ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 916/2025

Ședința publică din data de 21 mai 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la 17.06.2024, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Națională Anticorupție, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i majoreze cu 5% cuantumul salariului de bază/indemnizației de încadrare brute lunare față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023, începând cu data de 01.01.2024 și în continuare, pentru viitor, conform prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2023, să-i plătească diferența rezultată ca urmare a majorării solicitate, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare pentru executarea cu întârziere a obligației de plată a drepturilor salariale, de la data scadenței plății sumelor cuvenite până la achitarea efectivă a acestora.

Prin sentința civilă nr. 3720/15.11.2024, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta A. are calitatea de grefier în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența ar aparține Tribunalului Constanța, însă, întrucât lucrările unității de parchet la care lucrează titulara acțiunii sunt de competența aceluiași tribunal, devin incidente prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., astfel că aceasta trebuia să sesizeze un tribunal din raza unei curți de apel învecinate.

Astfel învestit, Tribunalul Călărași, secția Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 98/25.02.2025, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea incidentului procedural.

În motivare, a reținut că instanța competentă teritorial trebuie stabilită în temeiul art. 269 alin. (2) din Codul muncii, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. nefiind aplicabile când reclamantul are calitate de grefier în cadrul structurilor teritoriale ale Direcției Naționale Anticorupție, care funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, situația sa nefiind identică cu cea a grefierului din cadrul parchetului de pe lângă tribunal.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, având calitatea de grefier în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, a învestit Tribunalul Constanța cu un conflict de muncă, pârâtă fiind Direcția Națională Anticorupție.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Este adevărat că, potrivit alin. (3) al art. 127 C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, însă sintagma "se aplică în mod corespunzător" vizează desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Or, potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 43/2002, aprobată prin Legea nr. 503/2002, Direcția Națională Anticorupție funcționează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, are personalitate juridică, sediul în municipiul București și își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României.

Așadar, întrucât competența Direcției Naționale Anticorupție se extinde pe întreg teritoriul național și nu este circumscrisă la o unitate administrativ-teritorială, faptul că reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul unei structuri teritoriale a direcției este nerelevant, iar ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu își găsește aplicabilitatea.

În consecință, competența teritorială trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, care, în forma în vigoare la data sesizării instanței, 17.06.2024, prevedea că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul".

Cum în cauză domiciliul și locul de muncă ale reclamantei se află în județul Constanța, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2025.