ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 decembrie 2022

Deliberând asupra apelului declarat de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11/F din data de 10 martie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 396 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 80 din C. pen., a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei privind pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 81 din C. pen., a aplicat inculpatului A. un avertisment.

A constatat că inculpatul s-a aflat sub incidența măsurii preventive a controlului judiciar de la data de 25.08.2020 și până la data de 23.12.2020.

A constatat că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, în cuantum de 868 de RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că, în data de 24.08.2020, în jurul orelor 15:00, aflat în imobilul din mun. Brașov, situat pe str. x, camera nr. 117, a exercitat violențe asupra persoanei vătămate B., prin bruscarea fizică a acesteia, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 2-3 zile de îngrijire medicală.

În argumentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că situația de fapt reiese din coroborarea următoarelor mijloace de probă: certificatul medico-legal nr. 1593/E, emis la data de 26.08.2020, de către SJML Brașov; fișa de urgență prespitalicească; declarațiile personalului ambulanței (declarațiile din data de 04.11.2020 ale martorilor C. și D.); declarația persoanei vătămate; convorbirea transcrisă în cauză privind sesizarea imediată a autorităților prin apelul de urgență; comunicările dintre inculpat și persoana vătămată aflate în fotografiile capturi de ecran; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 25.08.2020 și anexele foto la acesta.

În esență, instanța de fond a reținut că, la data de 24.08.2020, pe fondul unor neînțelegeri legate de împărțirea unor onorarii avocațiale, inculpatul (avocat în Baroul București) a abordat pe persoana vătămată B. (avocat în Baroul Dolj), mai întâi telefonic și prin mesaje scrise, pentru ca imediat apoi să se deplaseze la sediul ei profesional, cu intenția de a solicita partea sa din onorariul avocațial dintr-o anumită cauză.

Astfel, s-a reținut că, în jurul orelor 15:00, inculpatul s-a prezentat la sediul biroului de avocat al persoanei vătămate, aflat în mun. Brașov, pe str. x, camera nr. 117, jud. Brașov, ocazie cu care se mai afla în încăpere doar martora E., care a și ieșit imediat din considerente de curtoazie, atunci când a observat obiectul privat al conversației celor doi, referitoare la pretenția celui dintâi de achitare de către cea din urmă a sumei de 150 de euro, ca onorariu parțial, aspecte necontestate în cauză.

Constatând că cele două versiuni ale părților în continuarea evenimentului sunt diferite, instanța de fond, în vederea stabilirii situației de fapt în cauză, a avut în vedere susținerile persoanei vătămate, în măsura în care acestea s-au coroborat cu celelalte probe de la dosarul cauzei și dacă nu au fost circumstanțiate prin apărarea inculpatului, privite prin prisma unei abordări raportate la contextul cauzei, ținând de conduita revendicativă a inculpatului și a stării de vulnerabilitate a persoanei vătămate sub aspectul infracțiunii ce face obiectul cauzei.

Așadar, s-a remarcat că susținerile victimei în sensul agresării sale fizice apar confirmate medico-legal, stabilindu-se în acest sens că persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data faptei, prin lovire cu corp dur și posibil comprimare între două planuri dure, necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale, constatându-se totodată la examenul clinic prezența unor echimoze, chiar și pe un fond ușor tumefiat, în zona pieptului și a degetelor III și IV de la mâna dreaptă (certificatul medico-legal nr. 1593/E, emis la data de 26.08.2020, de către SJML Brașov). Constatările medico-legale se coroborează cu actele medicale aflate la dosarul cauzei, în fișa de urgență prespitalicească consemnându-se că pacienta victimă a prezentat o stare de agitație și a acuzat durere la nivel cervical și la deget IV mâna dreaptă, aspecte confirmate sub aspectul realității lor și testimonial prin declarațiile personalului ambulanței (declarațiile din data de 04.11.2020 ale martorilor C. și D.).

De altfel, curtea de apel nu a regăsit nicio explicație privind leziunile persoanei vătămate produse cu acea ocazia, pe care nici inculpatul nu le-a contestat sub aspectul realității lor, în afara concluziei că acestea au fost cauzate ca urmare a agresiunii sale fizice.

S-a mai reținut în acuzare starea revendicativă și de surescitare nervoasă în care se afla inculpatul cu acea ocazie, confirmată chiar de acesta, care a precizat, în repetate rânduri, că venise la fața locului pentru a cere expres banii datorați de persoana vătămată, nevenindu-i să creadă că ea neagă pretențiile sale.

Așadar, instanța de fond a reținut că tocmai conduita ofensivă a inculpatului și starea sa de agitație nervoasă, indiferent dacă a fost justificată sau nu, a putut să conducă la pierderea autocontrolului inculpatului și la o confruntare verbală cu victima, care a degenerat într-una de natură corporală, cu consecința rănirii fizice a acesteia din urmă.

Sub aspectul laturii subiective, curtea a reținut, în lipsa altor probe concludente și cu respectarea prezumției de nevinovăție, doar agresarea fizică a victimei, prin bruscare ei, de natură a produce leziunile constatate medico-legal la nivelul pieptului și al degetelor. Pentru a reține astfel, instanța de fond a avut în vedere și apărările inculpatului, confirmate testimonial și necontestate în cauză, prin care acesta a arătat că a rămas la fața locului imediat după confruntare, intrând în relație cu colegele persoanei vătămate și explicând desfășurarea evenimentului din punctul său de vedere, atitudine caracteristică, într-adevăr, unei persoane având reprezentarea faptului că nu a greșit în conduita sa.

Făcând trimitere la jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, instanța de fond a arătat că nu poate să ignore circumstanțele legate de sesizarea imediată a autorităților prin apelul de urgență și unele aspecte de la fața locului, care, deși surprinse în faza dinamică a cercetării, relevă totuși scena unui conflict degenerat prin indicațiile precise ale victimei privind desfășurarea conflictului și posibile urme de violență în birou, ceea ce confirmă, într-adevăr, caracterul precipitat al situației sesizate, și a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta sesizată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, urmând să dispună în consecință.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, notând dispozițiile prevăzute de art. 74 din C. pen., curtea de apel a reținut că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol redus, dat fiind contextul în care apare săvârșită (ceartă între colegi), izvorâtă fiind mai degrabă din orgolii personale și deficiențe de comunicare, decât din obiectului diferendului dintre părți (o sumă relativ mică de bani de 150 de euro).

Sub aspectul periculozității inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și este bine integrat social (avocat), iar scopul preventiv și punitiv al pedepsei poate fi împlinit și prin luarea în considerare a celei mai blânde sancțiuni penale, renunțarea la aplicarea pedepsei, prev. de art. 80 și urm. din C. pen., având în vedere atât circumstanțele de fapt, precum caracterul particular al diferendului dintre părți și urmările sale limitate, cât și circumstanțele personale pozitive ale inculpatului anterior redate.

Punând în balanță toate împrejurările expuse, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună datorită consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, în cauză inculpatul fiind avocat pledant în materie penală, având realmente pregătirea profesională pentru a înțelege situația reținută și a-și îndrepta pentru viitor conduita sa socială, fiind direct afectat în drepturile și interesele sale prin soluția pronunțată, începând cu dreptul la propria imagine și până la consecințele juridice în caz de reiterare a unor asemenea fapte.

În sfârșit, s-a apreciat și că interesul public este îndeajuns ocrotit prin soluția pronunțată, având în vedere că infracțiunea se pedepsește la plângerea prealabilă a persoanei vătămate conform art. 193 alin. (3) din C. pen. și ține în cazul de față de viața particulară a părților - profesioniști ai dreptului aflați la vârsta maturității depline - urmarea produsă fiind limitată sub aspectul gravității ei.

Astfel, constatând îndeplinite condițiile renunțării la aplicarea pedepsei, prev. de art. 80 din C. pen., curtea de apel a făcut aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 81 din C. pen., potrivit cărora atunci când dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța aplică infractorului un avertisment, constând în prezentarea motivelor de fapt care au determinat renunțarea la aplicarea pedepsei și atenționarea acestuia asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni.

În acest sens, curtea a subliniat că, deși concluzionează acum în sensul sancționării mai blânde a inculpatului, determinante fiind nu doar circumstanțele de fapt care reduc pericolul social al faptei, dar în special cele personale, deosebit de pozitive, care îl caracterizează pe inculpat, această apreciere nu poate reduce cu nimic pericolul generic deosebit al infracțiunii deduse judecății, care afectează dreptul persoanei la protecția integrității corporale și sănătății sale, punând în real pericol victima atât sub aspect fizic, cât și psihic, mai ales în ipoteza unor situații de vulnerabilitate precum în cauză, aspecte de care inculpatul trebuie să țină seama pe viitor și să evite astfel de situații contrare legii și deosebit de periculoase, atât prin urmările cauzate, cât și, mai ales, prin consecințele ce se pot produce.

Deopotrivă, instanța de fond a adus la cunoștința inculpatului regimul juridic al renunțării la aplicarea pedepsei, respectiv dispozițiile prevăzute de art. 82 din C. pen. și art. 80 alin. (2) lit. b) din același cod.

În ceea ce privește măsurile preventive dispuse în cauză, curtea a constatat că inculpatul s-a aflat sub incidența măsurii controlului judiciar de la data de 25.08.2020 și până la data de 23.12.2020, context în care a constatat că măsura preventivă a fost dispusă în cauză în mod legal și temeinic, cu îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză, nici în cursul urmăririi penale și nici în faza judecății.

Ținând seama de soluția dispusă în cauză față de inculpatul A., în baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., curtea a obligat pe acesta la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 700 RON aferentă fazei de urmărire penală și suma de 300 RON aferentă fazei de judecată.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 868 RON, a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinței penale, a declarat apel în termen legal, inculpatul A. solicitând desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei soluții de achitare.

În motivele de apel, inculpatul a susținut, în esență, că acuzația ce i-a fost adusă nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, de vreme ce la dosar nu există nicio probă care să releve existența faptei și vinovăția sa, prima instanță reținând în mod greșit situația de fapt.

Desfășurarea cercetării judecătorești în apel

În al doilea grad de jurisdicție, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 aprilie 2022, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 31 mai 2022, când instanța a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpatului A., în condițiile art. 420 alin. (4) din C. proc. pen.

Prin încheierea de la același termen, Înalta Curte a încuviințat cererea de probatorii formulată de reprezentantul Ministerului Public constând în audierea persoanei vătămate B. și a acordat termen de judecată la data de 13 septembrie 2022, pentru când a dispus citarea intimatei cu mențiunea de a se prezenta în vederea audierii.

La termenul de judecată din data de 13 septembrie 2022, constatând lipsa intimatei persoane vătămate B. a cărei audiere a fost apreciată ca fiind utilă soluționării cauzei, Înalta Curte a acordat un nou termen de judecată, pentru când a dispus citarea acesteia cu mandat de aducere.

La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2022, Înalta Curte a procedat la audierea intimatei persoane vătămate B., potrivit art. 420 alin. (5) și 11 din C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință de la același termen de judecată, constatând cauza în stare de judecată, Înalta Curte a acordat cuvântul în dezbateri, stabilind termen pentru pronunțare, în condițiile art. 391 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 406 alin. (1) din C. proc. pen. (în forma în vigoare conform Legii nr. 130/2021), la data de 06 decembrie 2022 și, ulterior, la 09 decembrie 2022.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., în limitele prevăzute de acest text de lege, Înalta Curte reține următoarele:

Procedând la reevaluarea întregului material probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că probele atestă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că, în data de 24.08.2020, în timp ce se afla în biroul situat pe str. x, camera 117 (Clădirea Proiect) din Mun. Brașov, jud. Brașov, inculpatul A. a exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate B., prin lovire și împingere, cu consecința producerii mai multor leziuni traumatice ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că situația de fapt descrisă anterior rezultă în mod neechivoc din materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în primă instanță și în apel, respectiv: declarațiile persoanei vătămate, certificatul medico-legal nr. 1593/E/26.08.2020, emis de SJML Brașov, Fișa UCU/CPU nr. x emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov în data de 24 august 2020, Fișa de urgență prespitalicească nr. x din data de 24 august 2020, emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, planșă foto redare SMS și apeluri efectuate pe telefonul mobil al persoanei vătămate B., redarea convorbirii de la numărul de urgență 112, declarațiile martorilor E., F., C., D., declarațiile date de inculpatul A..

Notând pozițiile antagonice pe care se situează părțile, atât inculpatul, cât și persoana vătămată oferind o versiune proprie asupra modului de desfășurare a evenimentelor din data de 24 august 2020, Înalta Curte reține, prioritar, că, potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., "Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză."

Așadar, aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, situație în care instanța este obligată să analizeze toate probele administrate în mod conjugat și nu independent una de alta.

Deopotrivă, se observă că practica judiciară a statuat în mod constant că mijloacele de probă administrate în cauză nu au o ordine de preferință, referitor la forța probantă, iar în situația în care există contradicții între declarațiile persoanelor audiate sub diferite calități procesuale (inculpat, persoană vătămată, martori), instanța de judecată este îndrituită să aprecieze fiecare declarație în contextul tuturor probelor aministrate în cauză, cu care este necesar să se coroboreze și, pe cale de consecință, să rețină motivat ca reprezentând adevărul numai unele dintre acestea.

În propria analiză a elementelor de natură factuală ale cauzei, Înalta Curte subliniază că lipsa unor martori oculari, care să fi perceput cu propriile simțuri modalitatea de săvârșire a faptei, nu este o împrejurare care să conducă la stabilirea unei alte concluzii decât cea care rezultă din interpretarea coroborată a tuturor probelor administrate în speță.

În acest context normativ și interpretativ, instanța de control judiciar reține că, prin plângerea penală formulată la data de 24 august 2020, persoana vătămată B. a relatat, în esență, că, pe fondul unor neînțelegeri privind anumite onorarii de avocat, inculpatul a agresat-o, a lovit-o cu palma în piept și i-a cauzat o excoriație la degetul inelar al mâinii drepte, împrejurare în raport de care a apelat serviciul unic de urgență 112.

Persoana vătămată a susținut în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de control judiciar că inculpatul A. a agresat-o, în acest sens fiind declarațiile ei din 25 august 2020, 02 septembrie 2020, 04 noiembrie 2020, date la parchet, precum și cea din 25 octombrie 2022 dată în fața instanței de apel.

Se constată că declarațiile persoanei vătămate B. se coroborează cu declarațiile martorelor F. și E. (date la urmărire penală în data de 25 august 2020 și menținute în fața instanței de fond în data de 02 noiembrie 2021) care au arătat că, deși nu au asistat la niciun act de violență, au fost alertate de strigătele de ajutor ale persoanei vătămate, singură în birou cu inculpatul.

Totodată, din declarațiile martorilor D. (șofer ambulanță în cadrul Serviciului județean de Ambulanță Brașov) și C. (asistent medical în cadrul Serviciului județean de Ambulanță Brașov) rezultă că în data de 24 august 2020 au preluat un apel 112 privind o agresiune la adresa din Mun. Brașov, str. x, în clădirea Proiect, jud. Brașov, asupra persoanei vătămate B.. La sosirea acestora, intimata acuza dureri la nivelul toracelui, dureri de cap, avea o escoriație ușoară la un deget, ritm cardiac crescut și afirma că a fost strânsă cu ușa unui dulap, că a fost o ceartă cu un coleg de-al ei relativ la o sumă de bani.

Potrivit Fișei UCU/CPU nr. x emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov în data de 24 august 2020, ora 17:43, persoana vătămată a fost înregistrată cu diagnosticul "Contuzie toracică simplă. Contuzie deget IV mâna stângă. Afirmativ agresiune", iar conform raportului medical nr. x emis de aceeași unitate spitalicească, în aceeași zi, ora 19:12, fără leziuni posttraumatice la nivelul toracelui osos.

În fișa de urgență prespitalicească nr. x din data de 24 august 2020, emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, în rubrica ce poartă denumirea "anamneza" (prima etapă în cadrul examinării clinice) sunt trecute următoarele constatări: "pacientă în vârstă de 45 de ani, conștientă, cooperantă afirmativ, durere hemitorace stg., cefalee, stare de agitație, durere la nivel cervical, durere deget IV mână dr. în urma agresiunii fizice (...)".

Certificatul medico-legal nr. 1593/E din data de 26 august 2020, emis de medicul specialist legist din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov, Serviciu Județean de Medicină Legală Brașov, atestă că persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 24 august 2022 prin lovire cu corp dur și posibil comprimare între două planuri dure, gravitatea leziunilor traumatice constatate cuantificându-se prin aproximativ 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Astfel, la examenul medico-legal al persoanei vătămate din data de 26 august 2020, medicul legist a constatat următoarele: glanda mamară stângă, în 1/2 superioară, prezintă o echimoză palid violacee, neomogenă de 6/0,5 cm; la nivelul feței dorsale a falangei proximale deget III dreapta, prezintă o echimoză palid brună de 1,2/0,5 cm, iar la 1,8 cm inferior de aceasta, prezintă o altă echimoză palid brună de 1/0,2 cm; pe fața ventrală a falangei proximale, deget III mâna dreaptă, în 1/3 superioară, prezintă o echimoză palid brună de 1,2/0,2 cm; la nivelul feței dorsale a degetului IV corespunzător articulației interfalangiene distale, prezintă o echimoză palid violacee, situată pe un fond ușor tumefiat de 0,5/0,7 cm; persoana vătămată acuză dureri la nivelul leziunilor traumatice descrise și neagă alte semne de violență.

Se constată că natura și localizarea acestor leziuni se coroborează cu împrejurările relatate de persoana vătămată pe tot parcursul procesului penal.

Deopotrivă, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că planșa fotografică cu aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului efectuată la data de 25 august 2020 în biroul nr. 117 din Cladirea Proiect din Mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, întocmită de un specialist din cadrul Serviciului criminalistic, Biroul de investigare tehnico-științifică a locului faptei - Inspectoratul de poliție al județului Brașov (caz nr. x), relevă posibile urme de violență în birou (spre ex.: referitor la scanerul peste care intimata a declarat că a fost proiectată s-au constatat distrugeri la nivelul balamalelor; telefonul mobil al acesteia, de asemenea, era spart).

Mai mult, afirmațiile persoanei vătămate privind apelarea numărului unic de urgență ("din cauza stării de frică în care mă aflam, nu reușeam să formez numărul de urgență") sunt susținute probator și de lista apelurilor efectuate în intervalul orar 15:46 - 15:47 din care rezultă că intimata a format următoarele numere de telefon: 211 (de 2 ori), 122, 1224, de abia la 15.48 reușind să formeze numărul unic de urgență 112.

Din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice efectuate la numărul unic de urgență 112 rezultă că a sunat intimata care a susținut textual "A venit un coleg de-al meu, A., m-a bătut aici în birou (…); "Îmi este foarte frică (…) m-a lovit în gât (...) Mă doare foarte tare în piept. M-a lovit în piept."". Deopotrivă, la același număr de urgență 112, cu doar 10 minute înaintea intimatei, a sunat și martora E. care a solicitat o ambulanță, susținând că persoana vătămată B. are stări de amețeală, se simte rău, are stare de vomă, stare de leșin, iar la întrebarea operatorului dacă are probleme de sănătate, martora a răspuns astfel:

"Nu. A avut o situație conflictuală cu cineva.".

Ca atare, în urma evaluării coroborate a declarațiilor inculpatului și ale persoanei vătămate cu probele indirecte administrate în cauză, menționate anterior, se desprinde o singură concluzie cu privire la leziunile suferite de persoana vătămată B., cu excluderea oricărei alte explicații rezonabile. Astfel, Înalta Curte reține că susținerile persoanei vătămate sunt confirmate de actele medicale care atestă existența leziunilor traumatice, localizarea acestora și mecanismul de producere, respectiv prin lovire și împingere, martorii indirecți îl indică pe inculpatul A. ca fiind persoana care s-a aflat în aceeași încăpere cu aceasta în intervalul de timp critic, urmele evidențiate de cercetarea la fața locului atestă faptul că în biroul respectiv a avut loc o agresiune, starea fizică și psihică a persoanei vătămate subsecventă întrevederii cu inculpatul ce reiese atât din declarațiile martorilor, cât și din celelalte probe privind apelarea numărului de urgență confirmând la rândul lor violențele.

Inculpatul nu a negat că s-a întâlnit cu persoana vătămată în biroul respectiv și nici faptul că între cei doi a existat un conflict, însă a negat agresiunile fizice, aceste din urmă susțineri fiind infirmate de întreg ansamblul probator. Relevantă în privința împrejurărilor în care s-a produs agresiunea și a mobilului este prima declarație a inculpatului dată la 25 august 2020, acesta afirmând textual că "Sunt o persoană temperamentală, sunt rău de gură când mă enervez, la momentul discuției cu persoana vătămată m-am enervat, dar nu am agresat-o fizic.".

Ca atare, probele atestă dincolo de orice îndoială rezonabilă că cei doi au avut o întrevedere în biroul persoanei vătămate și au purtat o discuție în contradictoriu care a degenerat, moment în care persoana vătămată a strigat după ajutor și a încercat în mod repetat să contacteze telefonic serviciul de urgență, cât și faptul că după plecarea inculpatului aceasta prezenta leziuni traumatice (echimoze, excoriații) atestate de actele medicale întocmite imediat după preluarea acesteia de echipajul medical, leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal.

Așadar, Înalta Curte constată că faptele inculpatului A., astfel cum au fost detaliate în cele ce preced, există în materialitatea lor și au fost comise de acesta cu forma de vinovăție cerută de lege, situația de fapt fiind corect reținută de prima instanță în urma evaluării temeinice a probatoriului, apelul fiind nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 11/F din data de 10 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelantul inculpat A. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 220 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În ceea ce privește cererea intimatei de obligare a apelantului la plata cheltuielilor judiciare, constând în onorariul apărătorului, Înalta Curte notează că dispozițiile art. 276 alin. (6) din C. proc. pen. statuează în sensul că, în celelalte cazuri decât cele prevăzute expres de legea procesual penală, instanța penală stabilește obligația de restituire a cheltuielilor judiciare făcute de părți, potrivit legii civile. Ca atare, văzând art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. care stabilește că "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", va obliga inculpatul la plata acestora către persoana vătămată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 11/F din data de 10 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Obligă pe apelantul inculpat A. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru apelant, în cuantum de 220 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Obligă pe apelant la plata sumei de 9000 RON, cheltuieli judiciare, către persoana vătămată B..

Definitivă.

Pronunțată, conform art. 405 alin. (1) din C. proc. pen., prin punerea hotărârii la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, azi, 09 decembrie 2022.