ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 05 august 2025
Asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 113/F din data de 07.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin neapelare la data de 07.07.2023, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a constatat că prin hotărârea din data de 01.02.2022 pronunțată de Curtea Coroanei din Londra (Inner London Crown Court), Marea Britanie, A., a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat [corespondent în legislația română - infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. h) din C. pen., cu aplic. art. 77 lit. e) din C. pen..].
În temeiul art. 141 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus recunoașterea și executarea pedepsei aplicate de instanța străină.
S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei detențiunii pe viață.
S-a constatat că persoana condamnată a fost arestată preventiv și deținută începând cu data de 26.07.2021 până la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 16 din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului român.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile constând în onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 1.098 RON, au rămas în sarcina statului, impunându-se plata acestora conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire A., la data de 10 aprilie 2025.
Prin sentința penală nr. 95/F din data de 19 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2025 în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 113 din 07.06.2023 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că, prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unor hotărâri conforme cu legea și adevărul. Din aceleași dispoziții rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt, revizuirea putând interveni - deci - doar în cazul hotărârilor care conțin o rezolvare a fondului cauzei.
A mai reținut că, deși prin cererea formulată revizuentul A. a susținut că, din hotărârile judecătorești de la dosar rezultă o situație eronată a faptelor petrecute în anul 2021, în cazul de față, cu privire la termenul de eliberare condiționată, de 20 ani, față de 18 ani, dar și cu privire la încadrarea juridică a faptei, în cauză, revizuentul a atacat o hotărâre emisă într-o procedură specială, prin care instanța nu s-a pronunțat asupra fondului litigiului penal, ci a recunoscut o hotărâre penală străină, după verificarea condițiilor prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel revizuentul A., fără a motiva calea de atac formulată.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 01 august 2025, fiind stabilit termen la data de 05 august 2025.
Examinând apelul formulat de revizuentul A., atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, din următoarele considerente:
Revizuentul A. a formulat o cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 113/F din data de 07.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin neapelare la data de 07.07.2023, prin care, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în consecință, s-a recunoscut hotărârea din data de 01.02.2022 pronunțată de Curtea Coroanei din Londra (Inner London Crown Court), prin care A. a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și s-a dispus transferul acesteia într-un penitenciar din România.
Condamnatul a solicitat revizuirea sentinței indicate anterior, susținând că, din cuprinsul hotărârilor judecătorești de la dosar rezultă o situație eronată a faptelor petrecute în anul 2021, dar și cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat, contestând soluția dispusă de autoritățile britanice.
Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Decizia - Cadru 2008/909/JAI, statul emitent decide în exclusivitate cu privire la cererile de revizuire (prin "revizuire" înțelegându-se orice cale de atac extraordinară aptă să conducă la desființarea/modificarea hotărârii judecătorești de condamnare) a hotărârii judecătorești prin care se aplică pedeapsa care urmează a fi executată în temeiul prezentei decizii-cadru.
Totodată, C. proc. pen. reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii, dispozițiile art. 452 alin. (1) din C. proc. pen. statuând că hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, cazurile de revizuire fiind expres prevăzute în cuprinsul art. 453 din C. proc. pen.. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva unei hotărâri care a avut ca obiect recunoașterea hotărârii pronunțate de autoritățile britanice, însă nu pot face obiectul revizuirii hotărârile judecătorești care nu au fost pronunțate de către o instanță română chiar dacă au fost recunoscute de aceasta, deoarece nu instanța română a rezolvat fondul cauzei.
Ca atare, revizuentul condamnat a formulat cererea de revizuire împotriva unei hotărâri prin care nu s-a dispus asupra fondului și, atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 302/2004, se constată că apelul formulat de revizuent este nefondat.
În același sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (decizia nr. 17/A din data de 25 ianuarie 2022, dosar nr. x/2021, decizia nr. 130/A din data de 22 iunie 2022, dosar nr. x/2022, decizia nr. 370/A din data de 12 decembrie 2023, dosar nr. x/2023, decizia nr. 71/A din 05 martie 2024, dosar nr. x/2023, decizia 286/A din data de 23 octombrie 2024, dosar nr. x/2024).
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 95/F din data de 19 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2025.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru apelantul revizuent, în cuantum de 753 RON va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 95/F din data de 19 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2025.
Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 august 2025.