ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 923/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția Civilă la 16.04.2008, sub nr. x/2008, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială - Oficiul de Pensii de Stat Călărași, solicitând instanței ca, prin hotărârea care se va pronunța, să anuleze decizia nr. 114053/05.2001, emisă de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 840/14.05.2008, Tribunalul Călărași, secția Civilă a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea pentru autoritatea de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 5000/R/11.12.2008, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Ulterior, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția Civilă sub nr. x/2009.

Prin sentința civilă nr. 178/23.02.2009, Tribunalul Călărași, secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială Călărași; respins excepțiile inadmisibilității și a autorității de lucru judecat; a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 114053/05.2001, emisă de Casa Județeană de Pensii Călărași și a obligat-o pe pârâtă să emită reclamantului o decizie de pensionare începând cu luna mai 2001, avându-se în vedere toate sporurile din adeverințele depuse la dosarul de pensionare și vechimea acestuia în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs.

Prin decizia nr. 4844/R/29.06.2009, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis recursul, a modificat în tot sentința recurată, în sensul că a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să stabilească pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, în temeiul Legii nr. 19/2000, începând cu 22.06.2004, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 5 luni, a unei vârste standard de pensionare de 62 de ani și 5 luni și a unei reduceri de 4 ani și 6 luni a vârstei standard de pensionare, pentru perioada de activitate de 20 ani, 11 luni și 2 zile desfășurată în grupa a II-a de muncă; a respins ca tardiv formulat capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 114053/05.2001.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs.

Prin decizia nr. 781/14.04.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul.

Ulterior, la 28.03.2025, împotriva deciziei nr. 4844/R/29.06.2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul a declarat un nou recurs, în argumentarea căruia a arătat că vechimea declarată de pârâtă nu este în concordanță cu cea efectiv lucrată de reclamant.

La 30.04.2025, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 377 alin. (2) pct. 4 din același Cod, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, și a reținut:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile legii hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În speță, instanța supremă constată că a fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile, respectiv decizia nr. 4844/R/29.06.2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale - prin care s-a admis recursul formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 178/23.02.2009 a Tribunalului Călărași, secția Civilă, pe care a modificat-o în tot, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată.

Astfel, hotărârea atacată de reclamant a dobândit caracter irevocabil și, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Este de observat, așadar, că recursul declarat în cauză, nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., rap. la art. 299 din același cod.

Așa fiind, având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii de fond, Înalta Curte, în considerarea celor mai sus arătate și în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția, cu consecința respingerii prezentului recurs ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 4844/R/29.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale Călărași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2025.