece, din perspectiva tehnicii de reglementare a normei, s-a prevăzut în mod expres că formularea unei astfel de plângeri, la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, la procurorul șef de secție sau, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie numai o procedură obligatorie prealabilă, instituită de lege, pentru exercitarea plângerii în condițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, deși petitul plângerii formulate de petentul A. se referă la ordonanța nr. 35/II/2/2024 din 6 martie 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, demersul judiciar al acestuia, întemeiat pe dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., poate viza, în realitate, numai soluția de clasare dispusă prin ordonanța nr. 502/P/2023 din 13 noiembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, iar nu și ordonanța emisă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului exercitat în condițiile art. 339 C. proc. pen.

Pe fondul plângerii, petentul A. a solicitat efectuarea de cercetări penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "abuz în serviciu" prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., de către magistrații procurori cu ocazia soluționării dosarelor nr. x/2015, nr. y/2017 și nr. 1027/P/2017, înregistrate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, respectiv Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași.

Infracțiunea de "abuz în serviciu" prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., constă în "fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice".

Petentul a susținut existența infracțiunii prin aceea că, urmărirea penală s-a efectuat in rem, fără ca martorii prezenți la locul desfășurării evenimentelor să fie audiați și fără administrarea altor probe, având drept rezultat dispunerea soluției de clasare din data de 23.12.2016 de către procurorul de caz C. și menținerea acestei soluții, în mod injust, de către prim-procurorul adjunct E., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, prin respingerea plângerii formulate de către petent.

Declanșarea cercetărilor față de o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni presupune ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la bănuiala rezonabilă a săvârșirii unei fapte penale, ipoteză care nu s-a realizat în cauză. Din cuprinsul plângerii formulate de petent, nu rezultă, iar organul de urmărire penală nu a putut decela argumentele factuale care ar justifica reținerea infracțiunii imputate.

Documentele administrate în cauză nu relevă vreun indiciu și nu sunt probe cu privire la un fapt concret exterior și tendențios pe care intimații să-l fi săvârșit cu rea-credință împotriva petentului A., acuzațiile bazându-se exclusiv pe supozițiile petentului, care atribuie caracter penal măsurilor dispuse în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, măsuri care îl nemulțumesc și a căror reformare o urmărește, prin folosirea plângerii ca o cale extraordinară de atac.

Însă, în lipsa oricăror indicii care să contureze existența unui raport juridic de drept penal, simpla nemulțumire, subiectivă, a unei părți ori subiect procesual față de o soluție nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale a magistratului care a dispus-o. De asemenea, luarea unei măsuri prevăzute de lege nu poate constitui, în nicio situație, o infracțiune.

Astfel, nemulțumit de actele sau de soluțiile organelor judiciare, petentul nu poate obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva procurorilor care au rezolvat cauzele. Împrejurarea că soluțiile dispuse sunt nefavorabile petentului nu poate conduce, de plano, la prezumția existenței unor fapte de natură penală, având în vedere, pe de o parte, că cererile privindu-l pe acesta au fost analizate în cadrul delimitat de dispozițiile legale incidente, iar, pe de altă parte, că activitatea procurorilor poate fi cenzurată doar prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, legalitatea și temeinicia soluțiilor date de procurori, eventualele vicii de procedură intervenite pe parcursul administrării probatoriului sau a interpretării acestuia sunt aspecte care nu pot fi verificate nici în cadrul unei cercetări penale și nici în calea de atac a plângerii împotriva soluției de clasare.

În concluzie, dat fiind conținutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, nefiind dovedită vreo vinovăție în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către intimați, acțiunile imputate nu se circumscriu conținutului infracțiunilor reclamate, așa încât nu se impune reluarea și continuarea urmăririi penale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 502/P/2023 din 13 noiembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 35/II/2/2024 din 6 martie 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 502/P/2023 din 13 noiembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 35/II/2/2024 din 6 martie 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din Camera de consiliu, azi, 21 noiembrie 2024.