ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 490/2022

Ședința publică din data de 18 august 2022

Deliberand asupra contestatiei de față, în baza actelor și lucărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145 din data de 27 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, în temeiul art. 109 raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în continuare Legea nr. 302/2004), a respins solicitarea de executare a mandatului european de arestare Szv. 266/2017 din data de 25.01.2018, în baza mandatului național de arestare nr. 1. Fkf. 661/2016/6 din data de 21.02.2017, emis ca urmare a deciziei nr. 12FK.885./2016/33, pronunțată de Tribunalul districtual Debrecen, în data de 30.09.2016, rămasă definitivă la data de 21.02.2017, prin decizia nr. IFkf. 661/2016, pronunțată de către Tribunalul Regional din Debrecen, pentru executarea restului de pedeapsă de 1 an, 10 luni și 14 zile, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 233 C. pen. de către persoana solicitată A..

În temeiul art. 109 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, rap. la art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010, republicată, a dispus ca Biroul SIRENE să efectueze demersurile necesare pentru adăugarea unui indicator de validitate până la ștergerea semnalării din Sistemul de Informații Schengen.

În temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a recunoscut hotărârea penală nr. 12 FK.885./2016/33, din data de 30.09.2016, pronunțată de Tribunalul Debrecen, rămasă definitivă la data de 21.02.2017, prin hotărârea nr. l.Fkf. 661/2016/6, pronunțată de către Tribunalul Regional din Debrecen, și a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită prin decizia nr. IFkf .661/2016, pronunțată de către Tribunalul Regional din Debrecen), aplicată persoanei condamnate A. , într-un penitenciar din România.

A constatat că măsurile privative de libertate a reținerii și arestului preventiv se regăsesc în legislația română.

A dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare perioada executată din 12 aprilie 2016-27 mai 2016 (perioadă în care a fost reținut și arestat preventiv în Ungaria) și perioada reținerii și arestării în România din 12 mai 2022 la zi.

În baza art. 99 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei pe numele persoanei condamnate A., la data pronunțării sentinței.

A dispus informarea autorității judiciare emitente cu privire la data liberării condiționate sau la termen a persoanei condamnate.

A dispus comunicarea hotărârii definitive către autoritatea emitentă a mandatului european de arestare, către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și către direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Autoritățile judiciare din Ungaria au emis în data de 25.01.2018 mandatul european de arestare nr. Szv. 266/2017. Acesta a avut în vedere săvârșirea a două infracțiuni de furt (în dauna persoanelor vătămate B. și C.), potrivit art. 366 alin. (1) lit. c) din C. pen. maghiar, fapte comise în coautorat la data de 15.02.2016, în Debrecen.

Persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani. Pedeapsa rămasă de executat este de 1 an, 10 luni și 14 zile, potrivit informațiilor furnizate de către autoritățile judiciare maghiare.

S-a procedat la identificarea și, ulterior, la audierea persoanei solicitate A. de către procuror.

Prin ordonanța din data de 12.05.2022, în temeiul art. 101 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 12 mai 2022, ora 21:50, până la data de 13 mai 2022, ora 21:50.

Potrivit art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, semnalarea introdusă în SIS echivalează cu un mandat european de arestare, dacă este însoțită de informațiile prevăzute în Anexa nr. 1, iar cu titlu tranzitoriu, până la data la care SIS va avea capacitatea de a transmite toate informațiile menționate în Anexa nr. 1, semnalarea echivalează cu un mandat european de arestare în așteptarea transmiterii originalului.

S-a apreciat că nu se poate face abstracție că, potrivit art. 27 din Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din data de 12.06.2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen de a doua generație, SIS II, în cazul în care o persoană este căutată pentru a fi arestată în vederea predării în baza unui mandat european de arestare, statul emitent introduce în SIS II o copie a originalului mandatului european de arestare sau poate introduce o copie a traducerii mandatului european de arestare în una sau mai multe limbi oficiale ale instituțiilor UE.

Chiar dacă dispozițiile din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 nu au fost armonizate în mod corespunzător cu Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din data de 12.06.2007, este evident că, prin prisma dispozițiilor art. 27 din această decizie - cadru, orice semnalare în vederea căutării unei persoane în baza unui mandat european de arestare în Sistemul de Informații Schengen (SIS) este însoțită întotdeauna de o copie a mandatului european de arestare, însă de obicei doar în limba statului emitent, astfel că arestarea provizorie în vederea predării, în baza semnalării în SIS, constituie o alternativă de urgență și eficientă până la traducerea mandatului european de arestare și punerea în executare efectivă a acestuia prin predarea persoanei solicitate - evident dacă sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă - tocmai pentru a se evita părăsirea teritoriului statului membru de executare și, totodată, pentru a se preveni comiterea altor infracțiuni similare sau chiar mai grave.

S-a remarcă că, la sesizarea parchetului, deși a fost atașat și un exemplar al mandatului european de arestare în limba statului solicitant, emis de către autoritățile judiciare din Ungaria, acesta nu a fost tradus în limba română, astfel că s-a optat pentru sesizarea Curții în procedura reglementată de art. 102 și urm. din Legea nr. 302/2004 republicată în 2019 și nu cea prevăzută de art. 99 și urm. din aceeași lege.

În contextul în care, până în momentul sesizării Curții de Apel Cluj de către parchet, mandatul european de arestare nu a fost prezentat de către procuror în limba română, dar având în vedere și natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este condamnată persoana solicitată, infracțiunile fiind incriminate și de legea penală română, respectiv infracțiunea de furt este prevăzută de art. 228 C. pen., fiind astfel îndeplinită cerința dublei incriminări, prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru aceste fapte (urmând ca încadrarea juridică corespunzătoare stării de fapt reținută în respectiva cauză să fie stabilită după primirea traducerii mandatului european de arestare și eventual după comunicarea hotărârii de condamnare), Curtea a apreciat că este oportună luarea față de acesta în acest moment procesual a măsurii arestării provizorii în vederea predării, pentru a se evita părăsirea teritoriului statului român, cu atât mai mult cu cât persoana solicitată nu a prezentat alte garanții că, odată pusă în libertate, ar rămâne pe teritoriul României.

La următorul termen de judecată fixat pentru soluționarea cauzei s-a apreciat, referitor la cererea formulată de către persoana solicitată A., pentru recunoașterea, pe cale incidentală a hotărârii penale străine de condamnare, potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, că "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:... c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;... ", iar, în baza alin. (3) al art. 99 din Legea nr. 302/2004, "în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109".

Prin urmare, dată fiind modalitatea imperativă de reglementare a disp. art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, pentru a se putea evalua corespunzător dacă este posibilă recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare în raport de disp. art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a încuviințat cererea formulată de către persoana solicitată A., în temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, respectiv cea de amânare a judecării cauzei, pentru a se solicita comunicarea hotărârii de condamnare.

În consecință, Curtea a amânat judecarea cauzei la data de 02.06.2022, ora 12:00, termen până la care s-a încunoștiințat autoritatea emitentă a mandatului de arestare despre stadiul procedurii.

S-a dispus efectuarea unei adrese către autoritățile judiciare din Ungaria, în vederea comunicării unei copii certificate a Hotărârii de condamnare nr. 12. Fk. 885/2016/33, a Tribunalului districtual din Debrecen, pronunțată la data de 30.09.2016, și a Hotărârii nr. l.Fkf. 661/2016, a Tribunalului Regional din Debrecen, definitivă la data de 21.02.2017, precum și a unor informații complete cu privire la situația juridică a persoanei solicitate (pronunțarea unor alte hotărâri, eventuale operațiuni de contopire, perioade în care a fost supus măsurilor preventive sau în care a executat pedepsele aplicate, etc).

Nu au fost, însă, solicitate informații cu privire la caracterul executoriu al hotărârii penale străine de condamnare, în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, de către Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Regional din Debrecen, în dosarul nr. Szv. 266/2017, întrucât aspectele ce se doresc a fi clarificate de persoana solicitată printr-o asemenea solicitare de informații ar trebui să rezulte din conținutul hotărârii de condamnare care este solicitată autorității emitente, în copie certificată pentru conformitate, după cum, în mod corect, a subliniat reprezentanta Ministerului Public.

La termenul de judecată din data de 2 iunie 2022, raportat la faptul că, autoritățile judiciare din Ungaria nu au înaintat la dosarul cauzei răspunsurile solicitate prin adresele formulate în data de 26.05.2022, s-a amânat judecarea prezentei cauze și s-a acordat un nou termen de judecată, revenindu-se cu adrese către autoritățile judiciare din Ungaria în vederea comunicării unei copii certificate a Hotărârii de condamnare nr. 12. Fk. 885/2016/33, a Tribunalului districtual din Debrecen, pronunțată la data de 30.09.2016, și a Hotărârii nr. l.Fkf. 661/2016, a Tribunalului Regional din Debrecen, definitivă la data de 21.02.2017, precum și a unor informații complete cu privire la situația juridică a persoanei solicitate (pronunțarea unor alte hotărâri, eventuale operațiuni de contopire, perioade în care a fost supus măsurilor preventive sau în care a executat pedepsele aplicate, etc).

La dosarul cauzei a fost înregistrat la data de 9 iunie 2022 un înscris transmis de către autoritățile din Ungaria prin care se comunica Curții de Apel Cluj că au solicitat Tribunalului Regional din Debrecen eliberarea unei copii certificate de pe hotărârea de condamnarea a persoanei solicitate A..

Având în vedere acest aspect, Curtea a apreciat că procedurile în cauză sunt în curs de derulare, iar comunicarea transmisă de către autoritățile maghiare arată că acestea au luat act de solicitarea transmisă, urmând să trimită actele care le-au fost solicitate.

În consecință, Curtea a decis amânarea judecării cauzei până la primirea unui răspuns din partea acestor autorități.

La dosarul cauzei a fost înregistrat la data de 12 iulie 2022 răspunsul solicitat de la autoritățile maghiare, respectiv sentința penală nr. 12. Fk. 885/2016/33 a Judecătoriei Districtuale din Debrecen, sentința penală nr. l.Fkf. 661/2016/6 a Tribunalul Debrecen și certificatul menționat la art. 4 din Decizia - cadrul 2008/909/JAL.

Verificând mandatul european de arestare, instanța a constatat că acesta îndeplinște condițiile de fond și de formă prevăzute de lege și a dispus, prin încheierea penală nr. 13 din data de 20 iulie 2022, arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25.07.2022 până la data de 23.08.2022, inclusiv.

Persoana solicitată A. este cetățean roman și a declarat că nu este de acord să fie predat autorității judiciare maghiare și că nu dorește să execute pedeapsa în statul membru emitent, ci dorește să execute pedeapsa într-un penitenciar din România.

Față de declarația persoanei solicitate A., instanța a constatat că este incident motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, prin care au fost transpuse în legislația română prevederile art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru nr. 584/2002/JAI a Consiliului privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.

Potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când mandatul european a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea (...), dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

Ca urmare, a fost informată autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare și s-a solicitat acesteia să comunice hotărârea de condamnare în vederea recunoașterii și executării în România a pedepsei aplicate, specificându-se condițiile de executare a pedepsei în România, respectiv prevederile legale referitoare la liberarea condiționată.

Autoritatea judiciară maghiară a transmis instanței documentele solicitate.

In cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare, instanța a constatat că fapta pentru care a fost emis, aceea de furt (în dauna persoanelor vătămate B. și C.), prev. de art. 366 alin. (1) lit. c) din C. pen. maghiar, se regăsește în legea română la art. 233 C. pen. (tâlhărie) și nu la art. 228 C. pen., cum s-a precizat inițial, așa cum reiese din conținutul hotărârii maghiare de condamnare.

Astfel, persoana solicitată a fost condamnată pentru infracțiunea de jefuire, reținându-se în cuprinsul hotărârii că numitul A., împreună cu complicele lui, au profitat de starea de vulnerabilitate a persoanelor vătămate, care, din cauza vârstei înaintate, au fost incapabile să recunoască infracțiunea comisă în dauna lor .

Din examinarea dosarului și declarației persoanei solicitate a rezultat că este incident în cauză, în mod exclusiv, motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Raportat la declarația persoanei solicitate, cetățean român, potrivit căreia refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent și fiind aplicabil motivul opțional de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, care, prin coroborarea cu dispozițiile art. 99 alin. (3) din lege, se convertește în motiv obligatoriu de refuz al executării mandatului european de arestare, la solicitarea instanței, autoritatea judiciară emitentă a transmis certificatul privind executarea deciziilor prin care se impun pedepse și alte măsuri privative de liberate în alt stat membru al Uniunii Europene, menționat la art. 5 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (Anexa II), precum și hotărârea de condamnare, în limba maghiară și în limba română.

Din documentele transmise, hotărâre și certificat, a rezultat că persoana solicitată A. a fost judecată și condamnată definitiv prin hotărârea penală nr. 12. Fk. 885/2016/33, a Tribunalului districtual din Debrecen, pronunțată la data de 30.09.2016, rămasă definitivă prin hotărârea nr. l.Fkf. 661/2016, a Tribunalului Regional din Debrecen, definitivă la data de 21.02.2017, la executarea pedepsei de 2 ani de închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen.

Instanța a constatat că certificatul emis corespunde cu hotărârea de condamnare și că persoana solicitată urmează să execute o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare, pentru care nu a intervenit prescripția executării, fiind îndeplinite cerințele legale pentru recunoașterea hotărârii de condamnare și executarea în România a pedepsei aplicate într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Verificându-se dispozițiile privind adaptarea pedepsei, s-a constatat că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea comisă nu depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea română pentru aceeași infracțiune (art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004).

Persoana solicitată este cetățean român, locuiește în România, și-a întemeiat o familie, are 4 copii, astfel că reeducarea și reintegrarea sociala a persoanei condamnate se pot realiza mai bine în statul de executare al mandatului european de arestare.

In cauză nu este aplicabil niciun motiv de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii dintre cele prev. de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, deși sunt îndeplinite cerințele legale pentru executarea mandatului european de arestare, fiind incident, în mod exclusiv, motivul opțional de refuz al executării acestuia prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, instanța a constatat că se impune respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare și recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii de condamnare.

În consecință, instanța a dispus soluția expusă în cele ce preced.

Împotriva sentinței penale nr. 145 din data de 27 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a declarat contestație persoana solicitată A., motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii și urmând a fi reluate cu ocazia analizării lor în considerente.

Examinând contestația declarată, în raport atât cu dispozițiile legale aplicabile, cât și cu actele și înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și va fi admisă, având în vedere următoarele considerente:

Dispozițiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Iar, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Înalta Curte reține că persoana solicitată A. este cetățean român și a declarat că nu este de acord să fie predat autorității judiciare maghiare și că nu dorește să execute pedeapsa în statul membru emitent, ci dorește să execute pedeapsa într-un penitenciar din România, iar față de declarația persoanei solicitate A., constată că în mod corect a reținut instanța de fond că este incident motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Dispozițiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că, în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

Prin urmare, a fost informată autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare și s-a solicitat acesteia să comunice hotărârea de condamnare în vederea recunoașterii și executării în România a pedepsei aplicate, specificându-se condițiile de executare a pedepsei în România, respectiv prevederile legale referitoare la liberarea condiționată.

Autoritatea judiciară emitentă a transmis certificatul privind executarea deciziilor prin care se impun pedepse și alte măsuri privative de liberate în alt stat membru al Uniunii Europene, menționat la art. 5 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (Anexa II), precum și hotărârea de condamnare, în limba maghiară și în limba română, iar din documentele transmise rezultă că persoana solicitată A. a fost judecată și condamnată prin hotărârea penală nr. 12. Fk. 885/2016/33, a Judecătoriei Districtuale din Debrecen, pronunțată la data de 30.09.2016, rămasă definitivă prin hotărârea nr. l.Fkf. 661/2016/6, a Tribunalului din Debrecen, definitivă la data de 21.02.2017, la executarea pedepsei de 2 ani de închisoare pentru comiterea infracțiunii de jefuire, prev. de art. 366 alin. (1) lit. c) din C. pen. maghiar.

Instanța de fond a constatat că fapta pentru care a fost condamnată persoana solicitată, prev. de art. 366 alin. (1) lit. c) din C. pen. maghiar, se regăsește în legea română la art. 233 din C. pen. (tâlhărie) și nu la art. 228 din C. pen. (furt), reținând că persoana solicitată a fost condamnată pentru infracțiunea de jefuire, reținându-se în cuprinsul hotărârii că numitul A., împreună cu complicele lui, au profitat de starea de vulnerabilitate a persoanelor vătămate, care, din cauza vârstei înaintate, au fost incapabile să recunoască infracțiunea comisă în dauna lor.

Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a ajuns la această concluzie, iar critica persoanei solicitate, care a susținut că infracțiunea pentru care a fost condamnat are corespondent în legislația penală română în infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 din C. pen., cu reținerea art. 77 lit. e) din C. pen., este întemeiată.

Înalta Curte reține că în hotărârea instanței maghiare de condamnare s-a reținut că, "în timp ce se afla în locuință, inculpatul de ordinul I A. a afirmat de mai multe ori, în mod fals, că suferă de diabet, iar din această cauză a ieșit de mai multe ori în bucătărie pentru a bea apa minerală și suc de fructe, astfel că de mai multe ori s-a mișcat liber între camere și bucătărie, distrăgând astfel atenția părților vătămate Dr. B. și Dr. C., iar inculpatul de ordinul II, minorul D., a ieșit cu partea vătămată Dr. C. în bucătărie pentru a mânca și a bea. În acest timp, inculpatul de ordinul I, A., distrăgând atenția părților vătămate, a luat în mod injust din cutia de bijuterii care i s-a arătat, aflată pe masa din camera din spate, inelul bărbătesc în valoare de 46.400 forinți și brățara de aur în valoare de 14.000 forinți.

După aceasta inculpații s-au apucat rapid să ducă la autoturism cutiile pline cu produse, printre care și notebook-ul achitat de către Dr. B. și au lăsat în locuință mărfuri în valoare totală de 30.000 forinți, constând dintr-un set de vase în valoare de 10.000 forinți, două ceasuri de mână în valoare de 8.000 forinți, două mașini de masaj infra în valoare de 12.000 forinți, pentru a crea impresia că părțile vătămare ar fi cumpărat produsele respective.

După plecarea inculpaților, părțile vătămate au observat lipsa banilor în numerar și sustragerea injustă a bijuteriilor, după care au anunțat poliția.".

Înalta Curte, analizând hotărârea instanței maghiare, constată că starea de fapt, așa cum a fost descrisă și reținută de către instanța străină nu se grefează pe conținutul și tipicitatea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 din C. pen. român, ci pe conținutul și tipicitatea infracțiunii de furt, reglementată de art. 228 din C. pen. român, cu reținerea circumstanței agravante legale prevăzute de art. 77 lit. e) din C. pen., respectiv săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate datorată vârstei.

Se reține că, ceea ce diferențiază cele două infracțiuni, de furt și tâlhărie, este, în cazul infracțiunii de tâlhărie, întrebuințarea de violențe sau amenințări ori punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra sau întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

Înalta Curte constată, însă, că persoana solicitată, așa cum reiese din situația de fapt descrisă, nu a folosit violențe sau amenințări cu ocazia comiterii acțiunii de furt, nu a pus victimele în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra și nici nu a întrebuințat astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru a-și asigura scăparea.

Ceea ce se poate reține, însă, în sarcina persoanei solicitate este faptul că a profitat de starea de vădită vulnerabilitate a persoanelor vătămate, cauzată de vârsta înaintată, vulnerabilitate care, admițând că ar putea fi asimilată unei neputințe de a se apăra, nu a fost provocată de contestator, ci aceasta exista anterior, reprezentând starea normală în care se pot afla două persoane în vârstă de 80 și de 83 de ani. Iar acest aspect este de natură a atrage reținerea agravantei prevăzute de art. 77 lit. e) din C. pen. și a încadrării prevăzute de art. 228 din C. pen., iar nicidecum a încadrării prevăzute de art. 233 din C. pen.

Lecturând dispozițiile C. pen. maghiar, Înalta Curte constată că este incriminată ca fiind infracțiunea de jefuire, la art. 366 alin. (1) lit. c), fapta persoanei care își însușește un lucru asupra căruia nu deține un drept, de la o altă persoană, împotriva voinței acesteia, în cazul în care persoana este incapabilă de autoapărare sau a cărei posibilitate de recunoaștere sau prevenire a faptei infracționale este diminuată prin prisma vârstei înaintate, însă o asemenea circumstanță nu a fost prevăzuta de legiuitorul român printre cele care atrag reținerea infracțiunii de tâlhărie, așa cum s-a arătat în cele ce preced.

Se impune a mai fi menționat faptul că infracțiunea de jefuire din C. pen. maghiar este diferită de infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 365 din același cod maghiar, și care, printre altele, este descrisă ca fiind fapta persoanei care își însușește un lucru asupra căruia nu deține un drept, de la o altă persoană, împotriva voinței acesteia, prin forță sau amenințare împotriva vieții sau a integrității corporale ale persoanei în cauză.

Așadar, pentru aceste motive, Înalta Curte constată că infracțiunea pentru care a fost condamnată persoana solicitată are corespondent în legislația penală română în infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 din C. pen., cu reținerea circumstanței agravante prevăzute la art. 77 lit. e) din C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa de 2 ani închisoare (restul de pedeapsă rămas de executat fiind de 1 an, 10 luni și 14 zile închisoare), Înalta Curte constată că aceasta nu se impune a fi adaptată, încadrându-se în limitele stabilite de legiuitor pentru comiterea infracțiunii de furt, respectiv de 6 luni-3 ani închisoare, iar persoana solicitată urmează să execute o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, pentru care nu a intervenit prescripția executării.

Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță că persoana solicitată este cetățean român, locuiește în România, și-a întemeiat o familie și are 4 copii, astfel că reeducarea și reintegrarea sociala a acestuia se pot realiza mai bine în statul de executare al mandatului european de arestare.

Așadar, nefiind incident niciun motiv de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii dintre cele prev. de art. 163 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată ca fiind îndeplinite cerințele legale pentru recunoașterea hotărârii de condamnare și executarea în România a pedepsei aplicate într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Față de considerentele anterior evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 145 din data de 27 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Va desființa sentința penală atacată și rejudecând:

Va constata că fapta pentru care a fost condamnat apelantul prin decizia nr. 12 FK.885./2016/33, pronunțată de Tribunalul districtual Debrecen, în data de 30.09.2016, rămasă definitivă la data de 21.02.2017, prin decizia nr. IFkf .661/2016, pronunțată de către Tribunalul Regional din Debrecen, pentru executarea restului de pedeapsă de 1 an, 10 luni și 14 zile, are corespondent în legislația penală română în infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 C. pen. raportat la art. 77 lit. e) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 145 din data de 27 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Desființează sentința penală atacată și rejudecând:

Constată că fapta pentru care a fost condamnat apelantul prin decizia nr. 12 FK.885./2016/33, pronunțată de Tribunalul districtual Debrecen, în data de 30.09.2016, rămasă definitivă la data de 21.02.2017, prin decizia nr. IFkf .661/2016, pronunțată de către Tribunalul Regional din Debrecen, pentru executarea restului de pedeapsă de 1 an, 10 luni și 14 zile, are corespondent în legislația penală română în infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 C. pen. raportat la art. 77 lit. e) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18 august 2022.