ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 246/F din 11 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect recunoașterea sentinței emise de autoritățile maghiare și executarea pedepsei pe teritoriul României de către persoana condamnată A..

A fost recunoscută și pusă în executare sentința nr. 3. Bf. 231/2022/11 din data de 14.04.2022, pronunțată de Judecătoria Szeged, rămasă definitivă prin decizia nr. 17. B.2026/2020/39 a Tribunalului Szeged.

S-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei în cuantum de 2 închisoare aplicate condamnatului A., prin sentința nr 3. Bf. 231/2022/11 din data de 14.04.2022, pronunțată de Judecătoria Szeged, rămasă definitivă prin decizia nr. 17. B.2026/2020/39 a Tribunalului Szeged, pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire a bunurilor sustrase prevăzută de art. 379 alin. (1) pct. c și alin. (4) lit. a) din C. pen. maghiar și fals în înscrisuri publice prevăzută de art. 342 alin. (1) lit. b) din C. pen. maghiar (art. 270 C. pen. român și art. 334 alin. (2) C. pen. român cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (1) C. pen. român).

A fost dedusă perioada arestării preventive și perioada executată de la data de 11.10.2018 la 14.04.2019.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 22.09.2023, sub nr. x/2023, în conformitate cu dispozițiile art. 172 și art. 166 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a solicitat recunoașterea hotărârii de condamnare dispuse de autoritățile maghiare și punerea în executare a acesteia, privind persoana condamnată A. și transferarea sa pe teritoriul României pentru a continua executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.

S-a notat că, în motivarea sesizării a fost arătat că prin adresa nr. x/2023 din data de 08.09.2023, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 10, 164 și 171 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., cererea formulată de autoritățile maghiare prin care se solicită recunoașterea sentinței de condamnare nr. 3. Bf. 231/2022/11 din a Judecătoriei Raionale Szeged, definitivă prin decizia nr. 17. B.2026/2020/39 a Tribunalului Szeged prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea săvârșirea infracțiunilor de tăinuire a bunurilor sustrase prevăzută de art. 379 alin. (1) pct. c și alin. (4) lit. a) din C. pen. maghiar și fals în înscrisuri publice prevăzută de art. 342 alin. (1) lit. b) din C. pen. maghiar și continuare a executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.

Cererea formulată de autoritățile maghiare a fost însoțită de următoarele documente: certificatul menționat în disp. art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI, copie de pe sentința de condamnare și de pe decizia definitivă, notificarea prevăzută în anexa II în conformitate cu disp. art. 6 alin. (4) din Decizia- cadru 2008/909/JAI.

Autoritățile maghiare au precizat că persoana condamnată se află în România.

A mai fost arătat în cuprinsul sesizării că, din verificările efectuate în temeiul dispozițiilor art. 165 alin. (1) lit. b), c) din Legea 302/2004, a rezultat că persoana condamnată nu a fost urmărită și judecată în România pentru faptele care face obiectul sentinței penale ce face obiectul sesizării, conform fișei de cazier judiciar a acesteia. De asemenea, s-a stabilit prin interogarea bazei de date B. că persoana condamnată nu este cercetată în România pentru fapta care a făcut obiectul sentinței mai sus menționate.

S-a mai notat că, din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile maghiare a rezultat că persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani (730 de zile) și a fost arestată preventiv de la 11.10.2018 până la 14.04.2019, respectiv 186 de zile.

Din verificările efectuate în aplicația informatizată aparținând Centrului Național de Administrare a Bazelor de Date pentru Evidența Persoanelor a rezultat că persoana condamnată este cetățean român.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, prin sentința nr. 17. B.2026/2020/39 a Judecătoriei Szeged din data 14.04.2022, persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire a bunurilor sustrase prevăzută de art. 379 alin. (1) pct. c și alin. (4) lit. a) din C. pen. maghiar și fals în înscrisuri publice prevăzută de art. 342 alin. (1) lit. b) din C. pen. maghiar.

În fapt, s-a reținut că persoana condamnată în jurul datei de 11.10.2018 s-a înțeles cu o persoană necunoscută să achiziționeze de la aceasta autovehiculul x în valoare de 5.828 HUF, ce a fost sustrasă anterior de către persoana necunoscută, aspect cunoscut de persoana condamnată. Persoana necunoscută i-a predat persoanei condamnate un certificat de înmatriculare original, emis de autoritățile austriece, certificat care nu fusese emis pentru autoturismul vândut. Persoana condamnată a avut cunoștință că certificatul de înmatriculare nu a fost eliberat pentru acest autoturism și că plăcuțele de înmatriculare nu corespund. La punctul de trecere a frontierei de pe autostrada x, în urma verificărilor efectuate de organele de poliție, s-a stabilit că numărul de șasiu ce figurează pe plăcuțele de înmatriculare nu corespunde cu cel din certificatul de înmatriculare.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 pentru recunoașterea hotărârii de aplicare a măsurii privative de libertate și transferul persoanei condamnate în România. Astfel:

- hotărârea de aplicare a măsurii privative de libertate a cărei recunoaștere se solicită este definitivă și executorie;

- faptele pentru care s-a aplicat măsura privativă de libertate ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, infracțiuni, având corespondent în dreptul român în infracțiunile prevăzute de art. 270 C. pen. și art. 334 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., iar persoana condamnată ar fi fost sancționabilă și potrivit legislației române.

- persoana transferabilă are cetățenie română;

- nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârilor pronunțate de instanțe străine, prev. de art. 163 din Legea nr. 302/2004;

- persoana transferabilă este de acord să continue executarea măsurii în România.

- natura măsurii aplicate de instanța străină, sub aspectul regimului ei, precum și durata acesteia corespund cu cele prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel persoana condamnată A., la data de 15.12.2023.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 27.12.2023, sub numărul x/2023, fiind fixat termen de judecată la data de 03.01.2024, cu citarea apelantului persoană condamnată la domiciliul indicat în actele dosarului.

Judecarea cauzei a fost amânată la data de 17.01.2024 la cererea apelantului pentru a-i da posibilitatea să își angajeze un avocat și pentru pregătirea apărării.

Prin cererea formulată oral la termenul de judecată din data de 17.01.2024 apelantul persoană condamnată A., asistat de apărător desemnat din oficiu, și-a retras apelul formulat în cauză.

Examinând cererea de retragere a apelului formulată de apelantul condamnat A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Retragerea unei căi de atac, în cauză, a apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 246/F din 11 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, este un act de dispoziție, care odată exercitată, duce la pierderea unui drept, respectiv la închiderea cadrului procesual declanșat.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 415 alin. (1) C. proc. pen.., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat.

Potrivit aceluiași text de lege, retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Deopotrivă, declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de control judiciar.

Evaluând manifestarea de voință a apelantului persoana condamnată A., raportat la prevederile legale menționate anterior, Înalta Curte constată că aceasta respectă pe deplin exigențele art. 415 alin. (1) C. proc. pen.., calea de atac fiind retrasă personal de către parte, direct în fața instanței de control judiciar.

Pe cale de consecință, Înalta Curte văzând, pe de o parte, manifestarea de voință a apelantului în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, în baza art. 415 C. proc. pen.., va lua act de retragerea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 246/F din 11 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care și-a retras apelul, va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 246/F din 11 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2024.