ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.09.2025

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
23.09.2025
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată în cauză de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78 din data de 24 mai 2024, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr. x/2023, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 188 alin. (1), rap. la art. 189 alin. (1) lit. i) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) din C. pen., i s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani, ce se va executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) din C. pen., i s-a interzis inculpatului A., pe durata executării pedepsei închisorii, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul A., dispusă prin încheierea penală nr. 68 din data de 18.09.2023, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2023, până la o nouă verificare, sau până la rămânerea definitivă a sentinței penale, dar nu mai mult de 60 de zile.

În baza art. 72 din C. pen., i s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv din data de 17.09.2023 la zi.

Împotriva sentinței penale menționate a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 150 din data de 28 februarie 2025 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 78/24.05.2024 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care a menținut-o.

Decizia penală a Curții de Apel Iași, nr. 150 din data de 28 februarie 2025, a fost comunicată inculpatului A. la data de 03.03.2025, la Penitenciarul Vaslui, .

********

Împotriva deciziei din apel, la data de 20.05.2025, prin poștă, a formulat recurs în casație inculpatul A..

Prin cererea de la dosar, inculpatul A. a precizat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 438 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., solicitând anularea tuturor formelor de executare ale sentinței penale nr. 78 din 24 mai 2024 a Tribunalului Vaslui. A precizat că va depune motivele de recurs în casație în fața instanței, solicitând prezența în vederea susținerii acestora.

Conform art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., Curtea de Apel Iași a dispus comunicarea cererii de recurs în casație către procuror, conform dovezii de comunicare aflate la dosar.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casație.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, la data de 26.06.2025, dosarul de recurs în casație a fost înregistrat pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii, potrivit art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 23.09.2025, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului asupra recursului în casație.

Verificând cerințele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată că acestea nu sunt îndeplinite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Dispozițiile art. 435 din C. proc. pen. prevăd că recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că decizia penală a Curții de Apel Iași, nr. 150 din data de 28 februarie 2025, a fost comunicată inculpatului A. la data de 03.03.2025, la Penitenciarul Vaslui, .

De asemenea, Înalta Curte constată că prezenta cererea de recurs în casație formulată de inculptul A. a fost transmisă la data de 20.05.2025, prin poștă, .

Astfel, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, având în vedere data comunicării deciziei recurate către inculpatul A., respectiv la data de 03.03.2025, se constată că, recursul în casație declarat la data de 20.05.2025 a fost formulat cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., care stabilește că recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Conform art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, situație incidentă și în speță față de considerentele anterior expuse.

Mai mult, se constată că, prezenta cerere de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele părții, numărul dosarului și numărul hotărârii care se atacă, semnătura celui care a exercitat calea de atac, fără însă a fi indicat cazul de casare pe care se întemeiază cererea și motivarea, conform cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În esență, se reține că, prin cererea formulată, inculpatul A. a precizat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 438 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., solicitând anularea tuturor formelor de executare ale sentinței penale nr. 78 din 24 mai 2024 a Tribunalului Vaslui. A precizat că va depune motivele de recurs în casație în fața instanței, solicitând prezența în vederea susținerii acestora.

Față de această ultimă solicitare, Înalta Curte face trimitere la dispozițiile art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., conform cărora admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

Aspectele relatate de inculpatul A. în cererea de la dosar nu pot face obiectul cenzurii instanței de recurs în casație, nefiind circumscrise niciunui caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În concluzie, față de cele reținute, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost formulată tardiv, cu depășirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 345 din C. proc. pen. și totodată, cererea de recurs în casație de față nu îndeplinește nici condiția cerută de art. 437 alin. (1) lit. c) raportat la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât nu a fost indicat niciun caz de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. sau argumente din care să rezulte incidența vreunui caz de casare expres și limitativ reglementat de aceste prevederi legale.

Prin urmare, constatând că prezenta cerere de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 150 din data de 28 februarie 2025 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 150 din data de 28 februarie 2025 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Obligă inculpatul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2025.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă