ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 227/2020 pronunțată la data de 07.12.2020 de Tribunalul Bihor, printre altele, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. cu aplicarea art. 5 C. pen. 1969, s-a dispus achitarea inculpatului A., fiul lui B. si C., pentru infracțiunea de "asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni", prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. 1969, întrucât fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "transfer neautorizat de date informatice", în forma continuată, prev. de art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) si g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura orice activitate care presupune cunoștințe de IT, implicit dreptul de a exercita orice profesie sau meserie în legătură cu această activitate, pe o durata de 1 an.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) si g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura orice activitate care presupune cunoștințe de IT, implicit dreptul de exercita orice profesie sau meserie în legătură cu această activitate.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

Conform art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bihor la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată, pe o perioadă de 120 zile, la una dintre următoarele entități din comunitate - Primăria Oradea sau D.G.A.S.P.C Bihor.

Supravegherea executării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse inculpatului s-a dispus a se realiza de către Serviciul de Probațiune Bihor.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prev. de art. 96 C. pen. - nerespectarea măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse, săvârșirea unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 rap.la art. 25 C. proc. pen.. cu referire la art. 998 C. civ. anterior, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civila D., prin reprezentant E. din cadrul Departamentului F., cu domiciliul ales in București, și au fost obligați inculpații G., H., I. și A., în solidar, la plata sumei de 22149,83 USD către partea civilă.

În temeiul art. 274 alin. (1) si alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, precum și inculpații G., J. și I., nu însă și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 220/A din 29 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I. împotriva sentinței penale nr. 227 din 07 decembrie 2022 pronunțate de Tribunalul Bihor.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea și de inculpații G. și J., împotriva sentinței penale nr. 227 din 07 decembrie 2022 pronunțate de Tribunalul Bihor.

A fost desființată, în parte, sentința atacată, iar în rejudecare au fost reindividualizate pedepsele aplicate inculpaților J., G. și H..

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate, care nu contraveneau deciziei.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., la data de 15 mai 2025.

Indicând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., în contextul pronunțării deciziei nr. 50/2025 a Curții Constituționale, recurentul a susținut că fapta pentru care a fost condamnat, în temeiul art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., era prescrisă la momentul condamnării sale.

Prin urmare, a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, iar pe fond, admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei nr. 220/A din 29.04.2022 și, fie trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, fie încetarea procesului penal de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 20.06.2025, sub numărul x/2015.

La data înregistrării dosarului, s-a constatat, conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen.., că procedura de comunicare a cererii de recurs în casație s-a realizat cu Parchetul de pe Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - ST Oradea, cu intimații inculpați, precum și cu intimatele părții civile (conform dovezilor aflate la fil. 5-20, dosar Curte volum RC).

Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen.., pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, conținutul cererii și cazurile de casare.

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și anumite condiții de formă și fond. Această concluzie rezultă și din dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 C. proc. pen.., a fost atacată cu recurs în casație decizia penală nr. 220/A din 29 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, ce face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 C. proc. pen.., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel, însă, nu a fost formulată în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Sub acest din urmă aspect, se constată că hotărârea instanței de apel i-a fost comunicată inculpatului la adresa de domiciliu, dovada comunicării fiind restituită cu mențiunea că a fost afișată înștiințarea la data de 05.05.2022, deoarece destinatarul era absent, or, cerere de recurs în casație a fost introdusă la data de 15.05.2025. Deopotrivă, din verificările efectuate în baza de date a ANP, a rezultat că recurentul A. a fost încarcerat în Penitenciarul Satu Mare în data de 17.04.2025, în baza MEPI nr. 56/08.04.2025 emis ca urmare a pronunțării sentinței penale nr. 34 din 19.03.2025 de către Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2024, sentință prin care a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere dispusă în prezenta cauză.

Totodată, se observă că, în cauză, inculpatul A. nu a exercitat calea de atac a apelului, iar motivul de apel al procurorului privind greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) din C. pen. din 1969 (motiv de apel ce l-a vizat și pe inculpatul A.), a fost apreciat de instanța de apel ca fiind nefondat, aș a încât situația juridică a inculpatului a rămas neschimbată. În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 438 alin. (3) C. proc. pen.., potrivit cărora decizia instanței de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacată cu recurs în casație de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras.

În raport de aceste împrejurări se constată că, cererea de recurs în casație nu îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care devine redundantă analizarea celorlalte condiții de admisibilitate.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 220/A din 29 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 220/A din 29 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2025.