ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 aprilie 2025

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 7 din data de 21 februarie 2025, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile formulate de către inculpatul A., prin intermediul apărătorului ales.

În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 342 din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2021 din 14.01.2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neluare de către proprietarul câinelui a măsurilor de prevenire a atacului canin, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 55/2005 republicată rap. la art. 193 alin. (2) din C. pen.

Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2021 din 14.01.2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B. și A., pentru săvârșirea infracțiunii menționate, constând în aceea că au deținut la locuința situată în or. Milișăuți, sat. Gară, nr. 72, jud. Suceava, mai mulți câini agresivi care, în diferite ocazii, fără să fie provocați, au ieșit din curtea imobilului și au atacat sau mușcat mai multe persoane, iar la data de 31.05.2020, în condițiile în care nu au luat măsurile de prevenire a atacului canin, în ciuda sancționării contravenționale anterioare, câini au pătruns în curtea imobilului persoanei vătămate C. și au mușcat-o, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.

Instanța de fond a arătat că inculpatul A. a formulat, prin intermediul apărătorului ales, cereri și excepții în procedura camerei preliminare, depuse în scris la dosar și susținute oral în cadrul ședinței din data de 14.02.2025. În esență s-a invocat că acuzația formulată prin rechizitoriu nu întrunește exigențele de claritate a descrierii faptei și că probatoriul nu a fost administrat în cursul urmăririi penale cu respectarea principiilor de loialitate și imparțialitate.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 342 din C. proc. pen., obiectul procedurii îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Față de aceste aspecte, în procedura camerei preliminare, atât părțile, cât și judecătorul, din oficiu, sunt îndreptățiți a invoca excepții, respectiv a sesiza orice nelegalitate cu privire la actele de urmărire penală și probele administrate în faza de urmărire penală, care ar putea să atragă incidența sancțiunilor legale specifice.

Procedând în considerarea normei legale, adoptând sistemul determinării competenței prin criterii obiective, se constată că în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) lit. d) raportat la art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava s-a considerat competentă ratione materiae și ratione loci delicti să soluționeze cauza al cărei obiect îl constituie infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Conform dispozițiilor precitate, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Suceava la data săvârșirii presupusei fapte ilicite, avocat definitiv și actualmente, este dată expres în competența curții de apel.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că actul de sesizare este structurat pe secțiuni, reținându-se ca și situație factuală care a atras acuzația penală a inculpaților B. și A. și în raport de care au fost deferiți justiției în cauza de față, într-o expunere sintetizată, că aceștia au deținut la locuința situată în or. Milișăuți, sat. Gară, nr. 72, jud. Suceava, mai mulți câini agresivi care, în diferite ocazii, fără să fie provocați, au ieșit din curtea imobilului și au atacat sau mușcat mai multe persoane, iar la data de 31.05.2020, în condițiile în care nu au luat măsurile de prevenire a atacului canin, în ciuda sancționării contravenționale anterioare, câinii ar fi pătruns în curtea imobilului persoanei vătămate C. și ar fi mușcat-o, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale. Ca atare, s-a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaților, fiind întocmit rechizitoriul anterior menționat, în cuprinsul căruia, la secțiunea "în drept", s-a reținut că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de neluare de către proprietarul câinelui a măsurilor de prevenire a atacului canin, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 55/2005 republicată rap. la art. 193 alin. (2) C. pen.

S-a mai reținut că persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000 euro reprezentând daune morale și suma de 2.000 RON reprezentând daune materiale, iar Spitalul Municipal "Sf. Doctori Cosma și Damian" s-a constituit parte civilă cu suma de 381,41 RON reprezentând cheltuielile de spitalizare.

Față de criticile formulate de inculpat, prin apărător ales, instanța a constatat că în cuprinsul actului de sesizare sunt indicate expres dispozițiile art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 55/2002, în interpretarea dată prin Decizia 678/2018 a Curții Consituționale a României, cu referire la art. 2 alin. (1) din același act normativ. În consecință, instanța a considerat ca fiind evident că, în interpretarea acuzării, câinii erau unii cu potențial agresiv, conform art. 2 alin. (1) lit. a), iar măsurile ignorate au fost cele de la art. 6 alin. (4). Rasa, culoarea sau numărul câinilor, precum și împrejurări legate de stabilirea gradului de agresivitate ori dacă au fost sau nu provocați, constituie chestiuni de fapt și de probatoriu, fără a avea legătură cu claritatea sau legalitatea acuzațiilor.

Astfel, examinarea rechizitoriului a condus la concluzia că actul de sesizare satisface exigențele prescrise de legea procesual penală, îndeplinind condițiile de formă și de fond în respectarea dispozițiilor art. 286 alin. (2) C. proc. pen. coroborate cu art. 328 alin. (1) C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a mai constatat că faptele reținute în sarcina inculpaților sunt suficient descrise, clare, precise, existând o fixare riguroasă a coordonatelor spațio-temporale, situația faptică stabilită în urma cercetărilor efectuate, ce stă la baza învinuirii, fiind detaliată în cuprinsul rechizitoriului, cu trimiteri la mijloacele de probă reținute de acuzare. Prin urmare, s-a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile din dreptul intern, nici cele ale art. 6 par. 3 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la accepțiunea notificării "acuzației", a cauzei și naturii acuzației, sub aspectul informării detaliate cu privire la cauza acuzației.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că, prin actul de sesizare se obiectivează mențiuni cu privire la situația de fapt, încadrarea în fapt și în drept a faptelor, la mijloacele de probă pe care se întemeiază situația factuală descrisă pe larg și reținută de acuzare, cu expunerea analizei acestora și a raționamentului logico-juridic ce stă la baza învinuirii, a dispozițiilor de trimitere în judecată și a considerentelor care le-au fundamentat. S-a reținut că actul de sesizare a instanței cuprinde date referitoare la persoana inculpaților, poziția procesuală adoptată de aceștia pe parcursul cercetărilor, desfășurarea urmăririi penale, măsurile procesuale dispuse în prima fază a procesului penal, în succesiunea efectuării lor, cheltuielile judiciare, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei, în final fiind conceptate persoanele care urmează a fi citate din perspectiva procurorului de caz în instanță, calitatea acestora și locul de unde vor fi notificate.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut, așadar, că limitele învestirii instanței sunt trasate de dispoziția de trimitere în judecată a inculpaților, din care rezultă voința neechivocă a procurorului de tragere la răspundere penală, rechizitoriul conținând toate elementele de fapt de drept ori secțiunile necesare.

S-a constatat că inculpatul A. nu a solicitat excluderea anumitor probe administrate de către organele de urmărire penală, ci a susținut că procurorul de caz ar fi administrat probe doar în favoarea persoanei vătămate, acestuia fiindu-i respinse cererile în probatoriu, respectiv efectuarea unei expertize medico-legale (expertizarea câinilor de către o persoană de specialitate în vederea preluării mulajelor dentare și a realizării corespondenței dintre leziunile reclamate de persoana vătămată și amprentele dentare ale câinilor).

Judecătorul de cameră preliminară a evidențiat că, în prezentul cadru procesual, pot fi invocate și analizate doar motive care țin de legalitate, nu și de temeinicie. Pe cale de consecință, în procedura camerei preliminare nu se pot discuta aspecte legate de forța și suficiența probelor. De asemenea, prin raportare la dispozițiile art. 342 C. proc. pen., nu poate fi supus analizei raționamentul procurorului ori modul în care acesta a înțeles să evalueze probele în fundamentarea soluției de trimitere în judecată. Totodată, nu pot fi făcute aprecieri cu privire la vinovăția sau nevinovăția inculpaților, toate aceste aspecte fiind legate de fondul cauzei și putând fi supuse discuției doar în faza cercetării judecătorești.

Astfel, s-a constatat că, în speță, nu se identifică elemente concrete care să conducă la o încălcare a principiilor loialității și legalității administrării probelor, nici a imparțialității, reținându-se că organele de urmărire penală au admis și administrat cererile în probatoriu formulate de către inculpați, cu consecința audierii martorilor D., E., F. și G..

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește critica inculpatului A. referitoare la rapiditatea derulării actelor procedurale ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale la data de 23.12.2024, respectiv faptul că aceasta trădează în mod evident hotărârea unității de parchet de a nu acorda posibilitatea de a propune noi probe în apărare, judecătorul de cameră preliminară a reținut că dispozițiile legale în materie nu stipulează în mod expres și imperativ existența unui termen ori a trecerii unui anumit interval de timp între începerea urmăririi penale in personam, punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat și întocmirea rechizitoriului prin care se dispune trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă, în opinia procurorului, că fapta există, că a fost săvârșită de inculpat și că acesta răspunde penal. Prezentul dosar are o vechime de aproximativ 4 ani și 6 luni la organul de urmărire penală, persoanele acuzate au dobândit calitatea de suspect la datele de 27.07.2021 (A.), respectiv 26.02.2024 (B.), drepturile suspectului sunt în esență aceleași cu cele ale inculpatului (art. 78 C. proc. pen.), iar cu excepția presupusului interval de timp scurt între punerea în mișcare a acțiunii penale și emiterea rechizitoriului nu a mai fost invocată vreo altă vătămare a drepturilor procesuale.

Cât privește critica inculpatului A., exprimată prin intermediul apărătorului ales, privind incompleta administrare a probatoriului de către procurorul de caz, s-a reținut că actul de sesizare este legal întocmit prin simpla indicare a mijloacelor de probă care au fost administrate pe parcursul urmăririi penale.

Exercitând un control strict prin prisma dispozițiilor legale despre care s-a făcut vorbire anterior, judecătorul de cameră preliminară a mai reținut că în cauza instrumentată s-au respectat principiului loialității și principiul legalității administrării probelor, acestea au fost în mod legal obținute, vor putea fi avute în vedere la judecata pe fond a cauzei, iar actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale în materie aplicabile la data desfășurării urmării penale. Deopotrivă, analizând din oficiu respectarea dispozițiilor legale cu privire la strângerea și administrarea mijloacelor de probă, s-a constatat că au fost respectate toate prevederile legale în materie.

Împotriva încheierii penale nr. 7 din 21 februarie 2025, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și de minori a formulat contestație inculpatul A..

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, analizând cauza în limitele prevăzute de procedura de cameră preliminară în cadrul devoluțiunii realizate de contestația formulată reține următoarele:

Apărările inculpatului A. se circumscriu următoarelor chestiuni de drept:

- invocarea principiului ne bis in idem cu privire la fapta din 31 mai 2020;

- neregularitatea rechizitorului constând în încălcarea exigențelor de claritate a acuzațiilor;

- administrarea probatoriului fără respectarea principiilor de loialitate și imparțialitate.

Texte legale incidente din C. proc. pen.

Art. 345 (1) La termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile formulate, precum și excepțiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror alte mijloace de probă, ascultând concluziile părților și ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum și ale procurorului . . . . . . . . . .(3) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare sau în cazul în care sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Art. 346, (2) Dacă respinge cererile și excepțiile invocate ori ridicate din oficiu, în condițiile art. 345 alin. (1) și (2), prin aceeași încheiere judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății.

(3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții.

(4) În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății.

(4

1

) În cazurile prevăzute la alin. (3) lit. a) și c) și la alin. (4), judecătorul de cameră preliminară se pronunță prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului. Încheierea se comunică de îndată procurorului, părților și persoanei vătămate.

(4

2

) În cazul prevăzut la alin. (3) lit. b), restituirea cauzei la procuror se dispune prin încheierea prevăzută la art. 345 alin. (2).

(5) Probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.

Art. 347 (1) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1) - (4

2

), procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație. Contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor.

2) Contestația se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate. Când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația se judecă de către completul competent, potrivit legii.

(3) Contestația se soluționează în camera de consiliu, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului. Dispozițiile art. 345 și 346 se aplică în mod corespunzător.

(4) În soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută.

Art. 280 (1) Încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condițiile prevăzute expres de prezentul cod.

(2) Actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directă între acestea și actul declarat nul.

(3) Atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar dispune, când este necesar și dacă este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispozițiilor legale.

Art. 281. -Nulitățile absolute

(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind:

a) compunerea completului de judecată;

b) competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente;

c) publicitatea ședinței de judecată;

d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

e) prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie.

(2) Nulitatea absolută se constată din oficiu sau la cerere.

(3) Încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. a) -d) poate fi invocată în orice stare a procesului.

(4) Încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) trebuie invocată:

a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare;

b) în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecății;

c) în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încălcarea, când instanța a fost sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției.

Art. 282. - Nulitățile relative

(1) Încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfil.nțarea actului.

(2) Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părți sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale încălcate.

(3) Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4).

(4) Încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) poate fi invocată:

a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură;

b) până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanța a fost sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției;

c) până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecății.

(5) Nulitatea relativă se acoperă atunci când:

a) persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege;

b) persoana interesată a renunțat în mod expres la invocarea nulității.

Art. 101. - Principiul loialității administrării probelor

(1) Este oprit a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe.

(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-și aminti și de a relata în mod conștient și voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdicția se aplică chiar dacă persoana ascultată își dă consimțământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.

(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe.

Art. 102 - Excluderea probelor obținute în mod nelegal

(1) Probele obținute prin tortură, precum și probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal.

(2) Probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.

(3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.

(4) Probele derivate se exclud dacă au fost obținute în mod direct din probele obținute în mod nelegal și nu puteau fi obținute în alt mod.

Acuzațiile formulate prin actul de sesizare a instanței

Inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Suceava, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de neluare de către proprietarul câinelui a măsurilor de prevenire a atacului canin, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 55/2005 republicată rap. la art. 193 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că au deținut la locuința situată în or. Milișăuți, jud. Suceava, mai mulți câini agresivi care, în diferite ocazii, fără să fie provocați, au ieșit din curtea imobilului și au atacat sau mușcat mai multe persoane, iar la data de 31.05.2020, în condițiile în care nu au luat măsurile de prevenire a atacului canin cu privire la câinii deținuți la locuința lor, în ciuda sancționării contravenționale anterioare, câinii au pătruns în curtea imobilului persoanei vătămate și au mușcat-o, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.

Considerații preliminare

Obiectul procedurii de cameră preliminară este descris explicit în cuprinsul dispozițiilor art. 342 din C. proc. pen., care statuează neechivoc asupra prerogativelor judecătorului de a verifica, după trimiterea în judecată, chestiuni punctuale, enumerate limitativ: competența instanței sesizate prin rechizitoriu (materială, personală ori teritorială), legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor și legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Examenul judecătorului de cameră preliminară este circumscris chestiunilor de legalitate a actelor procesuale ori procedurale efectuate în faza de urmărire penală ori de chestiunilor de legalitate a demersului strângerii și administrării probelor. Acest examen implică, cu necesitate, identificarea tuturor dispozițiilor legale incidente ori aplicabile, urmată de examinarea conformității actelor de urmărire penală și/sau a probelor cu exigențele normelor, cu finalitatea sau scopul decelării sancțiunii în cazul identificării unor vicii de nelegalitate, a determinării (întinderii) efectelor în cauza pendinte și a eventualelor remedii.

Actele de urmărire penală influențează parcursul ori evoluția acțiunii penale. Translatarea dintr-o etapă în alta a aceleiași faze procesuale a urmăririi penale se realizeză prin intermediul ordonanțelor. Finalizarea urmăririi presupune închiderea cercetării specifice, urmate de o procedură de verificare a lucrărilor (art. 321 și art. 322 din C. proc. pen.) și de emitere a rechizitoriului (art. 327 și urm. din C. proc. pen.).

Actele de urmărire penală sunt cele care conduc la realizarea obiectului fazei procesuale. Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care le-au săvârșit și la verificarea condițiilor specifice angajării răspunderii penale a acestora (art. 285 din C. proc. pen.), iar actele emise în considerarea acestui demers sunt ordonanțele (art. 286 din C. proc. pen.). Constatarea caracterului legal și complet al urmăririi penale ori suficiența probelor pentru demersul închiderii cercetării impune emiterea actului de sesizare, rechizitoriul (art. 327 - art. 328 din C. proc. pen.).

Rechizitoriul nu este act de urmărire penală, ci actul de sesizare a instanței competente (art. 329 din C. proc. pen.), distinct de actele procesuale ori procedurale emise de procuror prin ordonanțe (art. 286 din C. proc. pen.). De aceea, verificarea regularității se va efectua după criterii proprii acestui act, validitatea sa putând fi independentă de legalitatea ori sancțiunile aplicate actelor de urmărire penală ori probatoriilor, cu excepția situației în care nulitatea actului anterior are un efect ce se extinde, efect iradiant, asupra actelor, implicit etapelor, ulterioare aflate în interdependență, în legătură directă cu actul nul. Într-o astfel de situație, declararea nulității produce efecte de la momentul emiterii actului vizat, iar nu de la momentul constatării viciului de legalitate, ceea ce explică și justifică lipsirea de efecte a actelor subsecvente și interdependente.

Judecătorul de cameră preliminară se pronunță în limitele cererilor și excepțiilor invocate de parte și a eventualelor excepții ridicate din oficiu și puse în discuția părților, concluzie desprinsă din interpretarea dispozițiilor art. 345 alin. (1) din C. proc. pen. (judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile formulate ori excepțiile ridicate din oficiu) cu cele ale art. 347 alin. (4) din C. proc. pen. (în soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută).

În privința legalității administrării probelor, se verifică respectarea normelor specifice și aplicabile în etapele strângerii și administrării probatoriilor și respectarea principiilor și garanțiilor specifice cu impact asupra probatoriului (e.g. principiul loialității).

Excedează verificării în procedura de cameră preliminară chestiunile de temeinicie cum sunt, erorile în caracterizarea în drept a faptelor, caracterul determinant ori suficiența probatoriilor pentru a susține acuzațiile.

Prealabil, în raport de competența de soluționare a cauzei, instanța de control judiciar constată că în mod judicios s-a dispus sesizarea Curții de Apel Suceava. Competența este atrasă, în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., de calitatea de avocat a inculpatului A., deținută la data săvârșirii faptelor.

Invocarea principiului ne bis in idem

O primă critică a inculpatului în susținerea contestației a constat în invocarea unui impediment la punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv faptul că, pentru aceeași faptă din data de 31 mai 2020, pentru care a fost trimis în judecată, a fost sancționat contravențional, descrierea faptei contravenționale fiind identică cu descrierea faptei din rechizitoriu, invocând în acest sens aplicarea principiului ne bis in idem.

Înalta Curte constată, pe de o parte, că această excepție a fost invocată direct în calea de atac a contestației, or potrivit dispozițiilor art. 347 alin. (4) din C. proc. pen., în soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută.

Pe de altă parte, principiul ne bis in idem, ce constituie o cauză de stingere a acțiunii penale, excedează analizei judecătorului de cameră preliminară, putând fi însă evaluat eficient în faza procesuală subseventă prezentei.

Regularitatea actului de sesizare

Limitele controlului ce este efectuat din perspectiva dispozițiilor art. 342 alin. (1) teza a II - a din C. proc. pen., respectiv pe aspectul legalității sesizării instanței, impun verificarea aspectelor enumerate de art. 328 din C. proc. pen., referitoare la condițiile de fond și formă ale rechizitoriului, cu accent pe descrierea detaliată, clară, a bazei factuale, caracterizarea în drept a acesteia, precizarea mijloacelor de probă (pentru a se putea stabili obiectul și limitele judecății) și existența verificărilor sub aspectul legalității efectuate de către procurorul ierarhic superior.

Aceasta fiind sfera controlului exercitat în camera preliminară, referitor la conținutul rechizitoriului, se reține că, potrivit art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., este necesar ca acesta:

- să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală;

- să cuprindă mențiunile referitoare la denumirea parchetului și data emiterii; numele, prenumele și calitatea celui care o întocmește; fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia și, după caz, datele privitoare la persoana inculpatului; obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora; date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranță cu caracter medical și măsurile preventive luate în cursul urmăririi; alte mențiuni prevăzute de lege; semnătura celui care a întocmit-o (art. 286 alin. (2) din C. proc. pen.);

- să cuprindă descrierea clară și detaliată a faptei reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia;

- să menționeze probele sau mijloacele de probă ce susțin acuzația, distinct pe fapte și făptuitori;

- să cuprindă mențiuni referitoare la măsurile preventive, asiguratorii, de siguranță, cheltuieli judiciare în raport cu fiecare inculpat;

- să cuprindă dispoziția de trimitere în judecată pentru infracțiunile ce au făcut obiectul punerii în mișcare a acțiunii penale.

Prin urmare, din actul de sesizare trebuie să rezulte acuzația (baza factuală și completa caracterizare în drept) și posibilele consecințe juridice ale acesteia, limite în care părțile își pot organiza eficient apărarea.

Verificând conținutul actului de sesizare, Înalta Curte - completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că acesta satisface exigențele dispozițiilor art. 328 alin. (1) din C. proc. pen. respectând forma și conținutul impus de aceste dispoziții legale.

Dispozițiile anterior evocate impun indicarea mențiunilor cu privire la persoana inculpatului, art. 286 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen., indiferent de natura acestora, în măsura utilității în soluționarea cauzei. Această apreciere aparține semnatarului Rechizitoriului. În privința limitelor evaluării sau stilului redactării acestuia, sunt lăsate la latitudinea procurorului.

În prezenta cauză, rechizitoriul conține toate mențiunile obligatorii, descrie în linii detaliate: este prezentat obiectul judecății clar și într-o manieră ce permite întelegerea acuzațiilor de către inculpat; sunt indicate probele și mijloacele de probă administrate, cu trimiteri explicite și punctuale la elementele faptice, iar caracterizarea în drept este prezentată clar și permite organizarea eficientă a apărării.

Analizând punctual situația inculpatului A., Înalta Curte constată că actul de sesizare cuprinde o descriere detaliată și în termeni expliciți, atât a activităților circumscrise elementului material al infracțiunii de neluare de către proprietarul câinelui a măsurilor de prevenire a atacului canin, cât și a elementelor relevante sub aspect subiectiv ori a probelor care au stat la baza acuzațiilor.

Prin actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că inculpații B. și A. au deținut la locuința situată în or. Milișăuți, jud. Suceava, mai mulți câini agresivi care, în diferite ocazii, fără să fie provocați, au ieșit din curtea imobilului și au atacat sau mușcat mai multe persoane, iar la data de 31.05.2020, în condițiile în care nu au luat măsurile de prevenire a atacului canin și în condițiile sancționării contravenționale anterioare, câinii au pătruns în curtea imobilului persoanei vătămate și au mușcat-o, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.

În drept, s-a descris în actul de sesizare, că fapta, constând în deținerea în unor câini agresivi care, în diferite ocazii, fără să fie provocați, au ieșit din curtea imobilului și au atacat sau mușcat mai multe persoane, iar la data de 31.05.2020, au pătruns și atacat persoana vătămată în curtea imobilului său, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neluare de către proprietarul câinelui a măsurilor de prevenire a atacului canin, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 55/2005 republicată rap. la art. 193 alin. (2) C. pen.

Criticile inculpatului referitoare la faptul că procurorul nu a indicat vreo probă care să susțină că respectivii câini au aparținut inculpatului, ori că au fost provocați, nu pot fi cenzurate în procedura pendinte, fiabilitatea și aptitudinea probelor de a susține acuzația urmând a fi decelate cu ocazia cercetării judecătorești.

În consecință, Înalta Curte constată că actul de sesizare conține o descriere clară, detaliată, a faptelor imputate, o evocare sau enumerare, alături de o evaluare coroborată a probatoriilor administrate, o analiză sub aspectul laturilor obiective și subiective specifice infracțiunilor sesizate, astfel că din rechizitoriu sunt certe acuzațiile și sunt posibil de decelat consecințele juridice, limite în care părțile își pot organiza eficient apărarea.

Evaluarea loialității și imparțialității administrării probelor

În cursul urmăririi penale, procurorul dispune asupra cererilor formulate de inculpați, fiind atributul său exclusiv evaluarea utilității probei. Respingerea unei cereri de probatorii nu este de natură a periclita apărarea de o manieră esențială pentru constatarea unei nulității, atât timp cat această măsură este pertinent motivată.

În ceea ce privește lipsa de loialitate a administrării probelor, Înalta Curte constată că organele de urmărire penală au admis și administrat cererile în probatoriu formulate de către ambii inculpați cu ocazia audierii acestora în calitate de suspecți (declarația de suspect privind pe A., dosar urmărire penală și declarația de suspect privind pe B., dosar urmărire penală), cu consecința audierii martorilor D., E., F. și G. .

Totodată, prin ordonanța parchetului nr. 23/138/P/2021 din data de 23 decembrie 2023, se constată că a fost respinsă solicitarea inculpatei B. de efectuare a unei expertize medico-legale, în vederea stabilirii numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor corporale cauzate persoanei vătămate C.. Se reține că procurorul de caz a apreciat că o astfel de probă nu ar fi utilă soluționării cauzei, întrucât a fost deja administrată proba constând în certificatul medico-legal, care are valoarea unui raport de constatare.

În egală măsură, se amintește că loialitatea administrării probatoriului se referă la o manieră (onestă) de strângere și administrare a probelor, în vederea aflării adevărului, astfel încât părțile să beneficieze de un cadru procesual adecvat valorificării drepturilor procesuale și intereselor legitime.

Prin norme procesuale, principiul loialității a fost definit în art. 101, ca acea interdicție a utilizării oricărei strategii sau manopere ce are ca scop administrarea, cu rea-credință, a unui mijloc de probă sau care are ca efect provocarea comiterii unei infracțiuni în vederea obținerii unui mijloc de probă.

În ceea ce privește critica inculpatului de a-i fi fost respinsă solicitarea sa de efectuare a unei expertize medico-legale, Înalta Curte constată că natura și suma mijloacelor de probă strânse ori data la care se administrează probatoriul în cursul urmăririi penale este atributul exclusiv al procurorului. Astfel, suficiența cantitativă și calitativa a datelor probatorii legal administrate și necesare emiterii rechizitoriului sunt în evaluarea exclusivă a procurorului.

În raport de toate considerentele anterioare, și constatând că nu există motive de nelegalitate care ar putea fi invocate din oficiu, în condițiile art. 281 din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară urmează a respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 7 din 21 februarie 2025, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpata la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 7 din 21 februarie 2025, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 16 aprilie 2025.