ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2025

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra cererii formulate de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 04 iunie 2025, sub dosar nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel București, susținând că există suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei.

În argumentare, petentul, în esență, a arătat că suspiciunea rezonabilă privind imparțialitatea instanței de judecată nu derivă din simple percepții subiective, ci dintr-un cumul de împrejurări obiective, intercorelate, care generează o stare de îndoială legitimă cu privire la neutralitatea completului investit cu soluționarea apelului. Astfel, soția părții civile, doamna judecător B. își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Apel București, instanță care ur­mează să judece apelul declarat în prezenta cauză. Doamna judecător a fost audiată în cauză, în calitate de martor, iar depoziția acesteia reflectă o impli­care directă și personală în faptele deduse judecății.

De asemenea, în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, față de acesta au fost stabilite obligații ra­portate în mod expres la persoana doamnei judecător, aspect cu privire la care pe­tentul a opinat că doamna judecător este vizată nemijlocit de cursul acestui proces penal, creându-se, astfel, o situație atipică în care un magistrat activ al instanței este atât martor în cauză, cât și persoană direct influențată de măsurile dispuse față de inculpat.

Petentul a solicitat să se aibă în vedere și natura relației dintre părți, în sensul că între acesta și familia B. există o relație tensionată, mai veche, generată de conflicte personale, vecinătate, divergențe care s-au manifestat de-a lungul timpului, ceea ce a dus la ostilitatea dintre părți, această situație adâncind percepția petentului că procedura penală a fost generată de o antipatie personală ce transcende rigorile stricte ale legalității obiective.

În acest context, în care se intersectează dimensiunea profesională a magistratului, implicarea emoțională a acestuia ca soție a părții civile, interferențele cauzei cu viața privată și măsurile procesuale care o vizează direct, în opinia sa, se conturează ca o situație de incompatibilitate morală și psihologică pentru instanța învestită, apreciind că nu este oportun și adecvat din punct de vedere instituțional ca judecătorii din cadrul aceleași instanțe să fie puși în situația de a soluționa o cauză în care una dintre colegele lor este parte implicată. Valori, precum solidaritatea, colegialitatea și respectul reciproc, de care se bu­cură corpul profesional al magistraților, pot, în mod paradoxal, să afecteze libertatea completului de a delibera cu deplină detașare, tocmai din dorința, firească și umană, de a nu periclita imaginea unei colege aflate într-o situație sensibilă.

A considerat petentul că judecătorii Curții de Apel București sunt chemați să se pronunțe într-o cauză care vizează indirect conduita sau reputația unei colege, aspect ce riscă să le afecteze neutralitatea emoțională și obiectivitatea juridică, iar această realitate generează nu doar o afectare concretă a aparenței de imparțialitate, ci și un risc serios de compromitere a încrederii publice în actul de justiție. A adăugat petentul că prezența unui magistrat activ, în calitate de martor și potențial prejudiciat în cauză, în cadrul instanței care urmează să judece apelul reprezintă un factor major de perturbare a echilibrului procesual.

În opinia sa, strămutarea cauzei la o altă curte de apel învecinată reprezintă singura măsură aptă să restabilească încrederea în echitatea procedurii și să asigure un cadru procesual în care drepturile fundamentale ale sale să fie pe deplin respectate, menținerea cauzei pe rolul Curții de Apel București vulnerabilizând grav aparența de imparțialitate a actului de justiție.

În concluzie, petentul a solicitat admiterea cererii de strămutare, cu consecința desemnării unei instanțe, de același grad, preferabil Curtea de Apel Ploiești, cu precizarea că această alegere este fundamentată pe proximitatea geografică, pe lipsa oricărui raport de incompatibilitate sau antecedente relevante, precum și pe convingerea petentului că această instanță poate asigura o judecată obi­ectivă, echilibrată și complet detașată de contextul personal și instituțional care afec­tează Curtea de Apel București în cauză.

Prin informațiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat că, raportând dispozițiile legale care reglementează instituția strămutării și prin­cipiile dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și Curții Constituționale a României, cu privire la sfera de incidență a acestei instituții proce­sual penale, la situația concretă a cauzei penale a cărei strămutare se solicită, motivele învederate în cererea de strămutare formulată de petentul A. nu au aptitudinea de a genera, în optica unui observator obiectiv și informat, o aparență de parțialitate în cauza înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Sec­ția a II a Penală, sub numărul x/2024 care să privească întregul colectiv de judecători ai instanței.

Așadar, s-a constatat că motivele invocate, așa cum au fost sintetizate nu se subsumează, nici măcar din punct de vedere teoretic, motivelor de strămutare enumerate de textul de lege, astfel încât, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru strămutarea cauzei, nefiind invocate și neexistând elemente concrete din care să rezulte indicii conform cărora imparțialitatea judecătorilor poate fi afectată de împrejurările cauzei, ori de calitatea părților și lipsind, totodată, orice indiciu cu privire la o potențială tulburare a ordinii publice.

În acest sens, evaluarea actelor de la dosarul cauzei nu relevă nicio împreju­rare sau circumstanță obiectivă sau subiectivă care să fie de natură a aduce atingere imparțialității judecătorilor Curții de Apel București, iar calitatea părților nu este una care să afecteze premisele înfăptuirii, de o manieră optimă, a actului de justiție, iar, la acest moment, nici la nivel teoretic, nu se decelează aspecte care să releve exerci­tarea vreunei presiuni asupra magistraților învestiți cu soluționarea cauzei, fiind pre­zervate toate garanțiile de independență și imparțialitate a acestora.

Sub aspectul unui pericol de tulburare a ordinii publice, s-a constatat lipsa ori­cărui element sau indiciu care să determine oportunitatea unei atare analize.

În consecință, s-a apreciat că nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității generice a corpului de judecători ai Curții de Apel București sau la concluzia că, pe rolul acestei instanțe, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil, ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice, astfel încât, s-a concluzionat că nu există motive legale și temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.

Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de nepărtinire, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că solicitarea formulată de petentul A. vizează existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel București este afectată de împrejurările cauzei în sensul că soția părții civile este judecător în cadrul Curții de Apel București ceea ce generează o afectare a aparenței de imparțialitate, petentul dorind strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad.

Înalta Curte constată că afirmațiile petentului referitoare la lipsa de independență și de imparțialitate a judecătorilor, nu sunt susținute de elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității judecătorilor din cadrul Curții de Apel București.

Imparțialitatea judecătorilor nu poate fi pusă la îndoială decât în măsura în care este învederată o anumită suspiciune de natură să creeze o îndoială pentru orice observator obiectiv. Prin urmare, vizează o lezare a obiectivității sau imparțialității judecătorilor unei instanțe care prezintă o existență de natură concretă la momentul formulării cererii de strămutare, iar nu o eventualitate.

Suspiciunea exprimată de către petentul A. cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel București are, în realitate, valoarea unei simple alegații, ce nu este confirmată de un minimum de date obiective care să susțină o atare temere și să legitimeze eventuala strămutare a cauzei. Nemulțumirile acestuia astfel cum au fost exprimate în cererea formulată, nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza în prezent.

De altfel, în cuprinsul cererii de strămutare petentul nu indică concret că imparțialitatea judecătorilor ar fi afectată, or, Înalta Curte consideră că aprecierea pur subiectivă a petentului că nu are parte de un proces echitabil raportat la motivele invocate, nu este în măsură să ofere un minim de date obiective care să contureze lipsa de imparțialitate și obiectivitate a corpului de magistrați din cadrul instanței de la care se solicită strămutarea și să legitimeze, eventual, strămutarea cauzei.

Ca atare, în lipsa unor elemente concrete, împrejurările invocate de petentul A. nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel București și în aceste condiții, nu se poate reține că la nivelul acestei instanțe nu ar exista condiții pentru respectarea garanțiilor inerente unui proces echitabil.

Înalta Curte reamintește că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Cu alte cuvinte, pentru a determina existența, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanțe, punctul de vedere al celui care se îndoiește de imparțialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a ști dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Astfel, argumentele invocate de către petentul A. nu relevă nicio împreju­rare sau circumstanță obiectivă sau subiectivă care să fie de natură a aduce atingere imparțialității judecătorilor Curții de Apel București, iar calitatea părților nu este una care să afecteze premisele înfăptuirii, de o manieră optimă, a actului de justiție. Așadar, la acest moment nu se decelează aspecte care să releve exerci­tarea vreunei presiuni asupra magistraților învestiți cu soluționarea cauzei, fiind pre­zervate toate garanțiile de independență și imparțialitate a acestora, iar sub aspectul unui pericol de tulburare a ordinii publice, se constată lipsa ori­cărui element sau indiciu care să determine oportunitatea unei atare analize.

În acest din urmă demers procesual, instanța poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea judecătorilor, fără a fi abilitată să cenzureze - explicit sau implicit - legalitatea măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului.

Pe de altă parte, argumentele prezentate de petent în cererea formulată au un caracter general, încadrându-se doar la nivel formal în temeiurile prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., motiv pentru care, se apreciază că nu conțin elemente de natură a indica o posibilă afectare a imparțialității judecătorilor instanței.

Concluzionând, în raport cu prevederile art. 71 din C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părților și obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor Curții de Apel București care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Curții de Apel București, secția a II-a penală .

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2025.