ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 465 din data de 19.12.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Judecătoria Sfântu Gheorghe în baza art. 193 alin. (2) și alin. (2

1

) lit. d) din din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 79 alin. (3) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 3 (trei) ani, stabilită conform art. 92 C. pen.

În conformitate cu art. 19, art. 20 și art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 397 alin. (1), (2) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 și urm. din C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean de Urgență "Dr. Fogolyán Kristóf" Sfântu Gheorghe și a fost obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 1615,80 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În temeiul art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 1357 din C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată B. și l-a obligat pe inculpatul A. la plata către acesta a sumei de 10.000 euro echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul A. și partea civilă B..

Prin decizia penală nr. 318/AP din data de 11 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-a admis apelul formulat de partea civilă partea civilă B. împotriva sentinței penale nr. 465 din data de 19 decembrie 2024 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, în dosarul penal nr. x/2024, pe care a desființat-o cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A., regimul de executare a pedepsei aplicate și cuantumul daunelor morale acordate.

S-a majorat cuantumul pedepsei cu închisoarea aplicată de prima instanță de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare, pedeapsă ce va fi executată în regim de detenție.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 de ore din 14.06.2014 la 15.06.2024.

S-a majorat cuantumul daunelor morale pe care inculpatul A. este obligat a le plăti părții civile B., de la suma de 10.000 euro la suma de 20.000 euro echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății și respinge restul pretențiilor civile formulate cu acest titlu.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de inculpatul A..

v

Împotriva deciziei din apel, nr. 318/AP din data de 11 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, a formulat recurs în casație inculpatul A., la data de 06.06.2025, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În esență, prin cererea de recurs în casație formulată inculpatul A., a solicitat să se efectueze reindividualizarea pedepsei, făcând trimitere la criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 din C. pen.. De asemenea, a criticat declarația persoanei vătămate, solicitând să se țină cont de toate circumstanțele atenuante în cauză.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului cu efectul reducerii cuantumului pedepsei aplicate și aplicarea dispozițiilor art. 91 alin. (1) din C. pen., respectiv dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și totodată, dispunerea reducerii cuantumului daunelor morale acordate părții civile B..

Conform art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casație către procuror și către părțile civile B. și Spitalul Județean de Urgență "Dr. Fogolyán Kristóf" Sfântu Gheorghe, conform dovezii de comunicare aflate la dosar.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casație.

După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul de recurs în casație a fost înaintat Înaltei Curți și înregistrat la data de 08.07.2025 pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 23.09.2025, dată până la care s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Reglementând conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. stabilește că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c), precum și semnătura persoanei care a promovat recursul în casație (lit. d).

Rezultă, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum și voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, respectiv motivele în fapt și în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs.

Așa cum se prevede în art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conținut la care se referă expres art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. constituie o condiție de admisibilitate a recursului în casație, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta respectă cerința prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., decizia recurată - nr. 318/AP din data de 11 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2024, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, iar calea de atac a fost exercitată de către inculpat, fiind astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 alin. (1) și art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., a fost declarată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație din perspectiva respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele părții; hotărârea care se atacă; cazul de casare și motivarea; respectiv semnătura celui care a exercitat calea de atac.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că inculpatul A. a indicat formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege"), în esență, acesta solicitând reindividualizarea pedepsei, prin micșorarea cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia și micșorarea cuantumului daunelor morale.

Prioritar, referitor la această condiție de admisibilitate, se impune a se menționa că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Din modalitatea de reglementare a recursului în casație, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, așadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. doar acele nelegalități care afectează limitele și natura sancțiunii penale aplicate (pedepse principale, complementare, accesorii și măsuri educative), neputând fi examinate pe această cale alte aspecte de nelegalitate ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, cum nu poate fi cenzurată nici temeinicia reținerii criteriilor, stărilor și circumstanțelor de individualizare a pedepsei. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci verifică exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare, fără a putea reevalua chestiunile de fapt, indiferent dacă ele au stat la baza reținerii existenței infracțiunii și calificării ei juridice ori au justificat factual aplicarea legii penale numai sub aspectul tratamentului sancționator.

Având în vedere aceste considerații, se observă că aspectele susținute de recurentul inculpat A. prin prezenta cerere de recurs în casație, vizează de fapt modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate în cauză în sensul că nu s-a realizat o corectă individualizare juridică a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul, aspect care însă nu se circumscrie motivului de casare invocat [art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen..], care, așa cum s-a arătat anterior, vizează doar aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În concret, în cauză, rezultă din decizia nr. 318/AP din data de 11 aprilie 2025 Curții de Apel Brașov - Seția penală, potrivit încadrării juridice stabilite cu titlu definitiv în cauză, se constată că, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., acesta a fost trimis în judecată și condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe.

Astfel, recursul în casație nu permite, distinct ori în urma reevaluării forței probante a mijloacelor de probă, modificarea unor elemente sau împrejurări de fapt, ce sunt considerate intrate în autoritatea de lucru judecat.

Or, chestiunile vizând individualizarea pedepsei, cu consecința modificării pedepsei stabilite, excedează cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât reprezintă o chestiune de apreciere a instanțelor de fond și apel, fiind atributul exclusiv al acestor instanțe, astfel de aspecte nemaiputând constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casație, fiind exclusă o reindividualizare a pedepselor în actuala procedură.

Revenind la verificarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege în conținutul art. 440 din C. proc. pen., în raport de cele reținute anterior, Înalta Curte constată că, în condițiile în care, motivele invocate de inculpatul A., așa cum au fost formulate, nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de dispozițiile legale în materie, în cauză, este îndeplinită doar formal cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. coroborat cu art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, ceea ce nu este cazul în speță. În acest condiții, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, fapt ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere și practica conturată a instanței supreme prin care s-a apreciat că, indicarea formală a unuia din cazurile de casare prevăzute de lege fără ca argumentele aduse în susținere să se subsumeze cazului de casare invocat, nu este suficientă pentru constatarea admisibilității cererii de recurs în casație.

În concluzie, față de cele reținute, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) rap. la art. 438 din C. proc. pen., astfel că, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 318/AP din data de 11 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 318/AP din data de 11 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă inculpatul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2025.