ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 23 martie 2024, iar ulterior la datele de 25 martie 2024, 10 aprilie 2024, 24 aprilie 2024, numitul A. a depus plângeri penale la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală pentru a se efectua cercetări penale față de magistrații procurori și judecători din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA și Tribunalul Constanța și față de ofițerii de poliție judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST Constanța, sub aspectul infracțiunii de "divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice" prevăzută de art. 304 alin. (1) și (2) din C. pen.

În fapt, petentul A. a motivat că mai multe persoane din interiorul sistemului judiciar, care au efectuat la data de 21.03.2024 percheziții domiciliare în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST Constanța, respectiv au emis mandatele de percheziție domiciliară, ar fi divulgat reprezentanților mass-media date nepublice din cadrul dosarului de urmărire penală menționat anterior.

În prima sesizare, petentul A. a solicitat efectuarea de cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prev. de art. 304 alin. (1) din C. pen., arătând că, la data de 21.03.2024 s-au efectuat percheziții la domiciliul și locul de muncă a acestuia, perchezițiile vizând posibile fapte penale pe care le-ar fi săvârșit.

Petentul a arătat că situația expusă reiese din conținutul știrilor publicate chiar în timpul efectuării perchezițiilor de către ofițerii de poliție judiciară în cauza înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST Constanța sub nr. x/2023, atașând sesizării capturi de ecran ale paginilor cu articole de presă, considerând că există deopotrivă posibilitatea ca fapta să fi fost săvârșită de persoane care au calitatea de magistrat, dar și de procurorii din cadrul Serviciului Teritorial Constanța al Direcției Naționale Anticorupție sau de judecătorul care a emis mandatele de percheziție.

De asemenea, acesta a menționat că un alt argument că informațiile nepublice fost furnizate intenționat și nelegal de către persoane din sistemul judiciar, ar fi faptul că, în cadrul activităților de percheziție au fost ridicate, cu încălcarea mandatului de percheziție, documente care vizează activitatea de partid și documente privind activitățile societății conduse de fiul acestuia.

În cea de-a doua plângere formulată, petentul A. a prezentat conținutul unor serii de știri apărute în mass-media, considerând că, în cuprinsul articolelor de presă sunt citate surse din anchetă, iar informațiile nepublice constau în împrejurarea că cercetarea era in rem, că infracțiunea este de abuz în serviciu și că cel vizat de cercetări este A..

Petentul a mai arătat faptul că nu contestă dreptul la informare a opiniei publice, însă informarea trebuie să fie realizată în cadrul legal stabilit prin Ordinul 235/2014 privind relația dintre Ministerul Public și mass-media și nu rezultă existența vreunui comunicat de presă sau a altei activități de informare publică.

Într-o ultimă plângere, petentul a arătat că a fost citat la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST Constanța pentru data de 19.04.2024, în vederea efectuării percheziției informatice în dosarul de urmărire penală nr. 172/P/2023, iar acolo a fost așteptat de numitul B. pentru a-i lua un interviu, care apoi l-a filmat în timp ce intra în sediu, întrebându-l ce îi reproșează procurorii și dacă a încălcat legea, iar a doua zi a distribuit respectiva filmare pe pagina de C., împreună cu informații mai detaliate despre dosarul de urmărire penală nr. 172/P/2023.

Petentul a considerat că persoana sau persoanele care au divulgat datele cu privire la activitatea desfășurată la data de 19.04.2024 ar fi aceleași care au divulgat informațiile referitoare la perchezițiile din data de 21.03.2024.

Prin ordonanța nr. 35/76/P/2024 din 20.06.2025, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută de art. 304 alin. (1) C. pen., pe motivul că aceasta nu există.

Soluționând cauza, prin ordonanța nr. 35/76/P/2024 din 20.06.2025, procurorul a dispus începerea urmăririi penale "in rem" la data de 18 iunie 2025.

Cercetările penale au stabilit că, față de conținutul sesizărilor, amploarea argumentației, înscrisurile atașate acestora, având în vedere că plângerile au fost redactate de apărător ales, în prezenta cauză s-a apreciat că nu se justifică audierea vreunei persoane.

A fost invocată Hotărârea nr. 197 din data de 17.09.2019, prin care a fost aprobat Ghidul de bune practici privind relația sistemului judiciar cu mass-media, în scopul asigurării unei comunicări publice predictibilă, transparentă, accesibilă, coerentă și unitară a sistemului judiciar, care să facă accesul publicului prin intermediul presei la informațiile de interes public.

Procurorul a mai precizat că, în urma analizării imaginilor depuse de petent pe suportul optic memory-stick despre care a afirmat că au fost postate pe pagina de C. la data de 19.04.2024, s-a constatat că acesta este întrebat dacă este citat la DNA și ce acuzație i se aduce.

Conform ghidului de bune practici privind relația sistemului judiciar cu mass-media, s-a arătat că, informațiile privind actele procedurale efectuate în timpul anchetei penale, cum ar fi audierea persoanelor, indiferent de calitatea acestora, ridicările de documente și obiect, perchezițiile domiciliare sau informatice pot fi comunicate după realizarea acestor activități și dacă divulgarea acestora nu afectează mersul anchetei penale, dispozițiile legale privind protecția datelor cu caracter personal sau dreptul la imagine ca parte a dreptului la viață privată al persoanelor implicate. Informarea publică referitoare la aceste activități poate fi realizată prin una din următoarele modalități: prin confirmarea efectuării activităților judiciare menționate la acest alineat, la solicitarea reprezentanților mass-media; prin emiterea unui comunicat cu privire la faptul că s-au derulat activitățile judiciare menționate la acest alineat.

Concluzionând, procurorul a precizat că, deși în materie penală, este posibilă, atât teoretic cât și practic, constatarea existenței unor infracțiuni de serviciu comise de către magistrații judecători în legătură cu activitatea acestora și luarea deciziilor, pentru aceasta sunt necesare probe certe vizând încălcarea dispozițiilor legale și/sau reaua credință cu care să fi acționat, probe care să aibă la bază aspecte obiective exterioare sau colaterale în raport cu activitatea judiciară ca atare exercitată în virtutea atribuțiilor de serviciu.

Constatând că în prezenta cauză nu s-au constatat astfel de elemente, procurorul a apreciat că soluția ce se impune relativ la infracțiunea de divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prev. de art. 304 alin. (1) C. pen. este clasarea pe motiv că aceasta nu există.

Prin ordonanța nr. 95/II-2/2025 întocmită la data de 25.07.2025, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 339 alin. (1) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare nr. 35/76/P/2024 din data de 20.06.2025.

Criticând netemeinicia soluției de clasare, petentul A. s-a adresat, în baza art. 340 C. proc. pen., instanței, motivând că se impune infirmarea ordonanțelor cu consecința trimiterii cauzei la parchet în vederea completării urmăririi penale. Acesta a solicitat efectuarea unor mijloace de probă, care, în opinia sa ar fi necesare pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor care au divulgat informații secrete de serviciu sau nepublice, privind efectuarea de percheziții care au vizat descoperirea de probe pentru presupuse fapte penale, respectiv abuz în serviciu, săvârșite de petent în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST Constanța.

Petentul a criticat conținutul ordonanței nr. 35/76/P/2024 din 20.06.2025, prin care s-a stabilit că nu este necesară audierea niciunei persoane în vederea identificării persoanelor care au furnizat date din anchetă.

A mai precizat că informațiile nepublice au ajuns la cunoștința persoanelor neautorizate, neexistând comunicate de presă, ori precizări făcute public de către vreun purtător de cuvânt autorizat, iar în conținutul mai multor știri prezentate în mass-media, s-a precizat expres că informațiile publicate au fost oferite din surse judiciare sau surse din anchetă.

Petentul A. a criticat faptul că, în argumentarea respingerii plângerii adresate procurorului ierarhic superior, nu au fost aduse elemente noi care să consolideze ordonanța de clasare dispusă de procurorul anchetator, existând doar aprecieri generice.

Analizând ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 341 alin. (5)

1

C. proc. pen., precum și prin prisma criticilor concrete formulate de petentul A., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că plângerea este fondată, pentru considerentele expuse în continuare.

Plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară, întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 340 C. proc. pen., prin care persoana nemulțumită de modul în care sesizarea sa a fost soluționată de organul de urmărire penală critică soluția dată în procedura reglementată de art. 336 - art. 339 C. proc. pen., are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc asupra soluției pronunțate de procuror sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia.

Rolul judecătorului de cameră preliminară în această procedură este de a examina dacă aspectele sesizate de petent prin plângerea penală formulată au fost verificate de organele de urmărire penală, prin administrarea unor mijloace de probă, iar soluția de clasare dispusă de procuror este susținută prin conținutul acestora. În lipsa unor astfel de cercetări din partea organelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară sesizat cu plângere, în temeiul art. 340 C. proc. pen., nu poate realiza un real control al soluției de clasare.

Reglementând obiectul urmăririi penale, dispozițiile art. 285 C. proc. pen. stabilesc că acesta constă în strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunii, identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și stabilirea răspunderii penale a acestora. Așadar, lămurirea acestor aspecte, care conduc la aflarea adevărului în procesul penal, este posibilă doar prin intermediul administrării unor probe, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 97 alin. (1) C. proc. pen.

Deopotrivă, din dispozițiile art. 327 C. proc. pen. rezultă că procurorul rezolvă o cauză penală fie prin emiterea rechizitoriului, fie a unei ordonanțe de clasare sau de renunțare la urmărire, doar după ce constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă și există probele necesare și legal administrate.

Efectuarea cercetărilor de către organele abilitate în legătură cu chestiunile reclamate printr-o plângere penală trebuie să fie aptă să răspundă cerinței jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la obligația ce revine autorităților de a realiza o anchetă penală adecvată, fiind necesar ca organele implicate să acționeze într-un mod competent și eficient și să dea dovadă de diligență rezonabilă, ceea ce înseamnă că acestea trebuie să facă eforturi pentru a analiza ceea ce s-a întâmplat, neputându-se baza pe concluzii nefondate sau pripite pentru a încheia ancheta (hotărârea din 29 iunie 2012, cauza El Masri împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei). S-a subliniat, însă, că realizarea unei anchete efective reprezintă o obligație de mijloace și nu de rezultat.

Examinând, din această perspectivă, actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată că, în cauză, nu au fost luate măsuri rezonabile pentru investigarea faptelor reclamate de petentul A. prin plângerile formulate, referitoare la identificarea autorilor și eventuala tragere la răspundere penală.

Astfel, se constată că, ulterior începerii urmăririi penale in rem, din data de 18 iunie 2025 pentru infracțiunea de divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută de art. 304 alin. (1) și (2) din C. pen., la numai două zile, respectiv la 20 iunie 2025, procurorul a dispus soluția de clasare întemeiată pe art. art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fără să facă minime verificări sub aspectul celor reclamate de petent, neexistând nicio analiză în concret a elementelor de tipicitate a infracțiunilor pretins a fi fost săvârșite, argumentând că cercetările penale au stabilit că, față de conținutul sesizărilor, amploarea argumentației, înscrisurile atașate acestora, în prezenta cauză nu este justifică audierea vreunei persoane.

Singurele verificări efectuate de procuror au constat în analizarea imaginilor depuse de petent pe suportul optic memory-stick despre care a afirmat că au fost postate pe pagina de C..

Judecătorul de cameră preliminară constată că, în cuprinsul ordonanței de clasare, s-a reținut că fapta reclamată nu este prevăzute de legea penală, concluzie la care s-a ajuns fără o verificare riguroasă prealabilă a elementelor de conținut și a bazei probatorii a aspectelor reclamate de petent, în scopul de a se asigura efectivitatea obiectului acestei faze a procesului penal, cum este el definit de art. 285 C. proc. pen.

Din perspectiva acestor argumente, judecătorul de cameră preliminară din cadru Înaltei Curți apreciază că soluția de clasare dispusă în cauza de față, întemeiată pe o analiză incompletă a aspectelor factuale sesizate de petent este consecința unei anchete lipsite de efectivitate și inaptă a asigura în mod real aflarea adevărului.

Indiferent de temeiul său, soluția dată la finalul urmăririi penale reflectă însă întotdeauna existența sau inexistența unui raport juridic de conflict, astfel că ea trebuie să fie temeinic argumentată și susținută probator pentru a fi acceptată de destinatari ca reflectând adevărul judiciar.

Prin urmare, pentru a se asigura clarificarea faptelor ce fac obiectul cauzei și lămurirea completă a tuturor împrejurărilor necesare aflării adevărului, se impune trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea de verificări concrete sub aspectul faptelor sesizate. În acest sens, se impune ca organul de urmărire penală să soluționeze cauza sub aspectul stabilirii faptelor și identificării autorilor, altor participanți, urmând a proceda cel puțin la audierea petentului și la o eventuală administrare a probelor indicate de către acesta.

Numai subsecvent unor atare verificări efective se poate concluziona cu privire la faptele existente în realitatea obiectivă și, eventual, la concordanța lor cu un anume tipar legal.

Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite plângerea formulată de petentul A., va desființa ordonanța nr. 35/76/P/2024 din 20.06.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și ordonanța nr. 95/II-2/2025 din 25.07.2025 a procurorului șef al aceleiași secții și trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite plângerea formulată de petentul A..

Desființează ordonanța nr. 35/76/P/2024 din 20.06.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și ordonanța nr. 95/II-2/2025 din 25.07.2025 a procurorului șef al aceleiași secții și trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din Camera de consiliu, astăzi, 23 octombrie 2025.