ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 184/A din 20 iunie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27 din 19 februarie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, printre altele, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 11 ani închisoare (în raport cu activitatea S.C. C. SRL) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice), art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice), art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială).

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales va fi decăzut din drepturi.

În baza art. 4 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 39/2015 s-a dispus ca infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită de inculpat să se înscrie în cazierul fiscal.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 coroborat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

S-a constatat că prin încheierea de ședință din data de 07.12.2023 a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei B. din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 C. pen., în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din nr. Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 C. pen., perioada reținută în actul de sesizare fiind reconfigurată la intervalul de timp 04.03.2013 - noiembrie 2014 (prejudiciu de 534.117 RON).

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 7 ani închisoare (în raport cu activitatea S.C. C. SRL) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice), art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice), de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială).

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpata să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost aleasă, este decăzută din drepturi.

În baza art. 4 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 39/2015, s-a dispus ca infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită de inculpată să se înscrie în cazierul fiscal.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 coroborat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., art. 155 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost încetat procesul penal față de inculpații B. și A., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății, prev. de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptele din 15.10.2010-21.11.2014, in raport cu S.C. C. SRL).

În baza art. 396 alin. (1) și (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 155 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost încetat procesul penal față de inculpații B., A. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. (ianuarie 2010- noiembrie 2014).

În baza art. 396 alin. (1) și (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 155 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost încetat procesul penal față de inculpatul A., pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. (în calitate de administrator la S.C. D.(fapta din octombrie 2010 - februarie 2013).

În baza art. 396 alin. (1) și (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., art. 155 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost încetat procesul penal față de inculpatul A., pentru infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului societății, prev. de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (fapta din perioada 2010-2014, in raport cu S.C. D.).

În baza art. 396 alin. (1) și (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 155 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost încetat procesul penal față de inculpatul A., pentru infracțiunea de spălare a banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. (în raport cu S.C. D. S.R.L., în perioada octombrie 2010 - februarie 2013).

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, printre altții, inculpatul A. și B..

Prin decizia nr. 184/A din 20 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpata B. împotriva sentinței penale nr. 27 din data de 19 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

S-a desființat, în parte, sentința atacată, numai în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatei B. și rejudecând:

A fost condamnată inculpata B. la pedeapsa închisorii 4 (patru) ani și 8 (opt) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., republicată (în forma în vigoare înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 126/2004, publicată în M.Of. nr. 437 din 13 mai 2024), cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apel declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A. la adresa de domiciliu, dovada de îndeplinirii a procedurii de comunicare fiind restituită cu mențiunea "destinatarul nu mai locuiește la acea adresă" la data de 21 ianuarie 2024. În consecință s-a procedat la afișarea la sediul instanței, în data de 21 iunie 2024, având termen de 7 zile pentru ridicarea comunicării, potrivit art. 264 alin. (1) rap. la art. 259 alin. (5) lit. f) C. proc. pen., astfel că termenul de 30 de zile pentru formularea recursului în casație începe să curgă de la data de 01 iulie 2024.

În ceea ce o privește pe inculpata B., decizia din apel i-a fost comunicată la locul de deținere, la Penitenciarul Arad, la data de 22 august 2024, unde a semnat de primire. De asemenea, hotărârea din apel i-a fost comunicată inculpatei la domiciliu în data de 01 iulie 2024, unde a semnat de primire o rudă, însă inculpata a fost încarcerată, potrivit adresei emise de Penitenciarul Arad, la data de 20 iunie 2024.

Data până la care inculpatul A. avea posibilitatea să declare recurs în casație este 31 iulie 2024, inclusiv, iar pentru inculpata B. este 23 septembrie 2024, inclusiv.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul A., prin avocat ales E., fără împuternicire la dosar, a declarat recurs în casație la data de 18 iulie 2024, prin email.

În esență, prin motivele de recurs în casație, fără a indica vreun caz dintre cele prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a reiterat motivele de apel, solicitând trimiterea dosarului în procedura de cameră preliminară, față de lipsa de procedură în această etapă, pentru discutarea neregularităților. De asemenea, s-a solicitat administrarea de probe constând în audiere de martori, efectuarea unui supliment de expertiză.

Au mai fost aduse critici prin raportare la decizia Curții Constituționale nr. 80 din 14.02.2024 prin care s-a constatat neconstituționalitatatea sintagmei "care au valoare probatorie de înscrisuri în dosarul penal din cuprinsul art. 8 alin. (4) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 74/2013, privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea Agenției Naționale de Administrare, cu referire la procesul-verbal și actul de control încheiate potrivit art. 8 alin. (3) din aceeași ordonanță de urgență, precum și în ceea ce privește explicațiile scrise solicitate de organele fiscale antifraudă în condițiile art. 6 alin. (2) lit. f) din același act normativ."

Împotriva aceleiași decizii, inculpata B., prin avocat F., cu împuternicire aflată la dosarul instanței de recurs în casație, a declarat recurs în casație la data de 01 august 2024, prin email.

În esență, prin motivele de recurs în casație, invocând art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a arătat că la individualizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere alte limite decât cele prevăzute de lege, solicitând, totodată, să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 10

1

din Legea nr. 241/2005, art. 10 lit. g) și art. 11 pct. 2, lit. b) C. proc. pen.

De asemenea, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea în tot a executării hotărârii.

Cererile de recurs în casație au fost comunicate tuturor participanților, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., au fost depuse concluzii scrise de către partea civilă Statul Român - prin ANAF - D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Olt.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17 martie 2025, procedura de comunicare a recursului în casație fiind îndeplinită.

La data 28 martie 2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A. și B., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 C. proc. pen. (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Examinând cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 184/A din 20 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpata B. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele, domiciliul inculpatei care a exercitat calea de atac, hotărârea atacată, precum și semnătura persoanei care a redactat cererea, în speță, avocatul inculpatei.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a) (parțial), b și d C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele, hotărârea atacată, precum și semnătura persoanei care a redactat cererea, în speță, avocatul inculpatului, nefiind indicat, însă, domiciliul sau reședința.

Condiția reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu este îndeplinită de calea de atac promovată de inculpații A. și B..

Astfel, inculpatul A. nu a indicat niciun caz de recurs în casație. Chiar dacă nu există o obligație ce incumbă instanței supreme, de a califica motivele invocate într-un caz de recurs în casație, se observă că motivele invocate de către recurentul inculpat A. nu pot fi încadrate în niciun caz de recurs în casație astfel cum sunt reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aceeași condiție de admisibilitate nu este îndeplinită nici în ceea ce privește cererea de recurs în casație formulată de inculpata B., care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. care vizează aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condițiile în care se solicită ca instanța de recurs în casație să aprecieze asupra legii penale mai favorabile și să rețină, cu privire la una dintre faptele pentru care a fost trimisă în judecată, ca fiind mai favorabilă o altă lege decât cea reținută de instanța de apel.

Pe calea recursului în casație nu se poate invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante și le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, recursul în casație nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.

Starea de fapt reținută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum și reținerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanțelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casație reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Cu privire la solicitarea recurentului-inculpat A. de trimitere a cauzei în procedură de cameră preliminară față de lipsa de procedură în această etapă, pentru discutarea neregularităților, se constată că, în realitate, sunt aduse aceleași critici formulate și în fața instanței de apel, pe de o parte, privind modalitatea de desfășurare a procedurii de cameră preliminară cu privire la care, în decizia recurată, s-a arătat că această fază a fost încheiată și, cu atât mai mult, în fața instanței de recurs în casație nu mai poate fi adusă în discuție. Pe de altă parte, sunt formulate critici privind administrarea de probe constând în audiere de martori, efectuarea unui supliment de expertiză, inclusiv prin raportare la decizia Curții Constituționale nr. 80 din 14.02.2024, care nu pot fi analizate de către instanța de recurs în casație, în raport cu scopul recursului în casație, astfel cum este statuat de dispozițiile art. 433 C. proc. pen.

În egală măsură, în ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin solicitarea recurentei-inculpate B. de a fi analizată de către instanța de recurs în casație legea penală mai favorabilă, nu privește legalitatea pedepsei aplicate, care se verifică exclusiv prin raportare la încadrarea juridică reținută prin hotărârea definitivă de condamnare cu privire la aceasta.

Așadar, modalitatea în care instanța de apel a reținut legea penală mai favorabilă (în mod global, în raport cu toate faptele deduse judecății), nu poate fi cenzurată în cadrul cazului de recurs în casație reglementat în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., aceasta reprezentând o chestiune de apreciere a instanței de fond/de apel. În speța de față, motivele invocate de recurenta-inculpată B. puteau fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., numai în situația în care instanța de apel, în raport cu încadrarea juridică stabilită, prin reținerea legii penale mai favorabile, nu ar fi stabilit în mod corect limitele de pedeapsă ca urmare a acestor prevederi.

Având în vedere că instanța de recurs în casație nu poate reține incidența legii penale mai favorabile, solicitarea recurentei-inculpate B., de încetare a procesului penal în baza art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 10

1

din Legea nr. 241/2005, art. 10 lit. g) și art. 11 pct. 2, lit. b) C. proc. pen. nu poate fi primită, putând face obiectul unei alte căi extraordinare de atac.

Or, prin motivele invocate de către cei doi recurenți-inculpați, în realitate, nu se urmărește să supună cenzurii Înaltei Curți legalitatea incriminării sau legalitatea pedepsei aplicate prin raportare la particularitățile faptice și calificare juridică reținute prin decizia recurată, ci se tinde la o reevaluare a însuși conținutului acestor particularități, ceea ce excedează scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate de art. 433 și art. 447 C. proc. pen.

În acest context, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat de către recurenta-inculpată B., iar în ceea ce-l privește pe recurentul-inculpat A. niciunui caz de recurs în casație, echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii, formulată de către recurenta-inculpată B., având în vedere soluția ce urmează a fi dispusă, aceasta rămâne fără obiect.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 184/A din 20 iunie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții-inculpați la plata sumei de câte 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare datorate statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 184/A din 20 iunie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022.

Obliga recurenții-inculpați la plata sumei de câte 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare datorate statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2025.