ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.02.2024

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
27.02.2024
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din data de 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori în baza art. 172 rap. la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și recunoaște sentința penală pronunțată la data de 18.05.2022, de către Instanța Districtuală Gyor în dosarul penal nr. x/2022/69 -lBf. 15/2023/15 din data de 8 noiembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Zalaegerszeg Ungaria, rămasă definitivă la data de 4 aprilie 2023 împotriva numitului A., prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1185 de zile închisoare și a dispus executarea pedepsei de 1185 de zile de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 370 alin. (1) din C. pen. maghiar, respectiv infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) și d) din C. pen. român cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., într-un penitenciar din România.

A dedus din pedeapsa de 1185 de zile de închisoare perioada executată pe teritoriul statului maghiar de 650 de zile de închisoare executate în perioada 26 noiembrie 2021 - 7 septembrie 2023.

A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

A dispus informarea autorității judiciare emitente cu privire la data probabilă a liberării condiționate sau la termen a persoanei condamnate.

A dispus comunicarea hotărârii definitive către autoritatea emitentă către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și către direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:

Prin hotărârea penală nr. l.B.30/2022/69 - l.Bf. 15/2023/15 din data de 08.11.2022, pronunțată de Tribunalul Zalaegerszeg, Ungaria, rămasă definitivă la 04.04.2023, cetățeanul român A. a fost declarat vinovat și a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 1188 zile, respectiv 3 ani și 3 luni de închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt prev. de art. 370 alin. (1) din C. pen. ungar.

În sarcina persoanei condamnate s-au reținut următoarele:

"A., B., C., D., E., la comanda unei'persoane necunoscute, pe data de 24 noiembrie 2021 s-au dus în orașul Galanta din Slovacia, pentru ca din încărcătura unui camion care a pornit din fabrica F. în străinătate, să fure televizoare noi fabricate în fabrica în cauză.

Camionul care a transportat televizoare, a intrat dinspre Slovacia în Ungaria în ziua respectivă pe drumul nr. 1, în orele după-mesei, după asta a circulat pe drumul M85-M-86., mai târziu pe drumul principal 86 în direcția graniței de stat ungaro-slovene. Conducătorul auto G. cu autocamionul a sosit pe data de 24 noiembrie 2021 ora 20:00 în parcarea de camioane situată în stația de combustibil H. situat la adresa Lenți, str. x, unde a pornit camionul, după care la ora 22:00 s-a dus să doarmă.

După asta, A. l-a sunat pe B., C. și E., care așteptau pe strada x, locul de descărcare exact al camionului, pentru a-i informa despre locul exact de staționare a camionului care transporta televizoarele iar apoi, pe data de 25 noiembrie 2021 în jurul orei 00:35 B., C. și E. s-au deplasat pe jos de la locul de așteptare până la parcarea camionului, unde au deblocat semiremorca cu nr. de înmatriculare x prin ruperea sigiliului și au raportat telefonic acest lucru inculpatului de gr. 1 și de gr. IV, care au condus apoi furgoneta x în parcarea pentru camioane și au parcat în spatele remorcii sparte.

După asta A., B., C., E. din semiremorca deschisă în mod ilegal au încărcat 120 de bucăți de televizoare marca x aparținând părții vătămate F.., în timp ce D., prin activitatea sa de supraveghere a asigurat ca complicii săi să nu fie perturbați în timpul săvârșirii acțiunii.

După ce camionul x a fost umplut cu televizoare sustrase ilegal, cei cinci inculpați au plecat, circulând pe autostrada M7 spre Budaros, cu un vehicul în spatele altuia, ajungând în parcarea magazinului I., iar după ce au așteptat câteva ore, la orele serii s-au deplasat la o casă familială aflată la adresa str. x, Budakalăsz, unde, în garaj, au descărcat televizoarele furate.

A doua zi, A., B., C., D., E. se îndreptau din nou cu autoturismele lor spre frontiera de stat dintre Ungaria și Slovenia, când au fost reținuți de poliție, în zona de odihnă Sormăs de pe autorstraâa M7, la 26 noiembrie 2021, ora 15:25.

Prejudiciul cauzat cu furt a fost de 17.987.391.-HUF, care, prin sechestrarea de 120 televizoare în valoare de 17.838.734.-HUF și prin achitarea sumei de 148.657-HUF despăgubire din partea companiei de asigurări, a fost achitat în întregime.

Faptele săvârșite de inculpat sunt prevăzute și pedepsite și de legislația română, conform dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) și e) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. privind infracțiunea de furt calificat faptă pedepsită de lege cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Durata pedepsei privative de libertate nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune, astfel că nu ne aflăm în ipoteza reglementată de art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

A apreciat că în aceste împrejurări, nu este necesară adaptarea pedepselor.

Din certificatul menționat la articolul 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în UE, rezultă că din durata totală a pedepsei aplicate de autoritățile judiciare austriece, de 1185 zile închisoare, A. a executat, 650 zile. A fost eliberat ca urmare a admiterii cererii privind întreruperea executării pedepsei conform procesului-verbal nr. x Szv.l78/2023/8, ca urmare a audierii condamnatului Tribunalul Szombathely la 7 iunie 2023, ocazie cu care acesta a fost întrebat cu privire la acordul privind executarea restului din pedeapsa privativă de libertate într-un penitenciar din România, condamnatul exprimându-și acordul în vederea executării restului de pedeapsă în România.

Prin aceeași sentință care face obiectul prezentei cereri, împotriva numitului A. a fost dispusă măsura interdicției de a intra pe teritoriul Ungariei pentru o perioadă de 4 ani.

Curtea a reținut că potrivit înscrisului de la fila x de la dosarul cauzei numitul A. locuiește ocazional la adresa din satul Copalnic Mănăștur nr. 42 A fiind văzut cel mai adesea la adresa de domiciliu a mamei sale: Șomcuta Mare str. x jud. Maramureș.

Potrivit art. 167 din Legea nr. 302/2004, privind condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine,:

(1) Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

Examinând îndeplinirea în cauză a dispozițiilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Curtea a constatat că:

- executarea hotărârilor judecătorești în România nu ar fi contrară principiului non bis in idem deoarece din cazierul judiciar al condamnatului nu rezultă că ar fi fost condamnat în România pentru faptele de mai sus;

- persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească străină, așa cum rezultă din verificările efectuate în baza de date Ecris Global Persons Search în data de 12 ianuarie 2024;

- hotărârea de condamnare este definitivă și executorie;

- infracțiunile săvârșite de persoana condamnată sunt prevăzute și pedepsite și de C. pen. român, conform celor menționate mai sus;

- persoana condamnată are cetățenia română și domiciliul în România;

- în cauză, nu este incident vreunul dintre motivele de refuz prev. de art. 163 din Legea nr. 302/2004, rep.

În fața instanței de fond, persoana intimată a arătat că este de acord cu recunoașterea hotărârii și executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, persoana condamnată A. a formulat apel.

În esență, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare reindividualizarea pedepsei și a modalității de executare.

Analizând apelul formulat de persoana condamnată, atât potrivit susținerilor orale ale apărătorului, cât și în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reține că transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state ale Uniunii europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, se face cu respectarea procedurii prevăzute de art. 165 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată.

Obiectul procedurii de față îl constituie, potrivit prevederilor art. 166 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condițiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoare la recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine de condamnare.

Conform prevederilor art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) si e din Legea nr. 302/2004 republicată, instanțele române recunosc și pun în executare hotărârile judecătorești de condamnare străine dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe: hotărârea de condamnare este definitivă și executorie; fapta pentru care a intervenit condamnarea constituie infracțiune potrivit legii penale române iar autorul ei este sancționabil; persoana condamnată este cetățean român și este de acord să execute pedeapsa în România și nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicata. În cazul condamnării pentru mai multe infracțiuni verificările menționate anterior se fac în mod distinct pentru fiecare infracțiune în parte.

În temeiul prevederilor art. 163 din Legea 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească de condamnare străină, aparținând unui alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, atunci când persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceeași faptă penală.

În situația în care hotărârea de condamnare străină se referă și la alte fapte penale se poate face o recunoaștere parțială a acesteia dacă sunt îndeplinite celelalte condiții; respectiv persoana nu a fost condamnată în alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea de condamnare străină nu a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României; persoana condamnată nu beneficiază de imunitate de jurisdicție penală în România; pedeapsa a fost aplicată unei persoane care răspunde penal potrivit legii penale române; pedeapsa constă într-o măsură constând în asistență psihiatrică sau medicală ce poate fi executată în România sau prevede un tratament medical sau terapeutic care poate fi supravegheat în România în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate; nu a intervenit prescripția executării pedepsei; atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată însă a fost încunoștiințată, în timp util, cu privire la ziua, luna, anul si locul de înfățișare precum și la consecințele legale în caz de neprezentare; persoana având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare a fost reprezentată efectiv în fața instanței de judecată de avocatul ales sau cel desemnat din oficiu sau când înmânându-i-se hotărârea de condamnare personal și aducându-i-se la cunoștință că aceasta poate fi supusă unei căi de atac persoana condamnată fie a renunțat expres la calea de atac, fie nu a declarat în termenul legal respectiva cale de atac.

Aplicând aceste dispoziții legale prezentei cauze, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 167 din Legea nr. 302/2004.

Așadar, Înalta Curte constată că hotărârea penală nr. l.B.30/2022/69 - l.Bf. 15/2023/15 din data de 08.11.2022, pronunțată de Tribunalul Zalaegerszeg, Ungaria, prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 1188 zile, respectiv 3 ani și 3 luni de închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt prev. de art. 370 alin. (1) din C. pen. ungar, a rămasă definitivă la data de 04.04.2023 și este executorie.

În ceea ce privește condiția dublei incriminări, instanța de control judiciar reține că și aceasta este îndeplinită, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate prin hotărârea de condamnare mai sus menționată au corespondent în legislația penală română, în sensul că întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) și lit. d) din C. pen. român. Cu ocazia recunoașterii hotărârii străine în ordinea juridică internă, s-a verificat și s-a constatat, în mod explicit, că pedepsele anterior menționate sunt compatibile cu legea penală română, atât ca natură, cât și ca durată, acestea putând fi aplicate condamnatului, ca atare, și în cazul în care ar fi fost judecat de către o instanță română, conform principiului personalității, astfel că nu există temei pentru adaptarea acelei pedepse.

Înalta Curte reține pe de o parte, că persoana transferabilă a fost de acord să fie transferată în România în vederea executării restului de pedeapsă, iar pe de altă parte, prin sentința penală de condamnare s-a mai dispus și expulzarea acestuia de pe teritoriul Ungariei pe o durată de 4 ani.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut la art. 163 din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale, răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, amnistia sau grațierea, neconturându-se existența niciunui motiv de nerecunoaștere și neexecutare a sentința nr. 32. B. 1296/2020/65/29 aprilie 2021, Judecătoria Regională Szege.

Înalta Curte reține că prin sentința penală atacată s-a dedus din pedeapsa de 1185 de zile de închisoare perioada executată pe teritoriul statului maghiar de 650 de zile de închisoare executate în perioada 26 noiembrie 2021 - 7 septembrie 2023.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 20 din data de 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori.

Va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 20 din data de 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-08-18
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 490/2022
/2016/33, din data de 30.09.2016, pronunțată de Tribunalul Debrecen, rămasă definitivă la data de 21.02.2017, prin hotărârea nr. l.Fkf. 661/2016/6, pronunțată de către Tribunalul Regional din Debrecen, și a dispus executarea pedepsei de 2 a
ÎCCJ 2025-03-20
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr.76 din 20 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/
ÎCCJ 2024-03-13
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Ședința publică din data de 13 martie 2024 Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 274/PI din 10 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția pen
ÎCCJ 2024-01-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024 Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 246/F din 11 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bucure
ÎCCJ 2021-08-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 726/2021
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 156/F din data de 17 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2021 în ba
Sursă