ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 196, pronunțată la data de 11 august 2023 de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 5 din C. pen., precum și art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni cu substanțe susceptibile de efecte psihoactive în formă continuată.

În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., respectiv cu aplicarea art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani și 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. n) din C. pen., respectiv dreptul de comunica cu coinculpații B. și C., pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. n) din C. pen., respectiv dreptul de comunica cu coinculpații B. și C., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și a aplicat astfel inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 8 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cu închisoarea în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. n) din C. pen., respectiv dreptul de comunica cu coinculpații B. și C., pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. n) din C. pen., respectiv dreptul de comunica cu coinculpații B. și C., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii, arestării preventive și a arestării la domiciliu, de la 11.03.2022 la 27.01.2023 inclusiv.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 594/2025 din data de 10 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins ca, nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 196 din data de 11 august 2023, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar penal nr. x/2022

Împotriva deciziei penale nr. 594/2025 din data de 10 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 12 mai 2025.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

A solicitat admiterea cererii de recurs în casație, casarea deciziei penale atacate și, pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel, anularea mandatului de executare și punerea de îndată în libertate.

În esență, a susținut că în mod greșit, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor în stare de recidivă postexecutorie, aspect în raport cu care limitele de pedeapsă au fost majorate cu o jumătate.

Astfel, limitele speciale de pedeapsă care au fost avute în vedere de instanțele de fond și apel, la individualizarea pedepsei, pentru infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, au fost între 9 luni și 4 ani, 6 luni închisoare, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, au fost între 7 ani, 6 luni și 18 ani închisoare.

În opinia recurentului inculpat, tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii a fost aplicat în mod nelegal, arătând în acest sens, că prin sentința penală nr. 307 din 01.08.2011 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 701/R/13.03.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Prin decizia nr. 67/2015 din 09.03.2015 pronunțată de Tribunalul Alba, a fost liberat condiționat din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, având un rest rămas de executat de 758 de zile. Termenul de supraveghere s-a împlinit după trecerea acestei perioade, respectiv la data de 06.04.2017.

Având în vedere că potrivit art. 166 alin. (1) lit. a) din C. pen., termenul de reabilitare este de 4 ani si se calculează de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, în cauză acesta s-a împlinit la data de 06.04.2021.

În acest context, a precizat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză, au fost comise la data de 10.03.2022, ulterior împlinirii termenului de reabilitare.

A solicitat înlăturarea stării de recidivă postexecutorie reținută în mod nelegal și având în vedere că este necesară individualizarea pedepsei, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea din data de 23 septembrie 2025, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A..

Analizând recursul în casație declarat de recurentul inculpat A., Înalta Curte constată că motivele invocate sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

Cazul de casare menționat vizează acele situații în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci și regimul sancționator în totalitate, respectiv pedepse principale, complementare sau accesorii și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută (Decizia penală nr. 543/RC/14 decembrie 2016, Decizia nr. 43/RC din 08 februarie 2022, Decizia nr. 133 din 29 martie 2022).

În cauză, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apreciind că în mod nelegal instanțele de fond și de apel au reținut starea de recidivă postexecutorie și au procedat la majorarea cu o jumătate a limitelor de pedeapsă, deși termenul de reabilitare pentru pedeapsa de 5 ani dispusă prin sentința penală nr. 307/01.08.2011 a Tribunalului Alba, se împlinise anterior săvârșirii infracțiunilor deduse judecății.

Evaluând cauza în aceste coordonate, Înalta Curte reține, referitor la antecedența penală a recurentului inculpat, relevantă pentru analiza cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., că prin sentința penală nr. 307 din 01 august 2011 pronunțată de Tribunalul Alba, secția Penală, menținută prin decizia penală nr. 168 din 13 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, definitive prin decizia penală nr. 701 din 13 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțate în dosarul nr. x/2010, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

Prin sentința penală nr. 1883 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Aiud, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 40/A/2014 a Tribunalului Alba, în dosarul nr. x/2013, s-a admis cererea de contopire a pedepselor aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 307/2011 a Tribunalului Alba, sentința penală nr. 579/2011 a Judecătoriei Alba și sentința penală nr. 149/2013 a Judecătoriei Alba Iulia și s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare.

Inculpatul a început executarea pedepsei la data de 02.12.2012 și a fost liberat condiționat la data de 09.03.2015, ca urmare a pronunțării deciziei penale nr. 67 din 09.03.2015 pronunțată de Tribunalul Alba, secția Penală, rămânând un rest de executat de 758 de zile.

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (1) lit. a) din C. pen., termenul de reabilitare este de 4 ani și se calculează de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale.

În cauză, pedeapsa s-a considerat executată la data de 06.04.2017, astfel că termenul de reabilitare s-a împlinit la data de 06.04.2021.

Așadar, în raport cu data săvârșirii infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv 10.03.2022, precum și cu împrejurarea că termenul de reabilitare s-a împlinit la data de 06.04.2021, reține Înalta Curte că nu mai sunt întrunite condițiile legale pentru reținerea stării de recidivă postexecutorie în cazul inculpatului A., întrucât efectele condamnării anterioare au fost stinse prin reabilitare, astfel încât o nouă valorificare a acesteia sub forma recidivei ar fi contrară atât dispozițiilor legale incidente, cât și principiului legalității pedepsei.

În acest context, Înalta Curte constată că reținerea nelegală a stării de recidivă postexecutorie de către instanțele de fond și de apel a influențat în mod direct legalitatea tratamentului sancționator, sub un dublu aspect: pe de o parte, prin aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen. referitoare la majorarea cu o jumătate a limitelor speciale de pedeapsă, iar pe de altă parte, prin individualizarea concretă a pedepsei, care a generat o disproporție față de sancțiunile aplicate coinculpaților, în condițiile în care aceștia, deși au comis infracțiuni de o gravitate mai mare, au beneficiat de un regim sancționator mai favorabil.

În susținerea aspectelor anterior expuse, se impune redarea fragmentelor relevante din cuprinsul sentinței și deciziei penale atacate, care fundamentează incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și care justifică demersul prezentului recurs în casație:

- Fila x, din sentința penală "Astfel, pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, limitele speciale se situează astfel între 6 luni și 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) C. pen. se situează între 5 ani și 12 ani închisoare, iar pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 între 6 luni și 3 ani. Aceste limite au fost majorate cu jumătate în cazul inculpatului A., având în vedere comiterea infracțiunilor în stare de recidivă postexecutorie."

- Fila x din decizia penală atacată "Este real că activitatea infracțională concret derulată de inculpatul A. este mai redusă comparativ cu situația coinculpatului B., însă agravarea răspunderii penale a celui dintâi inculpat survine pe fondul tratamentului sancționator al recidivei postexecutorii. Inculpatul B. nu este cunoscut cu antecedente penale. Prin urmare, nu poate fi primită critica inculpatului A. privitoare la necesitatea diminuării duratei pedepsei aplicabile acestuia, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prin stabilirea unui cuantum semnificativ mai redus al pedepsei comparativ cu situația coinculpatului B.. Așa cum s-a arătat deja, limitele speciale ale pedepsei închisorii prev. în norma incriminatoare, majorate pe temeiul art. 43 alin. (5) C. pen., în cazul inculpatului A., nu pot fi reduse ca efect al reținerii unor cauze de atenuare a răspunderii penale, iar minimul special al pedepsei aplicabil în situația acestui inculpat este cel de 7 ani și 6 luni, așa cum, în mod corect, a stabilit prima instanță."

În acest context, reține Înalta Curte că nelegalitatea constatată privind greșita reținere a stării de recidivă postexecutorie nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța de recurs în casație, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, instanță ce va trebui să aibă în vedere toate elementele privind individualizarea pedepsei identificate în considerentele deciziei atacate.

De asemenea, având în vedere limitele casării și dispozițiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., instanța căreia i se va trimite cauza nu va proceda la o judecată efectivă a cauzei, ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul fiind încheierea de dezbateri.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 594 din data de 10 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2022.

Va casa, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce privește greșita reținere a stării de recidivă postexecutorie și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Cluj, secția Penală.

Va menține restul dispozițiilor deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei decizii.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate cu privire la recurentul inculpat A. și punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 350 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B. și C., în sumă de câte 1044 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei cauze, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 594 din data de 10 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2022.

Casează, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce privește greșita reținere a stării de recidivă postexecutorie și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Cluj, secția Penală.

Menține restul dispozițiilor deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei decizii.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate cu privire la recurentul inculpat A. și punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 350 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B. și C., în sumă de câte 1044 RON, rămân în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei cauze, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 octombrie 2025.