ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 208 din data de 28.03.2025 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. x/2024, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. rap la art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen. în referire la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 182 lit. c) C. pen., a fost condamnă pe inculpatul A., la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori (persoana vătămată minoră B.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. rap la art. 213 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism (persoana vătămată minoră B.),

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. rap la art. 213 alin. (1), (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism (persoana vătămată C.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sunt concurente.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 10 (zece) ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 12 (doisprezece) ani și 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. și art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. și art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 60 C. pen., s-a dispus executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 21.08.2024 la zi.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) rap. la art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A., pentru o perioadă de 60 de zile, urmând a fi verificată cel mai târziu la data de 26.05.2025.

Prin decizia penală nr. 827 27 iunie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 208 din data de 28.03.2025 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. x/2024, s-a desființat, în parte, hotărârea apelată, iar în urma rejudecării, în baza art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen., în referire la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori(persoană vătămată minoră B.).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica, prin orice mijloace, cu persoana vătămată B. și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde persoana vătămată B. desfășoară activități sociale la o distanță mai mică de 200 metri de aceasta, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica, prin orice mijloace, cu persoana vătămată B. și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde persoana vătămată B. desfășoară activități sociale la o distanță mai mică de 200 metri de aceasta, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 213 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism (persoană vătămată minoră B.).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 213 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism (persoană vătămată C.).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care se adaugă o treime din celelalte pedepse stabilite(de 4 ani și 6 luni închisoare și de 2 ani închisoare), respectiv de 2 ani și 2 luni închisoare, în final, inculpatul A. urmează să execute pedeapsa de 9 (nouă) ani și 2 (două) luni închisoare.

S-a decis ca pedeapsa să se execute în regim de detenție, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica, prin orice mijloace, cu persoana vătămată B. și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde persoana vătămată B. desfășoară activități sociale la o distanță mai mică de 200 metri de aceasta, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) C. pen. și art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. lit). a), b), n) și o) C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica, prin orice mijloace, cu persoana vătămată B. și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde persoana vătămată B. desfășoară activități sociale la o distanță mai mică de 200 metri de aceasta, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 424 alin. (2) C. proc. pen.. în referire la art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispuse față de inculpatul A., la data pronunțării deciziei.

În baza art. 424 alin. (3) C. proc. pen.. în referire la art. 422 C. proc. pen.. și art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului A. și perioada arestării preventive de la data de 28.03.2025, la zi.

Au fost înlăturate dispozițiile contrare din hotărârea apelată și s-a menținut restul dispozițiilor hotărârii primei instanțe, în măsura în care nu contravin deciziei.

Decizia penală nr. 827 27 iunie 2025 a Curții de Apel din secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost comunicată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța la data de 30 iunie 2025și inculpatului A. la data de 30 iunie 2025, la locul de detenție, Penitenciarul Poarta Albă.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A. la data de 25 iulie 2025, prin avocat ales, D., cu împuternicirea avocațială nr. x, depusă la dosar.

Cererea de recurs a fost comunicată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța la data de 28 iulie 2025 și celorlalte părți din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 17 septembrie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererilor de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 30 septembrie 2025. În motivarea recursului în casație a fost indicat temeiul de drept, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) și s-a solicitat casarea hotărârii penale cu trimitere spre rejudecare.

Recurentul a arătat că s-a reținut săvârșirea faptelor în perioada 2022-2023 și la acel moment C. pen. prevedea conform art. 210 alin. (1) lit. c) pedeapsa de la 5 la 12 ani, iar ulterior în anul 2024 a intervenit modificarea legislativă a pedepsei la 10-20 de ani, judecătorul de fond orientându-se spre noua modificare legislativă contrar dispozițiilor art. 5 C. pen., legea penal mai favorabilă, astfel că hotărârea este nelegală. Recurentul a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă nelegală de 12 ani și 2 luni.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen..:

(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 C. proc. pen.., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

(4) În cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din prevederile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanța deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

Deși în cauză sunt îndeplinite condițiile de formă ale unui recurs în casație, nu există corespondență între cazul de recurs în casație invocat și motivele de fapt susținute de recurent în dezvoltarea criticilor sale, ceea ce face ca solicitările recurentului să depășească competența instanței care soluționează un recurs în casație.

Astfel, se constată că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că inculpatul a declarat apel în cauză.

În ceea ce privește cerințele de formă, cererea de recurs în casație cuprinde numele, prenumele, domiciliul și locul de detenție al recurentului (Penitenciarul Poarta Albă), este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.. De asemenea, cererea de recurs în casație este formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În motivarea recursului în casație a fost indicat temeiul de drept, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) și s-a solicitat casarea hotărârii penale cu trimitere spre rejudecare. Apărarea a susținut că judecătorul de fond a pronunțat o soluție nelegală, întrucât nu a respectat art. 79 C. pen.: "Concursul între cauze de atenuare sau de agravare". De asemenea, a susținut că judecătorul de fond nu a aplicat în mod corect pedepsele și nu a ținut cont de legea penală mai favorabilă conform art. 5 C. pen., încălcând aceste dispoziții legale.

Motivele invocate referitoare la alegerea legii mai favorabile reprezintă chestiuni ce intră în puterea lucrului judecat (în acest sens este și jurisprudența instanței supreme, decizia penală nr. 210/RC/06.06.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), astfel că nu pot fi nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Așadar, apărările referitoare la legea penală mai favorabilă nu se circumscriu vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.. "Stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casație, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/RC/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicată pe www.x.ro).

De asemenea, nici motivele referitoare la cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei nu pot fi analizate prin prisma niciunui caz de casare prevăzut de lege, având în vedere că doar depășirea limitelor legale poate fi cenzurată în recurs în casație, nu și individualizarea pedepsei, respectiv orientarea acesteia spre minimum sau maximum ca urmare a aplicării art. 79 C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 827/P din data de 27 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 827/P din data de 27 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2025.