ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 august 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23/CC din data de 04 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost respinsă cererea formulată de Judecătorul de executare a pedepselor din cadrul Tribunalului Districtului Kecskemet, Ungaria -autoritatea judiciară maghiară emitentă a Certificatelor din 15 ianuarie 2025, vizând recunoașterea și executarea în România a sentinței penale nr. 17. B.428/2024/5 pronunțată la data de 4 iulie 2024 de către Tribunalul Districtului Szeged, prin care A. (deținut în prezent în Penitenciarul din Szeged) a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evadare, rămasă în faza de tentativă, prevăzută de art. 283 alin. (1) din C. pen. maghiar; a sentinței penale nr. 29. B.416/2024/30 pronunțată la data de 14 ianuarie 2024 de către Tribunalul Districtului Kecskemet, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de jaf, prevăzută de art. 365 alin. (1) din C. pen. maghiar; vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 164 alin. (1) și (3) din C. pen. maghiar; abuz cu acte publice, prevăzută de art. 346 alin. (1) pct. c din C. pen. maghiar; și abuz cu instrumente de plată de înlocuire a numerarului, prevăzută de art. 393 alin. (1) pct. a din C. pen. maghiar.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. -Mureș a solicitat respingerea, în baza art. 166 alin. (3) raportat la art. 167 și art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, a cererii de recunoaștere și executare în România a sentinței penale nr. 17. B.428/2024/5 pronunțată la data de 4 iulie 2024 de către Tribunalul Districtului Szeged și a sentinței penale nr. 29. B.416/2024/30 pronunțată la data de 14 ianuarie 2024 de către Tribunalul Districtului Kecskemet.

Curtea a reținut că, prin două Certificate emise la data de 15 ianuarie 2025, autoritatea maghiară competentă -Judecătorul de executare a pedepselor din cadrul Tribunalului Districtului Kecskemet- a solicitat recunoaștere celor două hotărâri și executarea într-un penitenciar din România a pedepselor de 8 luni închisoare și de 4 ani închisoare.

S-a mai constatat că, în prezenta cauză, din procesul-verbal întocmit la data de 17 aprilie 2025 de către Poliția Stațiunii Sovata, secția de Poliție Rurală nr. 14 Ghindari, jud. Mureș, din comunicarea nr. 747.267/13 iunie 2025, furnizată de Postul de Poliție Ghindari, din fișa de evidență stocată în baza de date DEPABD și din extrasul după cazierul judiciar, din considerentele Hotărârii de condamnare nr. 29. B.416/2024/30, precum și din cele consemnate în procesul-verbal nr. x Bv. 2219/2024/3 încheiat de Grupul de executare a pedepselor din cadrul Tribunalului Kecskemet, instanța română de executare reține că persoana condamnată A. jr., în perioada în care s-a aflat în România, a avut ultimul domiciliu în jud. Mureș. Aici a locuit în calitate de chiriaș, în imobilul care a fost proprietatea lui B., acest imobil fiind vândut în prezent. Persoana condamnată A. jr.nu a avut o familie întemeiată pe teritoriul statului român, nu a desfășurat activități cu caracter profesional, dar a lucrat ca zilier.

De asemenea, s-a reținut că, din momentul plecării sale definitive din România în Ungaria, în vara anului 2023, data exactă neputând fi stabilită, și până la momentul arestării acestuia, acesta nu a mai revenit în țară. Pe teritoriul României nu deține proprietăți și nu are persoane apropiate cu care să țină legătura. În Ungaria, A. jr. trăiește de opt ani. Acolo, anterior arestării, lucra la munci agricole sezoniere. Nu este căsătorit. Are doi copii minori, care trăiesc pe teritoriul statului de condamnare și sunt crescuți de fosta concubină a lui A.. În plus, în Ungaria, din 2018 până în 2024, A. jr. a fost condamnat în alte șase rânduri la pedepse privative de libertate -cu suspendarea executării (două condamnări) și chiar cu executare (o condamnare)- ori pecuniare, care au fost comutate. A. jr. a executat pe teritoriul statului membru emitent pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Hotărârea nr. 8. B.73/2024/10 a Tribunalului Kiskorosi, precum și zilele-amendă aplicate prin alte două hotărâri de condamnare și care au fost comutate.

În România, tatăl persoanei condamnate, d-l A. sen. este singurul membru apropiat de familie. A. sen. a relatat organelor de poliție că nu are legături strânse cu fiul său, din cauza faptului că a omorât-o pe mama acestuia în 1998, după care a fost încarcerat, iar fiul lui a fost crescut de bunici, care, după ceva timp, au decedat.

În fața organelor de poliție, A. sen. și-a luat angajament să-1 viziteze în penitenciar, să-1 sprijine moral și material pentru integrarea în societate, să îi pună la dispoziție spațiul necesar de cazare și să îl întrețină pe fiul său până ce va găsi un loc de muncă.

Chiar dacă tatăl persoanei condamnate a arătat că îl va primi în locuință și îl va ajuta financiar, relatările acestuia nu sunt credibile, din moment ce practic tatăl și fiul sunt înstrăinați, iar tatăl este cel care a ucis-o pe mama lui A. jr.

În localitatea Solocma, organele de poliție au mai identificat două persoane (d-na C. și d-l D.), care au specificat că sunt rude cu A. jr., fără să indice gradul de rudenie. Cei doi au menționat că au păstrat "o legătură" cu persoana condamnată și că "ar fi dispuși" să-i asigure sprijinul material și moral pentru reintegrarea în societate. Nu au detaliat în ce a constat și care a fost frecvența acelei legături la care s-au referit și nici nu au fost fermi când și-au manifestat disponibilitatea de a-l sprijini pe A. jr.

În aceste împrejurări, Curtea de Apel Tg. -Mureș a subliniat că o eventuală reinserție socială în România a lui A. jr. nu este deloc plauzibilă. Instanța română de executare a mai avut în vedere că acordul la transfer nu a fost exprimat de persoana condamnată din dorința unei reușite a reintegrării sociale, ci mai degrabă pentru că aprecia că în România ar avea mai multe șanse să fie liberat condiționat. În acest sens, chiar el a declarat în fața judecătorului maghiar de executare de pedepse "ca să fiu sincer, ca motiv al cererii de transfer mai pot menționa faptul că în Ungaria în mod sigur nu aș primi reducerea condiționată, fiindcă am atenționări, în România voi primi cu probabilitate mai mare reducerea".

Instanța de fond a concluzionat că, după plecarea lui A. jr. în Ungaria în urmă cu opt ani, exceptând cetățenia română și un domiciliul pur formal, el nu a păstrat cu statul român de origine nicio legătură familială, culturală, socială sau economică, aptă să îi faciliteze reinserția socială dacă ar fi transferat în România pentru executarea în continuare a pedepselor de 8 luni închisoare și de 4 ani închisoare.

S-a reținut că executarea în continuare într-un penitenciar din România a pedepselor care i-au fost aplicate lui A. de către instanțele maghiare nu satisface în România scopul reabilitării sociale a persoanei vizate, acest scop fiind mai bine atins dacă acesta își va executa integral pedepsele în Ungaria, unde el a locuit anterior încarcerării și unde se află copii săi minori.

De asemenea, s-a constatat că persoana condamnată nu trăiește în România, în sensul art. 4 alin. (1) lit. a) din Decizia-cadru 2008/909/JAI, așa cum este explicat în punctele 17 și 9 din preambulul deciziei-cadru, ceea ce atrage incidența motivului opțional de refuz prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din același act european. Acest motiv subordonează în statul membru de executare recunoașterea și executarea hotărârii de condamnare pronunțate în statul membru emitent de îndeplinirea a două cerințe cumulative: persoana condamnată să fie cetățean al statului membru de executare și să trăiască pe teritoriul acestuia.

În final, Curtea a reținut că, dispozițiile române de transpunere a motivelor de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii judecătorești străine de condamnare în legislația internă (art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată) nu acoperă și ipoteza în care nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute de art. 4 alin. (1) la care se referă art. 9 alin. (1) lit. b) din Decizia-cadru 2008/909. Cu toate acestea și întrucât autoritățile judiciare de executare sunt ținute să ia în considerare ansamblul normelor dreptului național și să le interpreteze în cea mai mare măsură posibilă în conformitate cu Decizia-cadru 2008/909/JAI, motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. b) din decizia-cadru trebuie analizat în substanță de către instanța română de executare și el trebuie activat atunci când executarea în România a pedepselor privative de libertate pronunțate într-un alt stat membru nu este în aptă să asigure scopul reabilitării sociale a persoanei condamnate, cum este cazul d-lui A..

În considerarea ideilor enunțate, Curtea a respins cererea formulată de Judecătorul de executare a pedepselor din cadrul Tribunalului Districtului Kecskemet, Ungaria -autoritatea judiciară maghiară emitentă a Certificatelor din 15 ianuarie 2025, vizând recunoașterea și executarea în România a sentinței penale nr. 17. B.428/2024/5 pronunțată la data de 4 iulie 2024 de către Tribunalul Districtului Szeged și a sentinței penale nr. 29. B.416/2024/30 pronunțată la data de 14 ianuarie 2024 de către Tribunalul Districtului Kecskemet.

*****

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14.05.2025, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 19.08.2025. La acest termen, s-au luat concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant și ale reprezentantului parchetului asupra apelului de față, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând în continuare apelul declarat de persoana condamnată A., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat, urmând a fi respins în consecință, pentru următoarele considerente:

Art. 167 din Legea nr. 302/2004 (republicată) prevede că:

(1) Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

(2) Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută și pusă în executare și atunci când persoana condamnată nu are cetățenie română, dar trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și nu va pierde dreptul de ședere permanentă în România. Consimțământul persoanei condamnate este obligatoriu.

În acord total cu raționamentul logico-juridic al primei instanțe Înalta Curte constată că, relativ la dispozițiile cuprinse în Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru recunoașterea hotărârii pronunțate cu privire la persoana condamnată A., respectiv a a sentinței penale nr. 17. B.428/2024/5 pronunțată la data de 4 iulie 2024 de către Tribunalul Districtului Szeged și a sentinței penale nr. 29. B.416/2024/30 pronunțată la data de 14 ianuarie 2024 de către Tribunalul Districtului Kecskemet.

Conform art. 4 alin. (1) lit. a) din Decizia-cadru 2008/909/JAI, trebuie îndeplinită condiția ca persoana condamnată să trăiască pe teritoriul statului de executare. Totodată, punctul 17 din Preambulul Deciziei-cadru definește noțiunea de "trăiește" înțelegându-se prin aceasta locul de care este legată respectiva persoană pe baza reședinței obișnuite și a altor elemente de tipul relațiilor familiale, sociale și profesionale.

Or, în speță, așa cum in mod pertinent a reținut Curtea de Apel Târgu Mureș persoana condamnată A., în afară de faptul că are cetățenia română și un domiciliul pur formal, acesta nu a păstrat cu statul român de origine nicio legătură familială, culturală, socială sau economică, astfel cum prevede punctul 17 din Preambulul Deciziei-cadru, aptă să îi faciliteze reinserția socială dacă ar fi transferat în România pentru executarea restului de pedeapsă.

Astfel, aceste împrejurări atrag incidența motivului opțional de refuz prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. b), care fac trimitere la art. 4 alin. (1) din Decizia-cadru.

Mai mult, Înalta Curte reține că, persoana condamnată A., audiată fiind în fața Tribunalul Districtului Kecskemet, a declarat că solicită executarea restului de pedeapsă într-un Penitenciar din România, apreciind că pe teritoriul statului maghiar nu ar beneficia de dreptul la liberare condiționată, având astfel mai multe șanse în România pentru obținerea unui astfel de drept .

Totodată, din cuprinsul certificatului menționat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI, rezultă că persoana condamnată locuiește de opt ani pe teritoriul statului maghiar, lucrând la munci agricole sezoniere. De asemenea, se reține că este necăsătorit, are doi copii minori, care trăiesc de asemenea în Ungaria, unde sunt crescuți de fosta sa concubină .

Se mai reține că, din cuprinsul aceluiași certificat, nu s-a dispus față de persoana condamnată interdicția temporară de ședere pe teritoriul Ungariei.

Mai mult, din cuprinsul procesului-verbal întocmit de către Poliția Stațiunii Sovata, secția de Poliție Rurală nr. 14 Ghindari, jud. Mureș, rezultă că persoana condamnată A., în perioada în care s-a aflat în România, a avut ultimul domiciliu în jud. Mureș. Aici a locuit în calitate de chiriaș, în imobilul care a fost proprietatea lui B., acest imobil fiind vândut în prezent. Persoana condamnată A. nu a avut o familie întemeiată pe teritoriul statului român, nu a desfășurat activități cu caracter profesional, dar a lucrat ca zilier .

Astfel, Înalta Curte, concluzionând sub acest aspect, reține că nu este îndeplinit nici punctul 9 din Preambulul Deciziei-cadru, conform căruia executarea condamnării în statul de executare ar trebui să sporească șansele de reabilitare socială ale persoanei condamnate.

În acord cu instanța de fond, executarea în continuare într-un penitenciar din România a pedepselor care i-au fost aplicate persoanei condamnate A. de către instanțele maghiare nu pot satisface în România scopul reabilitării sociale a persoanei vizate.

Existența unei hotărâri de condamnare pronunțate în Ungaria și plasarea persoanei condamnate într-un penitenciar din acea țară, pentru executarea pedepsei aplicate, este proporțională și necesară în raport cu motivul și scopul care au determinat-o, neexistând informații pertinente că acea persoană ar fi împiedicată, indiferent de motiv, să păstreze legături apropiate cu fosta sa concubină și cu cei doi copii, care locuiesc pe teritoriul statului maghiar și că astfel de legături s-ar putea manifesta numai în cazul continuării executării pedepsei de către aceasta într-un loc de deținere din România.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 23/CC din data de 04 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 23/CC din data de 04 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 august 2025.