ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 5/AP din data de 23 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2024, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 52/22.10.2024 a Tribunalului Covasna, pronunțată în dosarul penal nr. x/2024, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 374 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, în formă continuată, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de aceasta pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de aceasta prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen.

În baza art. 220 alin. (1) și (4) lit. d) și e) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în scopul producerii de materiale pornografice, în formă continuată (persoană vătămată B.), la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de aceasta pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de aceasta prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen.

În baza art. 220 alin. (1) și (4) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor (persoană vătămată C.), la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a comunica cu persoana vătămată C. sau de a se apropia de aceasta pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a comunica cu persoana vătămată C. sau de a se apropia de aceasta prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu o treime din cuantumul celorlalte pedepse (6 ani și 6 luni închisoare), adică 2 ani și 2 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă totală de 6 ani și 2 luni închisoare. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-au aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice dreptului, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de aceasta și de a comunica cu persoana vătămată C. sau de a se apropia de aceasta, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, care se execută în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.. În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice dreptului, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de aceasta și dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. sau de a se apropia de aceasta, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. pen. raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata măsurilor preventive dispuse în cauză, respectiv durata reținerii de la data de 19.03.2024 și durata arestului preventiv de la data de 20.03.2024 până în prezent.

În baza art. 399 din C. pen., s-a menținut măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul A., prin încheierea din data de 20.03.2024 a Tribunalului Covasna.

În baza art. 112 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea bunului folosit de către inculpatul A. la comiterea infracțiunilor: telefonul mobil în care este introdusă cartela SIM cu seria x , care a fost ridicat de la inculpat.

În temeiul art. 3 și art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 19 alin. (3), art. 20 raportat la art. 397 din C. pen. combinat cu art. 1349, art. 1357, art. 1381 și art. 1385 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de procuror în numele persoanei vătămate B. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 20.000 euro (în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății), cu titlu de daune morale.

S-a luat act că persoana vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. pen. raportat la art. 250

2

din C. pen., art. 249 alin. (1), (2), (5) și 7 din C. pen., s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului, instituită prin ordonanța procurorului din 28.06.2024.

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., s-a dispus plata sumei de 540 RON, cuvenită avocatului din oficiu D., pentru asistarea părții civile C., din fondurile special alocate ale Ministerului Justiției. În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., s-a dispus plata sumei de 540 RON, cuvenite avocatului din oficiu E., pentru asistarea persoana vătămată B., din fondurile special alocate ale Ministerului Justiției. În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.240 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 3000 RON în cursul urmăririi penale și 240 RON în cursul camerei preliminare și a judecății.

În fapt, în esență, s-a reținut că inculpatul A., în baza aceleiași rezoluții infracționale: în perioada decembrie 2021 - 22.02.2024, data ridicării telefonului de către organele de poliție, a deținut în telefonul mobil, materialul pornografic în care apare persoana vătămată minoră B. având un comportament sexual explicit, respectiv un fișier video de 20 de secunde datat 20.12.2021, un fișier video datat 23.01.2022 cu durata de 59 de secunde și 55 de fotografii cu persoana vătămată B. ce reprezintă materiale pornografice cu minori; în datele de 29.04.2022 și 19.05.2022 a produs material pornografic cu minori, respectiv două imagini/pictograme care o înfățișează persoana vătămată minoră B., în timp ce întreține raport sexual orale cu inculpatul în locuința acestuia situată în orașul Covasna, str. x bl. 8, județul Covasna; la data de 22.02.2024 a deținut în telefonul său mobil două pictograme/fotografii cu persoana vătămată C. în ipostaze nud, în care se pot distinge inclusiv organele genitale, având un comportament explicit sexual, salvate de sistemul de operare 32593 și 32596, cu data modificării 19.03.2022, când aceasta avea vârsta de 14 ani; în perioada 07.12.2020 - 22.02.2024 a deținut în telefonul mobil un fișier video denumit "VID-20191025-WA0000" cu o durată de un minut (data fișierului este 25.10.2019), în care se regăsește un minor de aproximativ 12 ani, în timp ce întreține un raport sexual cu o pasăre (cel mai probabil cu o găină). Inculpatul A., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada decembrie 2021- mai 2022, la diferite intervale de timp, a întreținut în mai multe rânduri rapoarte sexuale normale și orale cu persoana vătămată minoră B., în timp ce aceasta avea vârsta de 14 și, respectiv, 15 ani, fără a se putea identifica numărul de acte materiale, două dintre acestea fiind filmate/înregistrate cu telefonul mobil, aparținând inculpatului. Inculpatului A., cel mai târziu la data de 19.11.2022, data când persoana vătămată îi transmite mesajul "Da iubire dar îmi este tare dor de tine", a întreținut raporturi sexuale cu persoana vătămată minoră C., în vârstă de 15 ani.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A., invocând netemeinicia soluției dispuse în cauză, atât cu privire la latura penală cât și cea civilă.

Prin decizia penală nr. 5/AP din data de 23 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 52/22.10.2024 a Tribunalului Covasna, pronunțată în dosarul penal nr. x/2024, pe care a modificat-o cu privire la cuantumul pedepselor principale aplicate și, subsecvent, al pedepsei principale rezultante, precum și în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părții civile B. și limita valorică a sechestrului asigurător.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 6 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală apelată și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, 4 ani închisoare și 3 ani închisoare.

S-au redus pedepsele aplicate inculpatului A. pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, astfel: - de la 3 ani și 6 luni închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă; - de la 4 ani închisoare la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor (persoana vătămată B.); - de la 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor (persoana vătămată C.).

În baza art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele trei pedepse, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an și 7 luni închisoare, în final, inculpatul executând 5 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 422 C. proc. pen., s-a adăugat la durata privării de libertate deduse conform art. 72 C. pen. arestul preventiv ulterior pronunțării sentinței apelate, respectiv de la 23.10.2024 la zi. În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispuse cu privire la inculpat.

S-au redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile B. de la 20.000 euro la 4.000 euro. S-a redus limita valorică până la care este menținută măsura asiguratorie dispusă prin ordonanța procurorului din data de 28.06.2024, de la 20.000 euro la 4000 euro.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru persoanele vătămate, în cuantum de câte 540 RON fiecare apărător, rămân în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Decizia penală nr. 5/AP din data de 23 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală a fost comunicată, printre alții, către inculpatul A. la data de 28.01.2025 la Penitenciarul Codlea.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 27.02.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 5/AP din data de 23 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 17.02.2025.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Biroul Teritorial Covasna la data de 10.03.2025, părții vătămate C. la data de 05.03.2025, părții civile B. la data de 08.03.2025 și intimatei Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Brașov la data de 06.03.2025.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 29.04.2025

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, inculpatul A. a solicitat admiterea recursului în casație în baza art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen., casarea deciziei penale nr. 51/AP din data de 23 ianuarie 2025 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2024 și în cadrul rejudecării stabilirea pedepselor în limitele prevăzute de dispozițiile legale aplicabile în materie, cu individualizarea corectă a pedepselor, care urmează a se stabili în sarcina sa pentru infracțiunile reținute, stabilirea pedepsei rezultante a închisorii sub sau de 3 ani, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, cu restricțiile și obligațiile aferente acestei instituții.

În esență, a susținut că argumentarea instanței de apel în sensul că în cazul infracțiunilor comise împotriva persoanelor diferite nu ar fi posibilă întrunirea condițiilor reținerii infracțiunii continuate, nu este corectă. Atât prima instanță, cât și instanța de apel ar fi trebuit să constate că este aceeași rezoluție infracțională în cazul celor două fapte reținute incorect în concurs, în lumina intervalului de timp în care actele materiale au fost comise, în virtutea vătămării acelorași relații sociale protejate de lege, ținând seama de identitatea de procedee folosite, de condițiile și împrejurările asemănătoare și în special unicitatea scopului urmărit.

Este deosebit de relevant că actele materiale privitoare la cele două persoane vătămate au fost comise pe baza aceleiași rezoluții infracționale, a încălcat aceleași dispoziții legale în cazul ambelor persoane, iar toate circumstanțele cauzei pledează în direcția existenței unei singure infracțiuni unice de act sexual cu minor, în formă continuată. În ceea ce privește neconstituționalitatea articolului 35 alin. (1) din C. pen., cu privire la sintagma privind unicitatea subiectului pasiv, a făcut trimitere și la Decizia nr. 3/2017, Decizia nr. 14/2006, Decizia nr. 49/2017 și Decizia nr. 2/1008 ale aceleași instanțe. Având în vedere decizia CCR și orientarea jurisprudențială a instanței supreme, până la urmă, cel mai târziu în faza apelului, ar fi trebuit să se clarifice că de fapt avem de-a face cu două infracțiuni concurente, una de pornografie infantilă și una de act sexual cu minor, ambele comise în forma continuată.

Având în vedere aceste aspecte, se reliefează că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale două infracțiuni de act sexual cu minor, în mod distinct, ci actele materiale întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni continuate, totalitatea actelor materiale fiind apreciată și încadrată în mod incorect, stabilindu-i-se două infracțiuni, ale căror reținere în mod distinct nu se încadrează în sfera legalității, însemnând că a fost condamnat pentru două fapte, care nu sunt prevăzute de legea penală, ci de fapt ar fi trebuit încadrate într-o altă formă, cu alte specificități și caracteristici, precum și cu alte consecințe.

În vreme ce modalitatea de sancționare a infracțiunii continuate diferă substanțial de cea a concursului de infracțiuni, rezultă că pedepsele i s-au aplicat în alte limite decât cele prevăzute de lege. Dispozițiile art. 36 și art. 39 din C. pen., evidențiază că în măsura în care s-ar fi dispus schimbarea încadrării juridice, astfel cum ar fi trebuit, limitele de pedeapsă ar fi fost total diferite, în vreme ce ar fi rămas două infracțiuni concurente și nu trei, cu alte limite de pedeapsă și cu alt spor obligatoriu, neputându-și găsi astfel aplicare raționamentul instanței de apel, care a considerat că pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, art. 91 alin. (1) lit. a) din C. pen., impune ca pedeapsa rezultantă să fie de cel mult 3 ani închisoare. În speță, raportându-se la minimul legal (2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 374 din C. pen. și 3 ani pentru infracțiunea prev. de art. 220 alin. (1) alin. (4) din C. pen.), chiar și după reducerea cu 1/3 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ar rezulta pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și două pedepse de câte 2 ani închisoare, în urma contopirii, rezultanta fiind de peste 3 ani. Astfel, dacă pedepsele ar fi fost stabilite în limitele legale corecte, în urma schimbării încadrării juridice cerute, ar fi fost posibilă stabilirea a două pedepse concurente cu limite speciale reduse în urma procedurii simplificate de 1 an și 4 luni și de 2 ani, astfel, ar fi fost posibilă și stabilirea unei pedepse rezultante și în intervalul de 2 ani, 5 luni și 10 zile - 3 ani, în care ar fi fost posibilă și suspendarea sub supraveghere a pedepsei, care înseamnă un alt tratament juridic cu consecințe total diferite.

Pe cale de consecință, a susținut că nu se poate discuta despre stabilirea pedepselor în limitele legale, arătând, totodată, că ar fi trebuit să se pornească de la două infracțiuni concurente, ambele comise în forma continuată, în pofida sporului legal opțional ar fi fost posibilă și chiar s-ar și fi impus stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special redus, datorită circumstanțelor concrete ale cauzei, care nu au fost apreciate corect de către instanțele anterioare.

Prin încheierea din 29 aprilie 2025, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 51/AP din data de 23 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2024, s-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători și s-a acordat termen la data de 24 iunie 2025 cu citarea recurentului-inculpat A., a intimatei Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane - Centru Regional Brașov, a intimatei-parte civilă B. și a intimatei-persoană vătămată C. și asigurare asistență juridică

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație. Cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., precum și cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționat numele și prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 51/Ap din data de 23.01.2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, aflat în Penitenciarul Codlea precum și semnătura apărătorului ales, avocat F. .

Raportat la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică și jurisprudență, Înalta Curte a notat prioritar faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

În cauza de față, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Procedând, în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat că, formal, criticile invocate de inculpat se circumscriu în conținutul dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casație ce vizează în esență că în mod greșit nu s-a reținut infracțiunea continuată, întrucât actele materiale au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, precum și faptul că modalitatea de sancționare a infracțiunii continuate și concursului de infracțiuni este diferită, pedepsele aplicate fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind, totodată, posibilă și aplicarea suspendării sub supraveghere, s-a apreciat că sunt aspecte ce se pot circumscrie art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.

Sub aspectul cazului de recurs în casație prev de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., s-a constatat că motivele invocate nu vizează elemente de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat, pentru a fi incident cazul anterior menționat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de inculpat se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei, or, o reapreciere a încadrării juridice faptelor pentru care un inculpat a fost condamnat.

Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casație coroborat cu prevederile art. 447 din C. proc. pen., potrivit cărora, pe calea recursului în casație, instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, în ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudență, s-a constatat că, formal, criticile invocate de inculpatul A. se circumscriu în conținutul dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus.

Astfel, pornind de la scopul recursului în casație reglementat de dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se analizează legalitatea pedepsei sub aspectul felului și limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor prevăzute de lege sau stabilite în condițiile legii.

În atare condiții, se observă că instanța de apel a admis apelul declarat de inculpatul A., a desființat, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, s-au redus pedepsele aplicate inculpatului A. de la 3 ani și 6 luni închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, de la 4 ani închisoare la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor și de la 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, acestea fiind contopite, în final, inculpatul executând 5 ani și 3 luni închisoare.

Potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (1) și (2) din C. pen., limitele prevăzute de lege sunt de la 2 ani la 7 ani, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. maximul poate ajunge la un maxim de 10 ani, iar cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., reducerea cu 1/3 limitele, limitele devin de la 1 an și 6 luni la 6 ani și 8 luni, inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare, în limitele legale, spre limita minimă.

Pentru infracțiunea prev de art. 220 alin. (1) și (4) lit. d) și lit. e) din C. pen., limitele prevăzute de legiuitor sunt de la 3 ani la 10 ani, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. maximul poate ajunge la 13 ani, iar cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., reducerea cu 1/3 limitele devin de la 2 ani la 8 ani și 8 luni, inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă de 3 ani și 8 închisoare, în limitele legale, spre minimul prevăzut de lege .

Pentru infracțiunea prev de art. 220 alin. (1) și (4) lit. e) din C. pen., limitele sunt de la 3 ani la 10 ani, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. maximul poate ajunge la 13 ani, iar cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., reducerea cu 1/3 limitele devin de la 2 ani la 8 ani și 8 luni, inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă de 2 ani și 9 închisoare, în limitele legale, spre minim.

Înalta Curte constată că inculpatului i-au fost aplicate pedepse situate spre minimul special, pedepsele aplicate fiind legale pentru fiecare dintre fapte, dar și pedeapsa rezultantă aplicată, așa încât, sub aspectului cuantumului se circumscrie limitelor prevăzute de lege, nefiind incident cazul de recurs în casație invocat și anume art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Așa cum s-a arătat, în incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost deja stabilită de instanța de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Prin urmare, se constată că motivele recursului în casație formulate în cauză de inculpatul A. vizează în realitate reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, așa cum au fost formulate, excedează scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 433 și art. 447 C. proc. pen.. Așadar, motivele invocate nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac, ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanța de apel a reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția, prin motivele invocate, practic se solicită schimbarea încadrării juridice și reindividualizarea pedepsei.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 5/AP din data de 23 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de câte 753 RON, pentru intimata parte civilă și pentru intimata persoană vătămată vor rămâne în sarcina statului și se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 5/AP din data de 23 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de câte 753 RON fiecare, pentru intimata parte civilă și pentru intimata persoană vătămată rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2025.