ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 februarie 2025

Deliberând asupra plângerii de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 1758/158/P/2022 din data de 30 septembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) liț. a) C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de petentul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la magistrații judecători B. și C., din cadrul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, întrucât fapta nu există; precum și pentru infracțiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., în referire la agentul de poliție D., din cadrul I.P.J. Ilfov - Postul de Poliție Chiajna, întrucât faptele nu există.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut, în esență, următoarele:

La data de 19.08.2022, la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a înregistrat, sub nr. x/2022, plângerea petentului A., care a solicitat efectuarea de cercetări față de completul de judecată format din judecătorii B. și C., din cadrul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., și față de agentul de poliție D., din cadrul Postului de Poliție Chiajna, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., fals intelectual prev. de art. 321din C. pen. și uz de fals prev. de art. 323 din C. pen.

Conform actului de sesizare, la data de 10.06.2019, petentul a fost sancționat contravențional de către agentul de poliție D. pentru săvârșirea unei abateri la regimul circulației rutiere, fiind astfel întocmit procesul-verbal nr. x, în cuprinsul căruia ar fi fost consemnate aspecte nereale, în sensul în care "contravenientul nu a semnalizat schimbarea direcției de mers la dreapta spre strada x, deși drumul prioritar se desfășura pe strada x (DJ 601A)".

În opinia petentului, era necesar ca agentul de poliție să consemneze că drumul prioritar nu era semnalizat corespunzător, întrucât panoul pătrat pe fond galben cu semnificația "drum cu prioritate", instalat înaintea locului săvârșirii contravenției, nu era însoțit de un semn adițional din care să rezulte care era drumul cu prioritate.

În urma plângerii contravenționale formulate de petent la Judecătoria Buftea, s-a înregistrat dosarul nr. x/2019, în care s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție, după care, în apel, la Tribunalul Ilfov, completul format din judecătorii B. și C. a admis calea de atac formulată de către reprezentanții I.P.J. Ilfov și au schimbat soluția pronunțată de prima instanță, în sensul respingerii plângerii contravenționale. Cu privire la această ultimă soluție, petentul a apreciat că judecătorii au reținut aspecte care nu corespundeau cu realitatea din teren la data sancționării sale, au ignorat probele din dosar, deși petentul a oferit explicații detaliate, în sensul în care nu au avut în vedere răspunsul Primăriei Chiajna nr. 35435/29.09.2020, din care rezulta că nu dețin niciun document care să ateste data Ia care a fost montat semnul de circulație - indicator drum cu prioritate curbă la stânga.

Prin ordonanța nr. 1758/158/P/2022 din data de 07.08.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală, dată fiind împrejurarea că, în prezent, judecătorul B. își desfășoară activitatea la Curtea de Apel București.

Examinând actul de sesizare și înscrisurile depuse în probatoriu, s-a constatat că petentul a fost sancționat contravențional de către agentul de poliție D., din cadrul I.P.J. Ilfov -Postul de Poliție Chiajna, pentru nerespectarea obligației de semnalizare a manevrei de schimbare a direcției de mers în timp ce se deplasa cu autoturismul pe strada 1 decembrie (DJ601A).

Împotriva procesului-verbal contravențional, petentul a formulat plângere ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2019. Prin sentința civilă nr. 8775/29.10.2020 pronunțată în acest dosar s-a dispus admiterea plângerii contravenționale formulată de petent în contradictoriu cu intimata I.P.J. Ilfov și anularea procesului-verbal de contravenție.

În apel, prin decizia civilă nr. 2418/A/07.07.2021 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă, completul format din judecătorii B. și C. a admis apelul declarat de I.P.J. Ilfov, sentința apelată fiind modificată în tot, în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de reclamantul A..

Referitor la aspectele sesizate de către petent în prezenta cauză, s-a reținut că infracțiunea de abuz în serviciu este prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. și constă în "fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice".

Infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. constă în "falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări".

Infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 din C. pen. constă în "folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice".

În ceea ce privește conținutul procesului-verbal de contravenție menționat în actul de sesizare, acesta cuprinde constatările agentului de poliție de la fața locului, iar faptul că acest conținut nu corespunde voinței petentului, în sensul consemnării faptului că drumul prioritar nu era semnalizat corespunzător, nu conferă actului un caracter fals în sensul legii penale, respectiv al unui înscris ce conține date necorespunzătoare adevărului. Acuzațiile formulate de petent în prezenta cauză nu pot fi apreciate decât ca simple apărări, ce excedează, însă, cadrului procesual penal, apărările putând fi formulate doar în condițiile strict reglementate de actele normative ce reglementează regimul juridic al contravențiilor, iar nu pe calea unei plângeri penale.

Sub aspectul tipicității subiective a infracțiunilor sesizate, s-a reținut că organul constatator al unei fapte contravenționale este obligat să consemneze datele conform propriilor simțuri, iar în lipsa relevării unor indicii ale alterării bunei-credințe ce trebuie să însoțească conduita polițistului, ipoteza petentului conform căreia situația de fapt expusă prin actul de constatare ar fi fost denaturată nu poate fi confirmată.

În contextul mai sus menționat, rezultă că agentul constatator nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu și nici nu a consemnat aspecte necorespunzătoare realității în procesul-verbal încheiat, astfel că, în absența elementului material specific infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals prev. de art. 323 C. pen., s-a dispus clasarea cu privire la presupusele infracțiuni săvârșite de agentul de poliție D., din cadrul Postului de Poliție Chiajna, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (faptele nu există).

Analizând argumentele petentului referitoare la modul de interpretare a probelor și de aplicare a dispozițiilor legale de către completul de judecată ce a soluționat apelul în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Ilfov, procurorul a apreciat că nu au fost relevate elemente de tipicitate obiectivă și subiectivă ale unor infracțiuni de serviciu în sarcina judecătorilor reclamați, nemulțumirile petentului neputând depăși limitele unui subiectivism firesc, care, însă, nu poate face obiectul unei cercetări penale pentru a fi îndreptată o hotărâre judecătorească, ce are autoritate de lucru judecat.

Interpretarea eronată a unor situații și împrejurări ori omisiunea pronunțării în referire la anumite mijloace de probă în cadrul unui proces nu constituie acte materiale și nu pot fi circumscrise în mod implicit elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în lipsa unor elemente probatorii care să contureze clar, fără echivoc, o rea-credință din partea magistratului învestit cu soluționarea cauzei, petentul având la dispoziție o multitudine de remedii procesuale prin care poate îndrepta eventualele erori de judecată prin formularea căilor de atac prevăzute în mod expres de prevederile procesual civile.

Un magistrat nu poate constitui obiectul unei anchete penale pentru raționamentul logico-juridic pe care s-a bazat în soluționarea unei cauze, ci răspunderea sa va fi antrenată strict atunci când există indicii temeinice că a săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza pe care a fost chemat să o soluționeze.

împrejurarea că soluția pronunțată de către magistrat în cadrul atribuțiilor de serviciu este nefavorabilă unei persoane nu constituie un indiciu care să pună la îndoială modalitatea în care acesta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu. În ceea ce privește activitatea magistraților, atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv interpretării aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.

În cadrul unui dosar penal având ca obiect cercetarea unor magistrați sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul, nu se poate analiza strict legalitatea și temeinicia măsurilor luate în cursul judecății și a hotărârilor judecătorești pronunțate de aceștia, întrucât pe de o parte, organul de urmărire penală nu are atribuții de control asupra hotărârilor și încheierilor pronunțate de judecători, iar pe de altă parte, dacă s-ar considera altfel, sesizarea penală s-ar transforma într-o cale de atac neprevăzută de lege, împotriva hotărârilor judecătorești.

Împotriva acestei ordonanțe, în termen legal, petentul A. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanța nr. 213/II/2/2024 din 13 septembrie 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de către petentul A..

Împotriva acestei ordonanțe, în termen legal, petentul A. a formulat plângere, solicitând în esență, admiterea acesteia, desființarea ordonanței atacate și restituirea cauzei la Parchet în vederea completării urmăririi penale.

În susținerea plângerii formulate, petentul a reiterat aspectele relatate în cuprinsul plângerii și care se regăsesc redate in integrum în ordonanța atacată.

Examinând plângerea formulată de petentul A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Preliminar analizării motivelor susținute de petent în cuprinsul plângerii, judecătorul de cameră preliminară va determina coordonatele normative aplicabile în cauză, respectiv art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. "în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune respingerea plângerii, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată."; art. 341 alin. (8) C. proc. pen. "încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă."

Judecătorul de cameră preliminară constată că, în fapt, nemulțumirea petentului A. privește modul de instrumentare a dosarului nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală în sensul că s-a dispus clasarea cauzei privind infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., presupus a fi săvârșite de magistrații judecători B. și C., din cadrul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, precum și pentru infracțiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu referire la agentul de poliție D., din cadrul I.P.J. Ilfov - Postul de Poliție Chiajna.

Analizând actele dosarului, precum și întregul ansamblu probatoriu administrat în cauză, judecătorul de cameră preliminară apreciază că petentul nu a învederat fapte, date, împrejurări, în mod concret care să releve elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., nici chiar din perspectiva existenței activității pe care norma de incriminare o descrie în verbum regens, motiv pentru care temeiul de drept al clasării prev. de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este legal și temeinic.

Acest caz de împiedicare rămâne incident și când există o anumită conduită, dar aceasta nu este prevăzută ca element material al infracțiunii, astfel cum sunt faptele imputate intimaților care nu îmbracă forma exercitării abuzive a unor acte, în lipsa indicării unor circumstanțe ilicite de adoptare a soluției sau a unui mod de acțiune care să se circumscrie dispozițiilor legii penale.

Or, în lipsa unor informații independente și obiective, nemulțumirea petentului cu privire la actele de conduită imputate intimaților nu poate conferi acestora, eo ipso, o conotație ilicită și, prin aceasta, semnificația penală invocată.

În cadrul unei cercetări penale desfășurate față de un magistrat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul trebuie să se probeze ilicitul penal, respectiv să se fi identificat un act de conduită al magistraților contrar atribuțiilor de serviciu și care să se înscrie în elementele de tipicitate indicate în norma de incriminare prev. de art. 297 C. pen.. În caz contrar, fapta sesizată nu poate fi asimilată elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu.

În acest sens, raportat la faptele imputate intimaților magistrați judecători, judecătorul de cameră preliminară, notează că independența judecătorului în deciziile sale presupune, printre altele, ca el să nu fie supus unor acțiuni de tragere la răspundere penală întemeiate exclusiv pe soluțiile dispuse în cauzele cu a căror soluționare a fost învestit.

De aceea, intervenția organului de urmărire penală și anchetarea magistratului pentru eventuale infracțiuni prevăzute de art. 297 din C. pen. trebuie să se realizeze numai în scopul investigării actelor de conduită cu aparente conotații ilicite, pe care magistratul le-a adoptat distinct și suplimentar soluțiilor dispuse în cauzele instrumentate. În plus, pentru a justifica începerea urmăririi penale împotriva judecătorului, astfel de acte de conduită trebuie să rezulte din date ori informații independente și obiective, neputând fi deduse doar pe baza nemulțumirii subiective a unei părți față de soluția dispusă într-un dosar.

În egală măsură, reținerea activității infracționale circumscrisă infracțiunii de abuz în serviciu impune constatarea unui suport faptic, de natură obiectivă, neputându-se fundamenta exclusiv pe alegațiile persoanei care formulează acuzațiile, indiferent de calitatea persoanelor vizate de aceasta.

Or, în cauza de față, nu s-au relevat probator acele împrejurări de fapt din care ar rezulta că intimații magistrați judecători, cu prilejul soluționării dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Ilfov ar fi comis infracțiunile care le sunt imputate.

De altfel, așa cum s-a arătat anterior, indiferent de încadrarea lor în drept, acuzațiile aduse intimaților se circumscriu exclusiv contestării modalității de exercitare a acestora a atribuțiilor de serviciu, cu referire la soluțiile adoptate în plan procesual și substanțial în dosarele aflate pe rolul instanțelor judecată, în care petentul este parte.

Așadar, în lipsa altor elemente obiectiv verificabile, conduita intimaților, reflectată de actele dosarului, se înscrie în exercițiul firesc al atribuțiilor lor de serviciu.

Simpla nemulțumire a persoanei, pretins defavorizate printr-o soluție, nu poate reprezenta o premisă pentru concluzia că aceasta este abuzivă, în absența unor indicii care să contureze existența unui raport juridic de drept penal, activitatea fiecăruia dintre participanții la înfăptuirea actului de justiție fiind supusă cenzurii controlului prin exercitarea căilor ordinare sau extraordinare de atac sau al organului abilitat cu cercetarea conduitei profesionale.

Orice altă încercare de a reforma deciziile magistraților, prin declanșarea unei anchete penale pe considerentul că aceste decizii sunt abuzive, doar prin faptul că nu au fost conforme opiniei părții care reclamă abuzul, nu ar reprezenta altceva decât o imixtiune în cadrul actului de justiție, care nu este recunoscută și nici legiferată.

În mod judicios, procurorul a apreciat că ansamblul probatoriu conturează o derulare a evenimentelor coerentă, probată și posibilă și nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în ceea ce îi privește pe intimații magistrați judecători.

Mai mult, judecătorul de cameră preliminară reține că activitatea judiciară desfășurată în actualul sistem de drept are ca principiu fundamental independența magistraților care contribuie la înfăptuirea actului de justiție, principiu care se manifestă în posibilitatea conferită magistratului de a soluționa o cauză potrivit probelor administrate, fără necesitatea de a se supune unui algoritm special instituit în acest sens.

În ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu referire la agentul de poliție D., din cadrul I.P.J. Ilfov - Postul de Poliție Chiajna, judecătorul de cameră preliminară reține că prin procesul-verbal nr. x din 10.06.2019, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea unei abateri la regimul circulației rutiere, constând în omisiunea acestuia de a semnaliza schimbarea direcției de mers la dreapta spre strada x, deși drumul prioritar se desfășura pe strada x (DJ 601A).

Nemulțumirea petentului sub acest aspect vizează împrejurarea că agentul constatator nu a consemnat că drumul prioritar nu era semnalizat corespunzător, întrucât panoul pătrat pe fond galben cu semnificația "drum cu prioritate", instalat înaintea locului săvârșirii contravenției, nu era însoțit de un semn adițional din care să rezulte care era drumul cu prioritate.

În raport de acest context faptic, dar și de susținerile petentului, judecătorul de cameră preliminară apreciază că soluția de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este legală.

Împrejurarea că mențiunile consemnate de către agentul constatator nu concordă cu voința petentului, nu poate fi asimilat vreuneia dintre acțiunile care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, și mai mult, nu conferă actului întocmit un caracter fals, necorespunzător, pentru a putea determina începerea urmăririi penale și, ulterior, punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile de fals intelectual sau uz de fals.

Aspectele învederate de petent din această perspectivă excedează cadrului procesual penal, putând fi formulate doar în condițiile strict reglementate de actele normative ce reglementează regimul juridic al contravențiilor, iar nu pe calea unei plângeri penale.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară constată că infracțiunile reclamate nu există în materialitatea lor, iar ordonanța de clasare este legală și temeinică.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței din data de 30 septembrie 2024 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 213/II/2/2024 din data de 13 noiembrie 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Va obliga petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței din data de 30 septembrie 2024 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 213/II/2/2024 din data de 13 noiembrie 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința camerei de consiliu, astăzi, 04 februarie 2025.