ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.04.2024

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
11.04.2024
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra recursurilor în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată:

Prin sentința penală nr. 1321 din data de 19 octombrie 2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/2018, al Judecătoriei Constanța, în baza art. 399 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., prin intervenirea prescripției răspunderii penale.

În baza art. 399 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., prin intervenirea prescripției răspunderii penale.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) și art. 86 C. proc. pen. cu reținerea art. 1357, 1390, 1391 alin. (2) și 1392 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile C., D. și E..

Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către părțile civile C. și D., a sumei de 12323,33 RON cu titlu de daune materiale, 235.000 RON cu titlu de daune morale.

Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă E., a sumei de 1231 RON cu titlu de daune material, 80.000 RON cu titlu de daune morale.

S-au respins restul pretențiilor formulate ca neîntemeiate.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) și art. 86 C. proc. pen. cu reținerea art. 1357, 1390, 1391 alin. (2) și 1392 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 2647 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de acordarea asistenței medicale lui F..

Prin decizia penală nr. 858/P din 17.08.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 1. lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 1321 din data de 19 octombrie 2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/2018, al Judecătoriei Constanța.

Împotriva deciziei penale nr. 858/P din 17.08.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termenul legal, inculpații A., prin avocat G. și B., prin avocat H. au formulat cerere de recurs în casație, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Sub aspectul motivării cazului invocat, recurenții inculpați au susținut, în esență, că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de ucidere din culpă, deoarece, pe de o parte, nu există legătură de cauzalitate între acțiunile inculpaților și decesul persoanei vătămate, iar pe de altă parte, nu este îndeplinită condiția să nu fi fost respectate dispozițiile sau măsurile de prevedere impuse de lege.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul A. a susținut că, procedând la o analiză trunchiată a situației de fapt, a probatoriului administrat și a legislației incidente, printr-o interpretare greșită a dispozițiilor Legii 50/1991, instanța de apel a considerat că se impune atragerea răspunderii penale, fără a analiza toate actele dosarului, care, în realitate, demonstrau inexistența unei încălcări a legislației.

Efectuând o analiză puncuală a situației de fapt și a probelor administrate, recurentul inculpat a susținut că formalismul respectării legislației referitoare la disciplina în construcții fusese respectat, o dată prin emiterea autorizației de construire pentru intrare în legalitate fără obligația desființării lucrărilor, iar, apoi, prin aceea că, la momentul accidentului, era emisă și se afla în perioada de valabilitate o nouă autorizație de construire.

Totodată, inculpatul a susținut incidența art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., din perspectiva lipsei unei legături de cauzalitate între pretinsa lipsa formalismului autorizației de construire și rezultatul produs, în condițiile în care, toate lucrările de specialiate efectuate în cauză arată că balustrada era corect dimensionată pentru a prelua eforturile statice proprii unei exploatări normale și că modalitatea în care a fost confecționată și montată a fost, deopotrivă, una corespunzătoare; prin urmare, în opinia inculpatului, dacă timp de 4 ani nu au existat probleme în exploatare, este evident faptul că, în seara producerii accidentului, a existat un complex special de împrejurări (implicând impactul dinamic exercitat de corpul victimei prin căderea acesteia cu viteză de la mică distanță), care a condus în final la căderea balustradei.

Inculpatul B., în dezvoltarea motivelor de recurs, efectuând, de asemenea, o analiză a situației de fapt și a probatoriului administrat, a susținut că, în privința sa, nu este îndeplinită condiția de a nu fi fost respectate dispozițiile legale sau măsurile de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități și nici condiția de a exista o legătură de cauzalitate între faptă și rezultat.

În acest sens, recurentul inculpat a susținut că autorizația de construire nu era necesară pentru că montarea balustradei a reprezentat o lucrare efectuată la o distanță mare de timp de efectuarea celorlalte lucrări de consolidare și modernizare a imobilului și deci nu a format un tot unitar cu lucrările respective, iar pe de altă parte, dacă este privită singular, montarea balustradei nu necesită în sine obținerea unei autorizații de construire putând fi încadrată într-o reparație și/sau înlocuire fie la finisajele interioare, fie la scările de acces.

Totodată, s-a arătat că prin emiterea autorizației de construire nr. x/08.08.2008 de către Primăria orașului Eforie, au fost validate toate lucrările efectuate anterior acestui moment, deci inclusiv montarea balustradei, indiferent dacă aceasta va fi apreciată ca făcând parte dintr-un singur proiect sau este o lucrare ulterioară și separată de celelalte lucrări de consolidare și modernizare a imobilului.

Pe de altă parte, recurentul inculpat a susținut că, și în situația în care acțiunile sale s-ar fi concretizat în nerespectarea dispozițiilor legale în materia construcțiilor, între aceste acțiuni și decesul persoanei vătămate nu se poate stabili o legătură directă, cu atât mai mult cu cât întreaga culpă pentru rezultatul produs aparține victimei accidentului, aflată sub influența băuturilor alcoolice și într-un loc al clubului în care, în acea seară, clienții nu aveau accesul permis.

Prin încheierea din 14 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-au admis în principiu, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., cererile de recurs formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 858/P din 17.08.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018.

Analizând recursurile în casație în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că este fondat numai recursul în casație declarat de inculpatul A., în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Astfel, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanțiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În cauză, inculpații A. și B. au formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând în esență că, fapta de ucidere din culpă nu este prevăzută de legea penală, din perspectiva lipsei legăturii de cauzalitate între acțiunile lor și decesul persoanei vătămate.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Evaluand dacă faptele imputate inculpaților A. și B. sunt prevăzute de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În fapt, s-a reținut că inculpatul A., administrator al societății I. S.R.L., a început lucrările de consolidare și modernizare a "J.", fără autorizație de construire și le-a executat în absența unui diriginte sau a unui agent economic de consultanță specializat, care să asigure verificarea execuției corecte a felului în care sunt realizate, în perioada aprilie - iunie 2007, în conformitate cu proiectul nr. 26/2007, întocmit de societatea K. S.R.L., inclusiv cele de confecționare și montare a balustradei metalice executată pe tot conturul liber al plăcii de beton armat a supantei nou create la cota +2,60 m, ceea ce reprezintă încălcări ale dispozițiilor legale în materie - art. 1 și art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, art. 13 alin. (3) și art. 21 lit. b) și d) din Legea nr. 10/1995 -, fapt ce a dus la confecționarea și montarea balustradei, de către angajați ai societății L. S.R.L., în alt mod decât cel impus prin proiectul societății K. S.R.L., fapt care, la 24.11.2011, a permis desprinderea părții dinspre sud a balustradei, în urma impactului dinamic aplicat asupra acesteia de corpul lui F. (adică prin căderea lui F. pe balustradă, cu viteză, de la mică distanță) și a determinat astfel prăbușirea acestuia în gol, de la o înălțime de 2,8 m, pe pardoseala de la parter a discotecii "M.", amenajată în imobilul denumit "J.", situat în orașul Eforie, județul Constanța, prăbușire în urma căreia F. a suferit leziuni care i-au provocat decesul.

Inculpatul B., administrator al societății L. S.R.L., a permis, în perioada aprilie - iunie 2007, realizarea balustradei, pe tot conturul liber al plăcii de beton armat a supantei nou create la cota +2,60 m a imobilului denumit "J.", fără autorizație de construire și a confecționat balustrada, nu pe baza și în conformitate cu un proiect verificat de specialiști atestați, ci după un model propriu, fără a angaja un responsabil tehnic cu execuția atestat, care să verifice conformitatea execuției cu proiectul verificat de specialiști atestați (toate acestea reprezentând încălcări ale dispozițiilor legale în materie - art. 14 alin. (2) și art. 23 lit. b) și c) din Legea nr. 10/1995), fapt ce a dus la confecționarea și montarea balustradei, de către angajați ai societății L. S.R.L., într-un mod nepotrivit pentru asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerințelor, ceea ce, la 24.07.2011, a permis desprinderea părții dinspre sud a balustradei, în urma căderii lui F. pe aceasta, cu viteză, de la distanță mică și a determinat astfel prăbușirea acestuia în gol, de la o înălțime de 2,8 m, pe pardoseala de la parter a discotecii "M.", amenajată în imobilul denumit "J.", situat în orașul Eforie, județul Constanța, prăbușire în urma căreia F. a suferit leziuni care i-au provocat decesul.

Examinând legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte constată incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., numai în ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului A..

Potrivit art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Astfel, cum s-a învederat și în considerentele hotărârii recurate, legătura de cauzalitate constituie unul dintre elementele laturii obiective ale infracțiunii, constând în legătura dintre fapta imputată (acțiune sau inacțiune) și rezultat sau urmarea imediată, iar acest raport de la cauză la efect se determină în mod concret.

Evaluând dacă există o corespondență deplină între fapta imputată inculpatului A. (în calitate de administrator al S.C I. S.R.L) și configurarea legală a infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., Înalta Curte apreciază că nu este întrunită o cerință esențială care întregește elementul material al laturii obiective a infracțiunii, respectiv existența legăturii de cauzalitate între acțiunea inculpatului (nerespectarea dispozițiilor legale în materie - art. 1 și art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, art. 13 alin. (3) și art. 21 lit. b) și d) din Legea nr. 10/1995) și decesul persoanei vătămate.

În ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatului B., Înalta Curte constată că nu sunt reliefate aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală.

În acest sens, raportat la împrejurările faptice stabilite la judecata cauzei în fond și menținute în apel, în condițiile în care prin motivele de recurs în casație, în esență, inculpatul susține că, și în situația în care acțiunile sale s-ar fi concretizat în nerespectarea dispozițiilor legale în materia construcțiilor, între aceste acțiuni și decesul persoanei vătămate nu se poate stabili o legătură directă, cu atât mai mult cu cât întreaga culpă pentru rezultatul produs aparține victimei accidentului, aflată sub influența băuturilor alcoolice și într-un loc al clubului în care, în acea seară, clienții nu aveau accesul permis, Înalta Curte constată că motivele invocate vizează, în concret, temeinicia deciziei penale recurate și nu chestiuni de legalitate.

Contrar apărării inculpatului, Înalta Curte reține că, între acțiunile inculpatului B. (în calitate de administrator al S.C L. S.R.L - executantul lucrării), concretizate în nerespectarea dispozițiilor legale în materia construcțiilor, și decesul persoanei vătămate F., se poate stabili o legătură directă, în condițiile în care inculpatul a confecționat balustrada, nu pe baza și în conformitate cu un proiect verificat de specialiști atestați, ci după un model propriu, fără a angaja un responsabil tehnic cu execuția atestat, care să verifice conformitatea execuției cu proiectul verificat de specialiști atestați (toate acestea reprezentând încălcări ale dispozițiilor legale în materie - art. 14 alin. (2) și art. 23 lit. b) și c) din Legea nr. 10/1995), fapt ce a dus la confecționarea și montarea balustradei, de către angajați ai societății L. S.R.L., într-un mod nepotrivit pentru asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerințelor, împrejurare ce a determinat ca, în ziua de 24.07.2011, balustrada, montată la etajul intermediar superior al construcției, să se desprindă (în întregime) din pardoseală, la impactul cu greutatea exercitată de corpul persoanei vătămate, ducând la prăbușirea acesteia în gol, producându-se, în urma acestei căzături, leziuni ce au dus în final la deces.

Conform considerentelor hotărârii recurate, concluziile raportului de expertiză tehnică, în care se specifică că executarea balustradei nu a fost făcută cu respectarea specificațiilor din proiect, fapt ce a afectat rezistența acesteia, declarația martorului B., care a recunoscut că a prins balustrada cu un sistem de prindere de concepție proprie, neomologat și neprevăzut în proiectul tehnic, precum și procesul-verbal de cercetare la fața locului, sunt probe din care rezultă fără dubiu că execuția lucrării a fost realizată în mod necorespunzător, ceea ce, la 24.07.2011, a permis desprinderea părții dinspre sud a balustradei, în urma căderii lui F. pe aceasta, cu viteză, de la distanță mică și a determinat astfel prăbușirea acestuia în gol, de la o înălțime de 2,8 m, pe pardoseala de la parter a discotecii "M.", amenajată în imobilul denumit "J.", situat în orașul Eforie, județul Constanța, prăbușire în urma căreia F. a suferit leziuni care i-au provocat decesul.

Concluzionând, raportat la cele expuse, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatului B., astfel cum au fost reținută în mod definitiv de instanța de apel, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 858/P din 17 august 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018.

Va casa, în parte, decizia penală recurată, precum și sentința penală nr. 1321 din data de 19 octombrie 2022, pronunțată de Judecătoria Constanța, numai în ce privește pe inculpatul A. și:

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va lăsa nesoluționată acțiunea civilă exercitată de părțile civile C., D. și E., precum și acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, în ce privește pe inculpatul A..

Va înlătura dispozițiile de obligare în solidar a inculpatului A. la plata de daune morale și daune materiale către părțile civile C., D., E., de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, precum și dispoziția de obligare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor casate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei în fond, apel și recurs în casație vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 858/P din 17 august 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat B. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Casează, în parte, decizia penală recurată, precum și sentința penală nr. 1321 din data de 19 octombrie 2022, pronunțată de Judecătoria Constanța, numai în ce privește pe inculpatul A. și:

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă exercitată de părțile civile C., D. și E., precum și acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, în ce privește pe inculpatul A..

Înlătură dispozițiile de obligare în solidar a inculpatului A. la plata de daune morale și daune materiale către părțile civile C., D., E., de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, precum și dispoziția de obligare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor casate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei în fond, apel și recurs în casație rămân în sarcina statului.

Obligă recurentul inculpat B. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă