ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 decembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din 07 august 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., neglijență în serviciu, prev. de art. 298 din C. pen., înșelăciune, prev. de art. 244 din C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen.

Pentru a dispune această soluție, procurorul a reținut că, la data de 13.03.2024, a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală dosarul penal nr. x/2022, având ca obiect plângerea numitei A. împotriva magistraților procurori B. și C., ambii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și comisar șef de poliție D., din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, secția 4 Poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, înșelăciune, favorizarea făptuitorului, cercetare abuzivă, neglijență în serviciu, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals și fals în declarații, în legătură cu instrumentarea și soluționarea dosarului penal cu nr. x/2018, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Dosarul a fost înregistrat la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. x/2022, iar prin ordonanța cu același număr din data de 30.01.2024 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., neglijență în serviciu, prev. de art. 298 din C. pen., înșelăciune, prev. de art. 244 din C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen.

Prin ordonanța nr. 229/158/P/2022 din 20.02.2024, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că magistratul procuror B. era delegat pe funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, începând cu data de 19.02.2024

În ceea ce privește conținutul sesizării formulate de petentă, a fost reținut de către procuror că aceasta a susținut că, în data de 12.04.2018, a formulat plângere penală împotriva numitei E. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, dosarul fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București sub nr. x/2018.

Petenta a mai sesizat că, la data de 06.11.2028, a fost audiată de către comisar șef D., care a ridicat tonul vocii pentru a o intimida și să o facă să renunțe la plângere. De asemenea, petenta a mai arătat că anterior suferise un accident vascular cerebral, iar prin ridicarea tonului vocii polițista i-a pus sănătatea și viața în pericol.

Cu privire la această faptă s-a precizat că nu a fost dispusă începerea urmării penale in rem întrucât nu se circumscrie săvârșirii infracțiunii de cercetare abuzivă. De asemenea, fapta nu se circumscrie nici săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă.

În continuare, față de susținerea petentei că, din modul de îndeplinire a procedurii de citare în dosarul penal x/2021, rezultă săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și fals intelectual, procurorul a constatat că nu a descris și prezentat fapte ori indicii concrete din care să rezulte săvârșirea acestor infracțiuni.

Procurorul a considerat că petenta A. își manifestă nemulțumirea cu privire la modalitatea în care a fost administrat probatoriul în dosarul penal x/2018, respectiv audierea părților din dosar, petenta apreciind, totodată, că multe din înscrisurile depuse la dosar de persoana cercetată reprezintă falsuri.

S-a notat că, în finalul plângerii, persoana vătămată a susținut că polițista D., "în complicitate cu procurorul de caz și prim procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București au favorizat făptuitorul, au comis abuz în serviciu, neglijență în serviciu, înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals."

În cuprinsul ordonanței de clasare s-a arătat că, din materialul probator administrat în cauză rezultă că, la data de 11.05.2018, sub nr. x/2018, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost înregistrată plângerea persoanei vătămate A., prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de numita E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt, înșelăciune, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, uzul de fals și fals în declarații.

Prin ordonanța din data de 11.06.2018, a organelor de cercetare penală din cadrul secției 4 Politie, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prin ordonanța nr. 4232/P/2018 din 13.05.2021, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Împotriva acestei din urmă soluții a formulat plângere numita A., iar prin ordonanța nr. 255/II-2/2021 din 12.10.2021 s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petenta A. împotriva ordonanței de clasare nr. 4232/P/2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Prin încheierea pronunțată în data de 19.04.2022, în dosarul x/2021 magistrații din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 București au respins plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București nr. 4232/P/2018 din 13.05.2021.

În prezenta cauză, studiind plângerea formulată și întregul material probator existent la dosar, procurorul a constatat că nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor sesizate, pentru care s-a dispus începerea urmăriri penale in rem, de către magistrații procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și polițistul din cadrul secției 4 Poliție București.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunile sesizate, s-a constatat că acestea nu sunt descrise pentru a fi calificate din punct de vedere penal, petenta exprimând propriile convingeri cu privire la săvârșirea acestora. Or, din întregul material probator existent în cauză nu rezultă nici un minim de indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni.

În acest sens, a fost arătat că, pentru a îmbrăca forma juridică a acestor infracțiuni, situația de fapt rezultată trebuie să se circumscrie descrierii din norma de incriminare. Or, în cauză, nu se realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor sesizate, în condițiile în care, persoana vătămată și-a exprimat nemulțumirea cu privire soluțiile dispuse de către magistrații reclamați, fără a indica vreo împrejurare utilă, de substanță, din care să rezulte un minim de indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni.

S-a mai făcut precizarea că, deși în materie penală, este posibilă atât teoretic cât și practic constatarea existenței unor infracțiuni de serviciu comise de către magistrați în legătură cu activitatea lor judiciară, pentru aceasta însă sunt necesare probe certe vizând încălcarea dispozițiilor legale și/sau reaua credință cu care să fi acționat, probe care să aibă la bază aspecte obiective exterioare sau colaterale în raport cu activitatea judiciară ca atare exercitată în virtutea atribuțiilor de serviciu. Cu alte cuvinte, pentru conturarea vinovăției penale în asemenea cazuri nu sunt suficiente argumentele de genul celor invocate în sesizarea de la prezentul dosar, ci este necesară dovedirea unor fapte/împrejurări dincolo de reinterpretarea deciziilor motivate de către magistratul reclamat.

În prezenta cauză procurorul a constatat că nu s-au conturat astfel de elemente, așa încât nu există vreun indiciu care să întemeieze măcar bănuiala cu privire la reaua-credință relativ la faptele reclamate privind magistratul, fiind apreciat că soluția legală și temeinică este clasarea, pe temeiul inexistenței faptei.

În susținerea acestei soluții, procurorul a amintit decizia Curții Constituționale nr. 631/2014, prin care s-a reținut că trăsăturile esențiale ale infracțiunii sunt prevederea faptei de legea penală (tipicitatea), caracterul nejustificat (cauzele justificative) și caracterul imputabil (cauzele de neimputabilitate).

În ceea ce privește activitatea magistraților procurori și judecători, a fost precizat că atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.

Nemulțumirile părților implicate în proces, cu referire la modul concret de soluționare a cauzei, trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele cunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție, prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraților care au soluționat respectivele cauze.

Potrivit reglementărilor interne (art. 124 și art. 129 din Constituție, ca și art. 17 din Legea nr. 303/2004), cât și a celor comunitare, sistemul de justiție funcționează pe baza principiului independenței, fiecare magistrat având libertatea de a soluționa cauzele ce îi sunt repartizate potrivit propriei sale conștiințe și în acord cu convingerea sa intimă, formulată pe baza probelor administrate.

Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind, de altfel, și justificarea existenței lor.

Altfel spus, un magistrat nu poate constitui obiectul unei anchete penale pentru raționamentul logico-juridic pe care s-a bazat în soluționarea unei cauze, ci răspunderea sa va fi antrenată strict atunci când există indicii temeinice că a săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza pe care a fost chemat să o soluționeze.

În acest context, a mai fost menționat că, în activitatea magistraților judecători și procurori sunt inevitabile soluții precum infirmarea, anularea, achitarea, casarea, desființarea unora dintre numeroasele acte de dispoziție emise, însă aceasta nu constituie dovadă a comiterii unor infracțiuni, ci a efectuării efective a controlului de legalitate și temeinicie în căile de atac. Reținerea de infracțiuni față de toți magistrații care au emis acte de dispoziție despre care s-a reținut ulterior că ar fi fost nelegale și/sau netemeinice este inadmisibilă într-un stat de drept.

În același sens au fost menționate considerațiile instanței supreme care, prin decizia nr. 3126 din 06.10.2008, a arătat că "instanțele judecătorești sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauzele cit care sunt învestite, cât și textele de lege aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar pronunțarea unor soluții de către magistrați în urma activităților specifice de cercetare și potrivit convingerilor proprii, nu poate fi echivalată cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor ce le revin potrivit legii, astfel încât nu pot constitui, prin ele însele, temei pentru reținerea unor infracțiuni de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu.

De altfel, verificarea legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești sunt de competența exclusivă a instanțelor superioare de control judecătoresc și nu pot fi cenzurate de organul de urmărire penală, neputând constitui obiect de cercetare penală",

În același sens, din punct de vedere jurisprudențial, a fost menționată și sentința nr. 157/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia "în ceea ce privește activitatea magistraților, atribuțiile de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt învestiți, respectiv interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, în acord cu principiile de drept substanțial și procedural, eventualele erori apărute în acest proces [...] neechivalând cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel și justificarea existenței lor"

Nu în ultimul rând, procurorul a amintit jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, referindu-se la independența magistraților, a statuat că este suficient ca aparențele să arate o îndoială legitimă cu privire la independența magistraților pentru ca respectarea acestui principiu să fie contestat cu succes (Causbell și Fell, Hotărârea din 28 iunie 1984, Sramek - Hotărârea din 22.10.1984, Belilos contra Elveției, Hotărâre din 29.04.1988).

Împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din 07 august 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, a formulat plângere petenta A. la procurorul ierarhic superior, în conformitate cu art. 339 C. proc. pen.

Prin ordonanța nr. 174/II/2/2024 din 17 septembrie 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței nr. 229/158/P/2022 din data de 07 august 2024 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, ca nefondată.

Astfel, examinând plângerea, ordonanța și actele dosarului, procurorul șef a constatat că procurorul de caz, în raport de datele speței, a dispus în mod just soluția de clasare. S-a susținut că, în cauză, procurorul a reținut în mod corect, din probele administrate, că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, fiind incident cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.., potrivit căruia, fapta nu există.

A mai fost arătat că, prin raportare la conținutul concret al faptelor descrise în plângerea penală și mijloacele de probă administrate de procurorul de caz se relevă ca suficiente pentru lămurirea cauzei, prin raportare strictă la situația faptică reclamată și în raport de care s-a dispus soluția de clasare atacată.

Din aspectele relatate în plângerea formulată s-a constatat că nu sunt indicii privind săvârșirea vreunei fapte de natură penală. Astfel, s-a precizat că nemulțumirile petentei cu referire la modul concret de soluționare a unor cauze trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele recunoscute de lege, neputând obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraților care au rezolvat cauzele.

În contextul în care se încearcă repararea unor drepturi pretins lezate pe cale unei plângeri penale formulate împotriva magistraților care au dispus soluțiile calificate drept vătămătoare, procurorul șef de secție a amintit că, în conformitate cu prevederile constituționale și cele ale legii privind organizarea judiciară, soluțiile dispuse de procurori și hotărârile pronunțate de judecători pot fi analizate ori cenzurate sub aspectul temeiniciei, numai în cadrul procedurii de control ierarhic jurisdicțional prevăzut de art. 340-341 C. proc. pen. (pentru procurori), respectiv doar prin căile de atac ordinare și extraordinare prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale, în ceea ce privește judecătorii.

În concluzie, s-a constatat că soluția de clasare emisă în dosarul nr. x/2022 este legală și temeinică.

La data de 17.10.2020 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. x/2024 plângerea formulată de petenta A., în baza art. 340 C. proc. pen.., împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța nr. 229/158/P/2022 emisă la 07 august 2024, de procurorul de caz de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, precum și împotriva ordonanței nr. 174/II/2/2024 din 17 septembrie 2024 emisă de procurorul șef al secției din cadrul aceleiași unități de parchet.

Prin intermediul plângerii formulate, petenta A. a solicitat desființarea soluției de clasare, precum și a ordonanței procurorului ierarhic superior și trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale.

Aceasta a învederat că a formulat plângere împotriva comisarului șef de poliție D., din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, secția 4 Politie și împotriva magistraților procurori C. și B., ambii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, pentru săvârșirea presupuselor infracțiuni de abuz în serviciu, înșelăciune, favorizarea făptuitorului, cercetarea abuzivă, neglijență în serviciu, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals și fals în declarații, în legătură cu instrumentarea și soluționarea dosarului penal cu nr. x/2018, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București.

A arătat că, potrivit art. 5 C. proc. pen.., legiuitorul a stabilit în sarcina organelor judiciare obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului, punând în sarcina organelor de urmărire penală obligația de a strângere și de a administra probe.

Conform art. 285 C. proc. pen.., obiectul urmăririi penale constă în strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul sa se dispună trimiterea în judecată.

Petenta a susținut că de la data înregistrării plângerii penale - 14.03.2022, organele de cercetare penală de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (n.r. unde a fost inițial înregistrată cauza) au rămas în pasivitate aproape doi ani, declinând apoi competența către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penala, în data de 20.02.2024.

Petenta a solicitat să se constate că, deși dosarul a stat aproape doi ani la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală a emis o ordonanță de clasare după doar aproximativ cinci luni de la înregistrarea cauzei pe rolul acestei unități de parchet.

A mai fost invocată exercitarea dreptului la apărare prin raportare la drepturile enumerate la art. 81 C. proc. pen.., printre care se numără dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale a cauzei, dreptul de a consulta dosarul, precum și dreptul de a adresa întrebări martorilor.

Petenta a arătat că, pe data de 02.08.2024 a formulat o cerere prin care solicita să i se comunice stadiul cercetărilor în această cauză (nr. 229/158/P/2022), iar pe data de 07.08.2024 (la cinci zile distanță de la formularea cererii) a fost emisă ordonanța de clasare.

În esență, petenta a susținut că organele de cercetare penală nu au ținut cont și nu au analizat probele depuse la dosar, ce susțineau sesizările privind fapte care, în opinia sa, conduceau la favorizarea făptuitorului, în speță a numitei E. și a numitei F..

A mai fost criticat faptul că nu a fost audiată și nu s-a dispus nici audierea numitei F..

Petenta a susținut că urmărirea penală a durat un timp excesiv de mare, sens în care a invocat dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevăd dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil.

În fine, petenta A. a susținut și faptul că soluția procurorului ierarhic superior din 17.09.2024, de menținere a ordonanței de clasare este netemeinică și nelegală, având în vedere că cercetarea penală a fost incompletă.

Prin concluziile scrise depuse la dosar de petentă la data de 17.12.2024, aceasta a reiterat solicitarea de trimitere a cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, susținând că cercetarea penală este incompletă, superficială, soluția de clasare nefiind susținută de probe concludente. A mai arătat, de asemenea, că procurorul de caz nu s-a pronunțat pe toate capetele de acuzare din plângerea inițială depusă la parchet.

Referitor la acuzațiile formulate împotriva procurorului de caz C. și a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, petenta a susținut că aceștia au omis să sesizeze faptul că scrisul de pe procesul-verbal de predare a primei citații, în data de 13.08.2018 și dovada de înmânare a citației nu aparține poștașului G., ci consideră că aparține comisarului șef D..

A considerat că organele de urmărire penală au favorizat pe făptuitorii E., F. și H., acestea două din urmă nefiind audiate.

Invocând lipsa unui proces echitabil, petenta a susținut că va fi nevoită să solicite redeschiderea dosarului penal nr. x/2018 și continuarea cercetărilor, având în vedere noile probe care au ieșit la iveală de-a lungul anilor, precizând că a trebuit să deschidă noi dosare penale după anul 2018, pentru a putea afla adevărul cu privire la ceea ce s-a întâmplat la decesul mătușii sale.

Examinând plângerea formulată de petenta A., în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de criticile formulate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că aceasta este nefondată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Preliminar, judecătorul de cameră preliminară constată că, deși în cuprinsul plângerii formulate petenta A. se referă și la ordonanța nr. 174/II/2/2024 din 17.09.2025 a procurorului șef de secție din cadrul PÎCCJ - SUP, demersul său judiciar nu poate viza decât soluția de clasare dispusă prin ordonanța din data de 07.08.2024 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, iar nu soluția dispusă de procurorul șef de secție în etapa controlului ierarhic exercitat în condițiile art. 339 C. proc. pen.

Sesizarea procurorului ierarhic superior dispusă conform art. 339 C. proc. pen. are o natură juridică distinctă, a unei condiții de procedibilitate pentru sesizarea judecătorului de cameră preliminară în condițiile art. 340 C. proc. pen. și nu poate face, în sine, obiectul plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară.

Procurorul ierarhic nu dispune clasarea cauzei, ci exercită atribuții de verificare și cenzurare a legalității soluției de clasare dispuse anterior de procurorul din subordine.

Prin urmare, criticile petentei referitoare la netemeinicia și nelegalitatea ordonanței procurorului șef al secției de urmărire penală excedează cenzurii judecătorului de cameră preliminară, în această procedură.

Prealabil analizării motivelor susținute de petentă în cuprinsul plângerii, judecătorul de cameră preliminară va determina coordonatele normative aplicabile în cauză, respectiv art. 341 alin. (6) C. proc. pen.. -incident în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, situație în care judecătorul de cameră preliminară examinează cauza pe baza materialului de urmărire penală, precum și a înscrisurilor administrate de participanți la procedură și poate pronunța una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;

b) admite plângerea, desființează soluția atacată și trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală;

c) admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

Examinând plângerea petentei A., întemeiată pe prevederile art. 340 C. proc. pen.., se reține că aceasta critică soluția de clasare dispusă prin ordonanța nr. 229/158/P/2022 din 07.08.2024, solicită desființarea soluției și completarea urmăririi penale pentru faptele sesizate.

Potrivit art. 305 alin. (1) C. proc. pen.., când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârșită, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut.

Totodată, potrivit art. 305 alin. (3) C. proc. pen.., atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală și nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de acesta, care dobândește calitatea de suspect.

În situația în care există unul dintre cazurile prev. de art. 16 alin. (1) C. proc. pen.., procurorul dispune prin ordonanță clasarea, în condițiile art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Rezultă, așadar, că pentru a se dispune efectuarea urmăririi penale față de o persoană este necesar, pe de o parte, ca probatoriul administrat după începerea urmăririi penale in rem să contureze bănuiala legitimă că persoana a comis fapta pentru care s-a dispus aceasta, iar, pe de altă parte, să nu fie incident vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale.

În măsura în care un asemenea caz există, procurorul dispune prin ordonanță clasarea.

În acord cu procurorul de caz, judecătorul de cameră preliminară constată, în baza materialului probator administrat în cauză, că în mod întemeiat prin ordonanța din 07.08.2024 s-a dispus soluția clasării, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., neglijență în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., înșelăciune, prev. de art. 244 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen.

Cu privire la infracțiunile sus menționate, petenta a solicitat efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere a comisarului șef de poliție D. din cadrul D.G.P.M.B. - Poliția Sectorului 1 București, Biroul investigații criminale, a procurorului C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și a prim-procurorului B. de la aceeași unitate de parchet.

În esență, petenta a susținut că a avut calitatea de parte vătămată în dosarul penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, dosar în care formulase plângere penală împotriva numitei E. și care s-a aflat în instrumentarea doamnei comisar D.. Petenta a formulat o serie de critici privind modalitatea de citare și audiere a sa, la data de 06.11.2018, de către comisarul D..

Deopotrivă, petenta a susținut că acea cauză penală a stat mai mult timp în nelucrare (circa trei ani), perioadă în care doar petenta și făptuitoarea E. au fost audiate.

În cuprinsul plângerii penale, petenta A. a reiterat situația de fapt expusă în cadrul sesizării ce a făcut obiectul dosarului penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Judecătorul de cameră preliminară subliniază că pentru a se iniția cercetări față de o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni este necesar ca, din datele existente, să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la presupunerea rezonabilă că, în cauză, s-a săvârșit o faptă penală, indiciile fiind cele care declanșează procesul penal.

Or, în speță, contrar susținerilor petentei A. din plângerea formulată, din situația de fapt expusă și din verificarea ansamblului actelor existente la dosar, judecătorul de cameră preliminară constată că nu se conturează elementele concrete ale vreunei infracțiuni în sarcina persoanelor anterior menționate (organe de cercetare penală, comisarul șef D., procurorii C. și B.), în speță nerezultând existența unor acte sau fapte săvârșite de către acestea cărora să le poată fi conferite semnificația juridică a infracțiunilor reclamate de petentă.

Noțiunea de inexistență a faptei, în accepțiunea art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., are în vedere atât situația în care fapta nu există în materialitatea ei (respectiv, nu s-a săvârșit o acțiune sau inacțiune care să producă modificări fizice în realitatea obiectivă), cât și ipoteza în care, chiar dacă s-ar aprecia că există o activitate faptică, aceasta nu are nicio legătură, nici măcar aparentă, cu conduita prevăzută ca element material al infracțiunii (interpretare dată noțiunii fapta nu există, atât în literatura de specialitate, cât și în jurisprudență - încheierile nr. 71 din 14.02.2017 și nr. 530 din 02.10.2018 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul ICCJ, secția Penală).

Aspectele sesizate de petentă referitoare cercetările derulate în dosarul de urmărire penală în care a avut calitatea de persoană vătămată, nu susțin suspiciuni de ilicit penal.

Modul de instrumentare a dosarului de urmărire penală nr. 4232/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București de către procurorul de caz și verificarea sub aspectul legalității și temeiniciei a soluției de clasare de către procurorul ierarhic, reprezintă activități în exercitarea atribuțiilor de serviciu de către magistrații procurori.

La nivel teoretic se subliniază că, toate actele procurorilor sunt supuse controlului procurorului ierarhic superior, soluțiile fiind supuse la rândul lor controlului instanței de judecată, iar hotărârile pronunțate de instanțele de judecată sunt supuse controlului instanței superioare, prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

În fiecare dintre aceste etape, orice persoană interesată poate formula critici cu privire la legalitatea și temeinicia soluției atacate, acesta fiind așadar singurul cadru prevăzut de lege în care poate fi analizată legalitatea și temeinicia soluțiilor date de magistrați.

În acest context, se constată că soluția de clasare dispusă în dosarul de urmărire penală nr. 4232/P/2018, prin ordonanța procurorului emisă la data de 13.05.2021, a fost supusă cenzurii judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 1 București, în procedura reglementată de art. 340 și urm. C. proc. pen.., care a constatat că soluția de neîncepere a urmării penale este legală și temeinică și a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. (încheierea din 19.04.2022 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2021).

Cât privește citarea petentei în dosarul nr. x/2018, se constată că petenta a fost audiată în cauza respectivă la data de 06.11.2018, ca urmare a reluării procedurii de citare chiar de către organele de urmărire penală, la data de 14.10.2018 .

În realitate, petenta A. este nemulțumita de modul de instrumentare și finalizare a cauzei penale ce a format obiectului dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, cauză pe care petenta a inițiat-o împotriva numitei E. în legătură cu decesul mătușii sale. Acest aspect rezultă chiar din susținerile petentei, care a precizat în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, în data de 17.12.2024, următoarele:

"(...) subsemnata voi fi nevoită să solicit redeschiderea dosarului penal nr. x/2018 și continuarea cercetărilor, având în vedere noile probe care au ieșit la iveală de-a lungul anilor care au trecut, subsemnata fiind nevoită să deschid noi dosare penale după anul 2018, pentru a afla adevărul cu privire la ceea ce s-a întâmplat la decesul defunctei noastre mătuși".

Or, nemulțumirea unui justițiabil cu privire la modul de instrumentare și de soluționare a unui cauze, nu poate conduce, de plano, la prezumția existenței unei fapte de natură penală, activitatea fiecăruia dintre participanții la înfăptuirea actului de justiție, fiind, așa cum s-a arătat, supusă cenzurii controlului prin exercitarea căilor ordinare sau extraordinare de atac sau al organului abilitat cu cercetarea conduitei profesionale.

Concluzionând, în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului, reținându-se că faptele sesizate prin plângerea penală nu există, se constată că ordonanța atacată este temeinică și legală, neexistând temeiuri pentru desființarea acesteia.

Cât privește susținerile petentei referitoare la durata urmăririi penale, care s-a întins pe o perioadă mai mare de timp, judecătorul de cameră preliminară precizează că acestea nu pot face obiectul cenzurii pe calea demersului judiciar promovat în prezenta cauză, reglementat de art. 340-341 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din 07 august 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 174/II/2/2024 din 17 septembrie 2024 a aceleiași unități de parchet.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga petenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din 07 august 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 174/II/2/2024 din 17 septembrie 2024 a aceleiași unități de parchet.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 18 decembrie 2024.