ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 2 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 852/AP din data de 03 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120/S din 16 mai 2024, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., întrucât a intervenit retragerea plângerii penale formulate de persoana vătămată B..

În baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de amenințare, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen., întrucât a intervenit retragerea plângerii penale formulate de persoana vătămată B..

S-a luat act că persoana vătămată B. nu mai are nicio pretenție materială sau financiară față de inculpați.

S-a luat act că Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a dispus ca mijlocul material de probă în sensul art. 197 din C. proc. pen., constând într-un obiect metalic de culoare argintie sub forma unei țevi ambalate în plic de hârtie nesigilat indicat în procesul-verbal din data de 01.02.202 aflat la fila x (dosar instanță), să rămână atașat la dosarul cauzei.

În baza art. 275 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. a fost obligată persoana vătămată B. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.

Prin decizia penală nr. 852/AP din 3 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 120/S din 16 mai 2024 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2023, care a fost desființată cu privire la soluția de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe și cu privire la plata restului de cheltuieli judiciare avansate de stat, precum și împotriva încheierii Tribunalului Brașov din 11 aprilie 2024 pronunțată în același dosar, care a fost desființată în ceea ce privește admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice, și rejudecând:

S-a constatat că prin încheierea Curții de Apel Brașov pronunțată la 12.09.2024 în prezentul dosar, s-a stabilit că încadrarea juridică corectă dată faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., este cea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 din C. pen.

În baza art. 32 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., necesare în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1000 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., la data de 30 decembrie 2024 (prin mail), înregistrat la Curtea de Apel Brașov la aceeași dată .

În cuprinsul cererii de recurs în casație recurentul a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

În susținerea cererii de recurs în casație, recurentul inculpat A. a invocat faptul că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa în cauză, deși era incident un temei legal de încetare a procesului penal.

În motivarea cererii de recurs în casație, recurentul face o prezentare a acuzației pentru care a fost condamnat, făcând referire atât la soluția instanței de fond, cât și la hotărârea instanței de apel. Astfel, arată că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor și amenințare. În cursul procesului penal persoana vătămată a înțeles să își retragă plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului A., precizând că nu mai are nicio pretenție materială sau morală față de inculpat. Instanța de fond a reținut aceste împrejurări și, în baza probatoriului administrat, a schimbat încadrarea juridică a faptei din tentativă de omor în infracțiunea de lovire sau alte violențe, dispunând încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

Recurentul susține că instanța de apel a agravat situația juridică prin schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă de omor și a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare. Procedând în această manieră, recurentul arată că, instanța de apel nu a respectat dreptul său la apărare care, chiar dacă era asistat de un avocat, nu a fost prezent la dezbateri și astfel nu și-a putut exprima un punct de vedere față de noua încadrare juridică, ce ar fi avut drept consecință agravarea situației sale juridice. A mai arătat că, dreptul la apărare și la un proces echitabil a fost încălcat și prin faptul că instanța a respins cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatului ulterior schimbării încadrării juridice, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 386 alin. (1) din C. proc. pen.

De asemenea, s-a invocat încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul lipsei de previzibilitate a normei penale, și se susține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, o persoană nu poate fi condamnată pe baza unei încadrări juridice care nu a fost în mod clar pusă în discuție și cu privire la care nu a fost oferită posibilitatea de apărare efectivă. Astfel, s-a arătat că instanța de apel avea obligația de a pune în discuția părților schimbarea de încadrare juridică, dar și de a verifica dacă se impune continuarea procesului penal, însă nu a procedat în acest fel.

În concluzie, recurentul solicită admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și, pe fond, desființarea deciziei penale nr. 852/03.12.2024 a Curții de Apel Brașov, cu consecința încetării procesului penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2023.

A fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat care a arătat că motivele invocate se circumscriu doar formal cazului de recurs în casație invocat.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 852/AP din data de 03 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că recurentul inculpat A. a formulat recurs în casație la data de 30 decembrie 2024 împotriva deciziei penale nr. 852/AP din 3 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate din data de 11 decembrie 2024 (la domiciliul procesual ales- sediul cab. Av. C., mun. Codlea, str. x, jud. Brașov, f.52, dosar curte) și din data de 31 ianuarie 2025 (la domiciliul din jud. Brașov), conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 852/AP din 3 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 852/AP din 3 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală), iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat cererea de recurs în casație - avocat D..

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Referitor la această condiție de admisibilitate, se impune a se menționa că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Din această perspectivă se reține că, din modalitatea de reglementare a recursului în casație, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, așadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că aspectele de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. invocat de recurent, potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Se evidențiază că, prin decizia recurată inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor.

Prin decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că este neconstituțională soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal.

Înalta Curte constată că, deși recurentul invocă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., totuși criticile formulate nu vizează existența efectivă a unei cauze de încetare a procesului penal cu privire la infracțiunea pentru care s-a pronunțat condamnarea prin decizia atacată - respectiv tentativă de omor - ci fac trimitere la o încadrare juridică anterioară, reținută de prima instanță, care nu mai formează obiectul prezentei proceduri.

În ceea ce privește aplicabilitatea Deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curții Constituționale, se reține că aceasta vizează admisibilitatea în principiu a recursului în casație întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în ipoteza în care se invocă existența unei cauze de încetare a procesului penal în raport de încadrarea juridică a faptei pentru care, prin hotărârea recurată, s-a pronunțat condamnarea.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, Decizia nr. 50/2025 a Curții Constituționale nu este incidentă în prezenta cauză, întrucât recurentul solicită încetarea procesului penal raportat la fapta de loviri sau alte violențe, în timp ce hotărârea recurată privește condamnarea pentru tentativă de omor. Astfel, în cadrul recursului în casație nu poate analiza legalitatea unei soluții dispuse cu privire la o altă faptă decât cea pentru care s-a pronunțat condamnarea.

Pe de altă parte se constată că, susținerile recurentului referitoare la încadrarea juridică a faptei și evaluarea stării de fapt reținute de instanța de apel, nu pot face obiectul controlului exercitat în cadrul recursului în casație, cale extraordinară de atac limitată exclusiv la examinarea legalității hotărârii și la cazurile expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Jurisprudența instanței supreme a stabilit imposibilitatea evaluării schimbării încadrării juridice în cadrul recursului în casație reținându-se că încadrarea juridică a faptei este operațiunea de stabilire a corespondenței între fapta pretins comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reținerea normelor generale aplicabile (privind participația și cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale). Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operațiune care intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casație, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. (ICCJ, secția Penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020).

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că inculpatul a invocat în mod formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., aspect ce nu echivalează cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de lege pentru exercițiul căii de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 852/AP din data de 03 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 852/AP din data de 03 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 aprilie 2025.