ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 929/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la 22.02.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să anuleze decizia nr. 114/13.02.2023 și notificarea nr. x/13.02.2023 și să dispună reintegrarea sa în funcția deținută anterior concedierii, conform art. 80 alin. (2) Codul Muncii; a mai solicitat obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate și a tuturor drepturilor salariale, indexate și actualizate, inclusiv încărcarea bonurilor de masă Sodexo, până la reintegrarea efectivă, precum și plata daunelor morale/profesionale în cuantum de 5.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2136/2023 din 27.09.2023, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 3833/24.09.2024, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, invocând ipotezele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și arătând că își rezervă dreptul de a dezvolta motivele de recurs printr-un memoriu separat, după comunicarea hotărârii.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în baza art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În cauză, calea de atac exercitată este neprevăzută de lege, astfel cum se va arăta în continuare.

Litigiul de față, inițiat la 22.02.2023, privește un conflict de muncă dintre salariat și angajator privind o decizie de concediere, iar potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

Dispozițiile legale denotă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă, care pot fi atacate numai cu apel.

În acest cadru, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 3833/24.09.2024 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, recurată în cauză, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3833/24.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2025.