ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 766 din data de 07.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția I penală, printre altele, a hotărât următoarele:

I. În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., 76 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 36 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prev. și ped. de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) din C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept publice o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. 1 lit. a), b) și k) din C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de camătă prev. și ped. de art. 351 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen., a dedus perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la data de 04.08.2017 la 01.12.2017 și de la data de 08.03.2022 la 21.03.2022.

II. În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de delapidare în formă continuată prev. și ped. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B. cu privire la săvârșirea complicității la infracțiunea de camătă prev. și ped. de art. 351 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 din C. pen.

În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare la care a fost condamnat prin prezenta inculpatul pe o durată de 4 (patru) ani în condițiile art. 92 alin. (1) și (2) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a dispus ca inculpatul să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b. să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c. să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d. să comunice schimbarea locului de muncă;

e. să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) din C. pen., a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu acesta.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 zile în cadrul Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement București sau în cadrul Poliției Locale a Sectorului I.

A încredințat Serviciului de Probațiune București supravegherea inculpatului în vederea respectării măsurilor și obligațiilor dispuse prin sentința apelată.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A stabilit că în temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedepsele complementare se execută de la data rămânerii definitive a sentinței apelate.

A stabilit că pedepsele accesorii se execută în condițiile în care se va dispune executarea în regim de detenție a pedepsei principale.

A constatat că inculpatul B. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 09.08.2017 - 18.08.2017.

III. În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de delapidare în formă continuată prev. și ped. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului C. cu privire la săvârșirea complicității la infracțiunea de camătă prev. și ped. de art. 351 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 din C. pen.

În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 (doi) ani închisoare la care a fost condamnat prin prezenta inculpatul pe o durată de 3 (trei) ani în condițiile art. 92 alin. (1) și (2) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a dispus ca inculpatul să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b. să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c. să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d. să comunice schimbarea locului de muncă;

e. să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) din C. pen., a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu acesta.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 zile în cadrul S.C. Salubrizare de Fapte S.A. Sector 5 sau în cadrul Amenajare Edilitară și Salubrizare S.A.

A încredințat Serviciului de Probațiune București supravegherea inculpatului în vederea respectării măsurilor și obligațiilor dispuse prin sentința apelată.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A stabilit că în temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., pedepsele complementare se execută de la data rămânerii definitive a sentinței apelate.

A stabilit că pedepsele accesorii se execută în condițiile în care se va dispune executarea în regim de detenție a pedepsei principale.

IV. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului D. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 din C. pen.

A constatat că inculpatul A. a achitat prejudiciului cauzat în cuantum de 51.963,57 RON către U.M. 0260 București - Baza de Administrare și Deservire a Jandarmeriei Române.

A respins acțiunea civilă formulată U.M. 0260 București - Baza de Administrare și Deservire a Jandarmeriei Române ca rămasă fără obiect.

A respins acțiunea civilă formulată de E. ca inadmisibilă.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 12.900 euro și 7.000 RON.

În temeiul art. 112

1

din C. proc. pen., a dispus confiscarea extinsă a sumelor de 50.000 RON, 55.300 euro, 200 lire sterline și 400 de dolari americani ridicate de la inculpatul A. în vederea punerii în executare a dispoziției de confiscare extinsă.

În temeiul art. 250

2

din C. proc. pen. rap la art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat temeinicia măsurii asiguratorii dispuse prin ordonanța nr. 749 D/P/2016 din data de 07.08.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice pe care a menținut-o în parte.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menținut măsura asiguratorie asupra:

- sumelor de 50.000 RON, 55.300 euro, 200 lire sterline și 400 de dolari americani ridicate de la inculpatul A. în vederea punerii în executare a dispoziției de confiscare extinsă;

- sumei de 3.600 RON, ridicată de la domiciliul inculpatului C., în vederea acoperirii cheltuielilor judiciare;

A dispus ridicarea măsurii asiguratorii asupra sumei de 3.230 RON ridicată de la locația situată în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române - Baza de Aprovizionare și Deservire (U.M. 0260 București), cu sediul în București, la popota (cantina) acestei unități, chioșcul alimentar și depozitul de alimente.

A dispus restituirea sumei de 3.230 RON către Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Baza de Aprovizionare și Deservire (U.M. 0260 București).

În temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desființarea totală a următoarelor înscrisuri:

- a contractului de împrumut și ipotecă imobiliară autentificat de către Biroul Notarului Public F., din comuna Afumați, jud. Ilfov, sub nr. x din 15.06.2012, încheiat între A., pe de o parte, și G. și H.;

- a contractului de împrumut autentificat de către Biroul Notarului Public F., din comuna Afumați, jud. Ilfov, sub nr. x din 11.04.2012, încheiat între A. și I.;

- a înscrisul sub semnătură privată din data de 21.04.2015, prin care în mod nereal, inculpatul B. atesta că i-ar fi înmânat martorului J. suma de 135.000 RON;

- a contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul încheiat la data de 25.04.2017 de către numitul K. cu inculpatul B., având ca obiect un autovehicul Smart, serie șașiu x.

În temeiul art. 275 alin. (4) din C. proc. pen., a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei de 10.000 RON, a inculpatului B. la plata sumei de 15.000 de RON și a inculpatului C. la plata sumei de 3.600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță, analizând situația de fapt și elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 din C. pen., a constatat că inculpații A., B. și C. sunt acuzați că au inițiat și constituit, în anul 2011, pe raza municipiului București și a județului Ilfov, un grup infracțional organizat, cu o structură, ierarhie și roluri prestabilite pentru fiecare membru, în scopul săvârșirii infracțiunilor de camătă și delapidare în formă continuată.

De asemenea, inculpatul D. a fost acuzat că, în calitate de ofițer al Direcției Generală de Protecție Internă cu atribuții pe linia asigurării contrainformative a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române și a Bazei de Administrare și Deservire a Jandarmeriei Române, a sprijinit/protejat, cu intenție, în perioada 2011 - 2017, activitatea grupului infracțional organizat format din inculpații A., B. și C..

S-a arătat că prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni (I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 609 din 19 februarie 2014).

Tribunalul a concluzionat că prin incriminarea constituirii unui grup infracțional organizat legiuitorul a ales să transfere în sfera ilicitului penal sub forma pluralității constituite asocierea a trei sau mai multe persoane pe o anumită perioadă de timp care printr-o rezoluție comună decid să conlucreze împreună pentru a comite fapte de natură penală.

Tribunalul a considerat că pot fi identificate cu ușurință elemente care diferențiază pluralitatea ocazională de cea constituită cum ar fi: existența unei perioade de timp între momentul asocierii și cel al destructurării, existența unei structuri piramidale în cadrul grupului, identificarea unui mod elaborat de comitere a infracțiunilor scop menit pe de-o parte să asigure atât șansele de reușita, cât și evitarea de la tragere la răspundere penală a membrilor, existența unei discipline interne caracterizată prin dificultatea penetrării grupului infracțional de către persoane necunoscute coeziunea membrilor grupului fiind asigurată printr-o "încredere" reciprocă atât în abilitățile infracționale dar și de împrejurarea că în cazul tragerii la răspundere penală membrii grupului nu vor oferi detalii organelor de anchetă fapt care determină ca membrii grupului să se cunoască de cele mai multe ori înainte de luare deciziei de a se asocia.

Toate aceste elemente au caracter exhaustiv, iar nu limitativ fiind necesar ca instanța, în momentul analizării elementelor constitutive să identifice în participația penală elemente care o diferențiază o simplă pluralitate ocazională.

Tribunalul a apreciat că materialul probator administrat în cauza penală nu a dovedit existența grupului infracțional organizat în sensul în care nu a fost probată incidența unui consens neechivoc între anumite persoane în sensul de a-și alătura eforturile pentru a se constitui într-o grupare, a se supune unei discipline și a acționa potrivit unui plan bine conturat în vederea realizării scopului prevăzut de lege.

Astfel, s-a observat că potrivit acuzației grupul infracțional organizat a fost înființat în anul 2011 din inculpații A., B. și C. fiind în ființă până în cursul anului 2017 când și-a încetat activitatea prin destructurarea acestuia prin intervenția organelor de cercetare penală.

Tribunalul a stabilit, în momentul analizării infracțiunii de camătă prev. de art. 351 din C. pen. de care este acuzat inculpatul A. și cele ale complicității la infracțiunea de camătă prev. de art. 48 rap. la art. 351 din C. pen. reținute în sarcina inculpaților B. și C. Tribunalul București că actele materiale de acordare de împrumuturi bănești cu dobândă au avut loc în perioada 2011 - 2012, respectiv în anul 2011 anterior incriminării (împrumutul acordat martorului E.), la data de15.06.2012 (împrumutul acordat G.), la data de 11.04.2012 (împrumutul acordat martorului I.) și 2011-2012 (împrumutul acordat martorei J.).

Prima instanță a arătat că nu poate achiesa la concluzia organelor de cercetare penală care au considerat că, deși grupul a fost inițiat în anul 2011, s-a limitat la a acorda împrumuturi cu dobândă până în luna noiembrie 2015 doar către patru persoane fizice.

În același timp, acțiunile inculpatului C., ce se circumscriu complicității la infracțiunea de camătă, în opinia organelor de cercetare penală, au fost efectuate cu privire la un împrumut acordat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2011.

Totodată, actele de complicitate ale inculpatului B. s-au rezumat la un singur împrumut cu dobândă acordat de inculpatul A., respectiv cel referitor la martora J..

De asemenea, s-a arătat că nici modul în care au fost comise acțiunile ce se circumscriu complicității la infracțiunea de delapidare nu denotă în sine o organizare a celor trei inculpați. Tribunalul nu a observat o implicare activă a inculpaților C. și B. în comiterea actelor de complicitate și nici a unui mod de operare prestabilit sau a unor roluri bine determinate.

Astfel, în opinia primei instanțe acțiunile inculpaților C. și B., chiar dacă s-au desfășurat pe o perioadă de timp, se circumscriu unei pluralități ocazionale fiind simple acte de complicitate prin care inculpații punea în executare ordinele nelegale date de inculpatul A..

Pe lângă argumentele expuse anterior, tribunalul a constatat că niciunul dintre inculpați nu a recunoscut existența unei înțelegeri prealabile prin care inculpații A., B. și C. să fie de acord cu formarea unui grup care să aibă drept scop comiterea de fapte penale.

Astfel, s-a reținut că, fiind audiat, inculpatul B. a descris relația sa cu inculpatul A. ca fiind una de subordonare întrucât era comandantul unității. A apreciat inculpatul că, în situația în care nu executa ordinele acestuia, ar fi echivalat cu încălcarea dispozițiilor legale. A susținut că inculpatul are o fire colerică, "se enerva foarte tare și folosea un limbaj necuviincios, jignind cu diverse expresii subordonații". A menționat inculpatul că a simițit o presiune din partea numitului A. de a executa ordinele acestuia, inclusiv pe acelea pe care le aprecia ca fiind nelegale. A susținut că se afla într-o stare de dependență întrucât locuia într-o locuință de intervenție a Bazei de administrare și deservire a Jandarmeriei Române, iar încetarea raporturilor de muncă ar fi echivalat cu pierderea dreptului de a mai folosi imobilul.

De asemenea, fiind audiat inculpatul C. a declarat că a acceptat a executa solicitările adresate de inculpatul A. întrucât era superiorul acestuia și deși inculpatul nu i-a precizat că percepe dobânzi pentru sumele de bani împrumutate a bănuit acest lucru.

Prima instanță a considerat că organele de cercetare penală au suprapus nejustificat modul de organizare specific activității militare cu cea a unui grup infracțional organizat făcând abstracție în acest caz de funcția deținută de inculpatul A. prin intermediul căreia putea afecta parcursul profesional al celor doi inculpați.

S-a arătat că inexistența unei grupului infracțional organizat este susținută și de împrejurarea că inculpații C. și B. nu au obținut niciun avantaj de natură patrimonială.

Referitor la eventualele avantaje nepatrimoniale s-a constatat că, potrivit relațiilor depuse de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Baza de Administrare și Deservire a Jandarmeriei Române, parcursul profesional al inculpaților C. și B., ulterior datei de 2011 nu a implicat avansări în grad înainte de termen.

Tribunalul a apreciat că se află în imposibilitatea identificării unui mobil al săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat care în mod uzual are la bază rațiuni de ordin ideologic sau pecuniar.

În același timp, s-a arătat că lipsa existenței unei grup infracțional organizat este susținută și de depoziția martorului L. care a declarat că după ce inculpatul A. a început să solicite cantități de combustibil în interes personal a decis să noteze alimentările care nu erau justificate într-o agendă predată ulterior către organele de cercetare penală. Martorul a menționat că l-a înștiințat pe inculpatul B. că urmează să aibă o astfel de evidentă pentru a fi prezentată în cazul în care i se vor cere explicații cu privire la minusurile din gestiune, lucru cu care acesta a fost de acord.

Totodată, martorul M. a afirmat că lucrează în cadrul UM0260 din anul 2006 ocupând funcția de gestionar piese auto. A susținut că atunci când martorul L. efectua concediul de odihnă îndeplinea atribuțiile de serviciu exercitate de acesta, respectiv cea de gestionar pompă alimentare cu combustibil. Își amintește că martorul N. i-a solicitat să îi dea cantitatea de 200 litri motorină fără o justificare cu motivare că ordinul vine de "la șefu". Întrucât a refuzat, a luat legătura cu inculpatul B. care a reiterat ordinul rugându-l să transmită martorului L. să "își noteze".

Așadar, prima instanță a reținut că inculpatul B., apreciind că dispozițiile inculpatului A. sunt nelegale, a fost de acord cu păstrarea unei evidențe a cantităților sustrase pentru a fi prezentată organelor de cercetare penală atitudine incompatibilă cu existența unei coeziuni infracționale și a unei asocieri în vederea săvârșirii de infracțiuni.

S-a arătat că un alt aspect care infirmă acuzația este reprezentat de împrejurarea că materialul probator a demonstrat că inculpatul B. a fost obligat să plătească inculpatului A. contravaloarea împrumutului acordat martorei J..

Concluzionând, tribunalul a considerat că actele de complicitate ale inculpaților C. și B. au fost executate ca urmare a influenței pe care inculpatul A. o avea asupra subordonaților din cadrul Bazei de Administrare și Deservire a Jandarmeriei Române în condițiile în care, în virtutea funcției pe care o ocupa, putea afecta parcursul profesional al celor doi, iar nu ca o consecință a existenței unei înțelegeri prealabile de a se asocia în vederea comiterii unor fapte penale.

De altfel, s-a reținut că majoritatea martorilor audiați în prezentul dosar au fost implicați în activitatea infracțională de sustragere a combustibilului fie prin remiterea acestuia, evidențierea consumului fictiv în foaia de parcurs a autoturismelor pe care le aveau în gestiune sau prin transportul motorinei la locul în care era preluat de inculpatul A..

Referitor la acuzație formulată împotriva inculpatului D. respectiv că, în calitate de ofițer al Direcției Generală de Protecție Internă, cu atribuții pe linia asigurării contrainformative a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române și a Bazei de Administrare și Deservire a Jandarmeriei Române, a sprijinit/protejat, cu intenție, în perioada 2011 - 2017, activitatea grupului infracțional organizat format din inculpații A., B. și C., prima instanță a considerat că în acest caz sunt incidente dispozițiile prev. de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În ceea ce privește activitatea de sprijinire a grupului infracțional organizat s-a arătat că aceasta a fost definită ca fiind "înlesnirea sau ajutorul dat grupului tot în timpul existenței sale. Sprijinirea poate fi înfăptuită sub orice formă. Sprijinirea poate consta într-o contribuție de natură să înlesnească activitatea asocierii sau să ajute în orice mod existența acesteia. Sub acest ultim aspect sprijinirea poate consta în orice ajutor material sau moral dat grupului pentru menținerea acestuia sau pentru asigurarea desfășurării activității sale" (C. Bulai în V. Dongoroz (coordonator), Explicații Teoretice ale C. pen. Român, vol. IV, București 2003. pag. 616 raportat la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, considerații aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat).

Cu toate acestea, s-a reținut că ceea ce diferențiază aderarea de sprijinire, după cum în mod corect s-a reținut în literatura de specialitate este că "sprijinirea presupune o activitate desfășurată de o persoană care nu face parte din asociere și este extranee acesteia" (Ș. Daneș, în T. Vasiliu (coordonator), C. pen. Comentat și Adnotat, București, 1977, p. 456). Prin urmare, o persoană care a aderat la un grup și care este membră a acestuia nu poate sprijini grupul respectiv, o astfel de activitate putând fi comisă doar de o persoană care nu este un membru efectiv al acelei grupări.

Acțiunea de sprijinire sub orice formă constă în ajutorul pe care îl acordă una sau mai multe persoane unei grupări existente, cunoscând scopul ilicit al existenței acestora, ajutor care poate fi material sau moral și care poate îmbrăca cele mai diverse forme, legea neprevăzând în mod limitativ formele concrete pe care acesta le poate îmbrăca. (ÎCCJ - Decizia nr. 134/A/2018 din data de 29 mai 2018).

Or, s-a arătat că inexistența grupului infracțional organizat conduce la inexistența faptei de sprijinire.

În continuare, tribunalul a constatat că Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Generală de Protecție Internă a transmis că D. a făcut referire la activitatea inculpatului B. în nota de informare înregistrată cu nr. x din 18.03.2013 ce nu a fost desecretizată la solicitarea instanței.

Astfel, s-a constatat că în anul 2013 inculpatul a transmis o informare cu privire la activitatea ilicită a inculpatului B. deși se afirma sprijinită/protejată, cu intenție, în perioada 2011 - 2017, activitatea grupului infracțional organizat format din inculpații A., B. și C., ori și această împrejurare contrazice acuzația formulată.

Prin decizia penală nr. 1415/A din data de 27.07.2023, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția I Penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva sentinței penale nr. 766/07.07.2022 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțate în dosarul nr. x/2020.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B. cu privire la săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C. cu privire la săvârșirea complicității la infracțiunea de camătă prev. de art. 351 din C. pen.,. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul D. cu privire la săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 din C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. dispune desființarea contractului de împrumut autentificat de către Biroul Notarului Public F. sub nr. x din 18.05.2011 încheiat între inculpatul A. și E..

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumelor de sumele de 13.400 euro și 15.000 RON, reprezentând dobânzi achitate de martorul E..

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen. l-a obligat pe intimatul inculpat D. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în fond.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. și B. împotriva sentinței penale nr. 766/07.07.2022 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțate în dosarul nr. x/2020.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de apelantul-inculpat C. împotriva sentinței penale nr. 766/07.07.2022 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțate în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2), (4) din C. proc. pen. a fost obligat, printre alții, apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de câte 500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a reținut că inculpații A. și C. au recunoscut săvârșirea faptelor deduse judecății, beneficiind de dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 349 alin. (2) coroborate cu prevederile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., achiesarea inculpatului la procedura abreviată este condiționată de "recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în sarcina sa" în rechizitoriu sau în încheierea judecătorului de cameră preliminară în cazul în care ne aflăm în modalitatea de sesizare a instanței prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

În acest sens, s-a făcut referire la Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 iulie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii.

În consecință, apelantul inculpat A. nu poate susține, ulterior parcurgerii procedurii abreviate, în fața instanței de control judiciar, că nu și-a însușit în interes propriu bunurile pe care le administra (astfel cum e descrisă fapta în rechizitoriu), ci a folosit motorina în interesul părții civile, pentru utilajele care au fost folosite pentru demolarea bazei agricole de la Periș, lipsind astfel elementele esențiale ale tipicității obiective a faptei.

S-a menționat că cele constatate în cadrul procesului-verbal cu privire la alimentările cu carburant a autovehiculelor angrenate în activitatea de demolare a obiectivului Periș și declarațiile martorilor O., P., Q. contrazic apărările inculpatului A..

Curtea a reținut că declarațiile apelanților inculpați A. și C. din fața primei instanțe de judecată, de recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor deduse judecății sunt susținute de restul materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile martorilor L., R., Q., S., N., O., T., U., V., W., X., M. și Q., procesul-verbal anexă la D.C. nr. x/12.01.2018 cu privire la aspectele rezultate în urma desfășurării activităților de verificare pe linie auto la Baza de Administrare și Deservire a Jandarmeriei Române și declarațiile inculpaților B. și C., date în cursul urmăririi penale.

Curtea a constatat că elementele de tipicitate ale complicității la infracțiunea de delapidare imputate inculpatului B. sunt îndeplinite și sub aspect subiectiv, în condițiile în care, din probele administrate, rezultă acțiunile subsumate elementului material al laturii obiective, ajutorul acordat inculpatului A. pentru ca acesta să-și însușească în interes propriu bunuri pe care le administra, respectiv combustibil, au fost realizate cu scopul de a-l ajuta pe acest inculpat să obțină avantaje materiale, fiind astfel în prezența intenției directe, ca formă de vinovăție prevăzută de norma de incriminare pentru existența infracțiunii.

Totodată, simplul fapt că inculpatul B., la momentul la care martorul L. a învederat sustragerile de motorină, a fost de acord cu păstrarea unei evidențe a tranzacțiilor de motorină, nu este de natură să-l disculpe.

S-a precizat că, apărările prin care se tinde la aplicabilitatea constrângerii morale pretins exercitate de inculpatul A. asupra sa, nu pot fi acceptate de instanță, atâta vreme cât inculpatul B. avea posibilitatea legală să conteste în instanță orice dispoziție nelegală privind desfacerea contractului individual de muncă. De altfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat relația apropiată dintre inculpatul A. și inculpații B. și Y., iar de ajutorul inculpaților B. și Y. a beneficiat inculpatul A. și în ceea ce privește infracțiunea de camătă.

În dovedirea acestei infracțiuni, Curtea a reținut declarațiile martorilor E., G., I., J., Z., AA., BB. și CC., contractele de împrumut, contractele de ipotecă imobiliară, încheierile de încuviințare a executării și alte înscrisuri aflate la dosarul cauzei.

În ceea ce privește grupul infracțional organizat, s-a menționat că structura grupului se prezintă astfel: grupul a fost format din cei trei inculpați A., B. și C.; inculpatul A. fiind cel care a coordonat acest grup, fiind liderul grupului; a funcționat o anumită perioadă de timp; a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de camătă și delapidare; inculpații B. și C. au avut calitatea de membri ai grupului, situându-se în structura grupului pe palierul de execuție, beneficiarul final al produsului infracțional fiind inculpatul A..

Curtea a notat că inculpații s-au folosit de ierarhia instituțională a Jandarmeriei pentru a crea grupul infracțional organizat, structura instituțională și cea infracțională suprapunându-se până la coincidență.

Rolul central în cadrul grupului infracțional organizat l-a avut inculpatul A., acesta folosindu-se de autoritatea funcției de comandant al U.M. 0260 București - Baza de Administrare și Deservire a Jandarmeriei din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române și de raporturile de subordonare în care se găseau ceilalți membri, derivate din funcția de conducere exercitată.

Tot în virtutea funcției de conducere deținute, inculpatul A. avea posibilitatea să aprecieze cu privire la acordarea unor beneficii instituționale în favoarea personalului sau, din contră, la retragerea lor, folosindu-și această prerogativă pentru a-i determina pe ceilalți să susțină acțiunile grupului infracțional organizat.

Relevantă din această perspectivă este declarația inculpatului B. care a indicat textual că "avea credit la bancă, locuia într-un apartament de serviciu, iar, dacă nu executa ordinele primite, rămânea sub cerul liber, fără casă și serviciu și fără a avea cu ce să se întrețină."

Declarațiile inculpatului se coroborează și se completează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultând că inculpatul A. dădea celorlalți membri ai grupării ordine să comită infracțiuni de camătă și delapidare.

Cât privește declarațiile inculpatului B. în sensul că doar a executat ordinul comandantului, acestea nu sunt susținute nici de situația faptică din dosar, nici de dispozițiile legale cu relevanță în cauză.

Materialul probator administrat în cauză a relevat că inculpatul B. avea un rol important în structura grupului infracțional organizat, transmițând mai departe ordinele inculpatului A. și se preocupa ca acestea să fie executate corespunzător, implicându-se în activitățile de sustragere de motorină și de percepere a dobânzilor cămătărești. În plus, instanța învederează situația martorului O., care a refuzat să execute ordinul nelegal.

În privința acuzațiilor formulate împotriva inculpatului D., Curtea a reținut că motivarea soluției primei instanțe se axează pe inexistența faptei de sprijinire ca urmare a inexistenței grupului infracțional organizat, fiind analizate și probele administrate în cauză care contrazic acuzația formulată.

În opinia instanței de control judiciar, materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești confirmă existența grupului infracțional organizat constituit de inculpații A., B. și C. și sprijinit de inculpatul D..

Din declarația martorului S., audiat de către instanța de apel, reiese că relația dintre inculpații A. și D. era una foarte bună, în sinteză cei doi colaborând în interes personal, iar nu în interesul entităților publice pe care le reprezentau. Deosebit de relevantă în economia infracțiunii de grup infracțional organizat în modalitatea sprijinirii este afirmația în sensul că nicio sesizare împotriva inculpatului D. nu era soluționată, nu voiau probleme nici unul, nici altul în cadrul unității. A mai precizat martorul că, desigur, inculpatul D. avea cunoștință de sustragerea motorinei, fiind informat de șoferii săi, probabil de inculpatul A., dar și faptul că inculpații A. și D. participau împreună la petrecerile din cadrul unității, la DD., în timpul liber.

Susținerile acestui martor se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar din care a rezultat că, în perioada de referință, inculpatul D. nu a întocmit note informative care să privească activitatea ilicită a inculpatului A..

În faza urmăririi penale, potrivit adresei nr. x din data de 10.07.2020, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală de Protecție Internă a comunicat că nu au fost identificate note de informare valorificate către organele de urmărire penală în intervalul 2011-2017, cu excepția unui singur produs informațional în care inculpatul era menționat în subsidiar.

În cursul cercetării judecătorești, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală de Protecție Internă a înaintat o adresă prin care a arătat că, la nivelul DGPI nu există o evidență cu privire la numărul de informări întocmit de inculpatul D., iar, în urma verificărilor efectuate, au fost identificate note de informare cu privire la UM 0260 București - Baza de Administrare și Deservire a Jandarmeriei și B..

Faptul că inculpatul D. a întocmit o notă informativă cu privire la inculpatul B., în anul 2011, potrivit propriei declarații, an care marchează chiar momentul de început pentru o parte din infracțiuni și se situează mult anterior infracțiunii de delapidare, nu este de natură să-l disculpe, aceasta în condițiile în care activitățile infracționale derulate de inculpați au avut loc pe parcursul mai multor ani și erau de notorietate în colectivul bazei de Administrare și Deservire a Jandarmeriei.

Deși atribuțiile inculpatului D., în calitate de ofițer al Departamentului de Informații și Protecție Internă, erau de a desfășura activități informativ-operative care aveau ca scop cunoașterea, prevenirea și combaterea acțiunilor, faptelor și situațiilor care puteau constitui amenințări la adresa securității naționale, privind personalul, misiunile, patrimoniul și informațiile clasificate ale Ministerului Afacerilor Interne, nu și-a îndeplinit aceste sarcini, sprijinind în acest fel activitățile infracționale ale celorlalți inculpați.

Chiar inculpatul a afirmat în declarația dată în faza de urmărire penală faptul că era de notorietate că inculpatul A. acorda împrumuturi angajaților, însă nu cunoștea un element esențial pentru reținerea infracțiunii - perceperea dobânzii. Audiat la prima instanță de judecată, inculpatul și-a nuanțat declarația inițială, recunoscând că a auzit discuții în sensul că coinculpatul A. percepea dobânzi cămătărești.

Acestea fiind precizate, instanța de apel a considerat că afirmațiile în sensul că nu a identificat persoanele împrumutate cu dobândă sunt lipsite de logică și credibilitate, fiind făcute cu unicul scop de a evita tragerea la răspundere penală.

De altfel, chiar în cuprinsul declarației inițiale, inculpatul i-a indicat pe angajații unității ca fiind beneficiarii împrumuturilor acordate de coinculpatul A..

În mod similar, din procesul-verbal cu privire la aspectele rezultate în urma desfășurării activităților de verificare pe linie auto la Baza de Administrare și Deservire a Jandarmeriei Române reiese că, la nivelul Biroului Tehnic al BAD, s-a constatat existența unui fenomen de delapidare a diferitelor cantități de carburant din gestiunea unității, în decursul mai multor ani a fost creată o "structură" ce a delapidat/însușit pe nedrept diferite cantități de carburant.

Suplimentar, instanța a amintit și declarațiile inculpaților de recunoaștere (în faza de urmărire penală și la prima instanță de judecată), declarațiile martorilor audiați, cu precădere declarațiile martorului U. (la a cărei audiere inculpatul D. a renunțat la termenul din data de 08.03.2022), care concordă cu declarațiile martorului S..

Declarațiile martorului EE. sunt infirmate de înscrisurile aflate la dosarul cauzei din care rezultă că inculpatul D. nu a făcut nicio informare cu privire la inculpatul A..

Împotriva deciziei penale nr. 1415/A din data de 27 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11.10.2023, când s-a stabilit termen la data de 16 noiembrie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Recursul în casație întemeiat pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. este fondat.

În motivarea cererii, inculpatul a invocat cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. (în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal) ce privește infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 din C. pen. - faptă pentru care prima instanță a dispus achitarea, iar instanța de apel a statuat că fapta există, dar a intervenit prescripția răspunderii.

Astfel, a precizat că instanța de apel a dat o greșită interpretare a probelor administrate cu privire la infracțiunea prev. de art. 367 din C. pen., schimbând soluția primei instanțe care era cea de achitare (fapta nu este prevăzută de legea penală), dând o apreciere proprie, diferită probelor administrate în cauză, reținând, în esență, aceeași situație de fapt ca și cea reținută de prima instanță, corespunzătoare rechizitoriului emis de DIICOT, dat în dosarul nr. x/2016 din 15.07.2020, prin care au fost trimiși în judecată cei patru inculpați.

Contrar actului de acuzare potrivit căruia grupul a fost activ în perioada 2011- 2017 - cu scopul săvârșirii infracțiunii de camătă, probele administrate în cauză au stabilit că actele materiale de acordare de împrumuturi bănești cu dobândă au avut loc în perioada 2011 - 2012.

Or, modul concret de săvârșire a faptelor nu denotă o organizare cu structură a celor patru inculpați (A., B., C. și D.), în sensul că nu a existat o implicare activă a ultimilor doi inculpați în comiterea actelor de complicitate și niciun mod de operare prestabilit sau a unor roluri bine determinate.

Totodată, nu a fost identificat un mobil al săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, având la bază rațiuni (interese) de natură materială.

Prezentarea acuzațiilor aduse prin rechizitorul nr. x din 15.07.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice.

a) Inculpatul A. a fost acuzat că, că în cursul anului 2011 a inițiat și constituit, pe raza municipiului București și a județului Ilfov, împreună cu inculpații B. și C., un grup infracțional organizat, cu o structură, ierarhie și roluri prestabilite pentru fiecare membru, în scopul săvârșirii infracțiunilor de camătă și delapidare în formă continuată, grup ce și-a desfășurat activitatea până la data de 03 august 2017, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, inculpatul a fost acuzat că în perioada 2011-2017 a săvârșit mai multe acte materiale de acordare de împrumuturi cu dobândă, ca îndeletnicire, fără a fi autorizat legal în acest sens, martorilor E., G., I. și J. (acesteia, prin intermediul inculpatului B.) fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de camătă, prev. de art. 351 din C. pen.

Totodată, în sarcina acestuia s-a reținut că în perioada noiembrie 2015 - iulie 2017, în baza unei rezoluții infracționale unice, dar la intervale diferite de timp, a săvârșit acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare, împotriva aceluiași subiect pasiv (Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Baza de Administrare și Deservire a Jandarmeriei Române) și anume, de însușire în interes propriu de bunuri pe care le administra (total 11.547,46 litri combustibil, în valoare de 51.963,57 RON), fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. referitoare la concursul real de infracțiuni.

b) Inculpatul B. a fost acuzat că, că în anul 2011, pe raza municipiului București și a județului Ilfov, a constituit la inițiativa inculpatului A., un grup infracțional organizat, grup din care făcea parte și inculpatul C., în scopul săvârșirii infracțiunilor de camătă și delapidare în formă continuată, grup ce și-a desfășurat activitatea până la data de 03 august 2017, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, inculpatul a fost acuzat că în perioada 2011-2017, cu intenție, l-a ajutat pe inculpatul A. să săvârșească mai multe acte materiale de acordare de împrumuturi cu dobândă, ca îndeletnicire, fără a fi autorizat legal în acest sens, martorilor E. și J., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de camătă, prev. de art. 48 rap. la art. 351 din C. pen.

Complicitatea la infracțiunea de camătă a constat în primirea, în mod repetat, a dobânzilor plătite lunar de către martorul E. la împrumutul acordat de către inculpatul A., cât și în remiterea sumelor de bani martorei J., sume provenind de la inculpatul A., respectiv primirea și înmânarea dobânzilor de la martor către acesta.

Totodată, s-a reținut în sarcina acestuia că în perioada noiembrie 2015 - iulie 2017, în baza unei rezoluții infracționale unice, dar la intervale diferite de timp, cu intenție, l-a ajutat pe inculpatul A. să săvârșească acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare, împotriva aceluiași subiect pasiv (Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Baza de Administrare și Deservire a Jandarmeriei Române) și anume, de însușire în interesul propriu al inculpatului A. a unor bunuri pe care le administra (total 11.547,46 litri combustibil, în valoare de 51.963,57 RON), fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) d