ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1360/2022

HOTĂRÂRE

07.06.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1360/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare de judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL CONSTANȚA, dar și cu citarea MINISTERULUI JUSTIȚIEI pentru opozabilitate, obligarea pârâtei să emită o decizie de promovare din funcția de grefier arhivar șef cu studii medii în funcția de grefier arhivar șef cu studii superioare, ca urmare a declarării ca admisă la examenul de promovare în grad/treaptă profesională superioară în cadrul aceleiași instanțe pentru personalul auxiliar de specialitate, organizat de Curtea de Apel Constanța în data de 11.12.2018; obligarea pârâtei să îi achite diferențele de drepturi salariale începând cu data de 11.12.2018, la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și plata dobânzii legale aferente drepturilor pretinse, de la data exigibilității sumelor până la data plății efective.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv dispozițiile art. 192 și 194 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat ca reclamanta să își precizeze cererea de chemare în judecată în sensul menționării dacă înțelege să se judece și în contradictoriu cu acest pârât, cu indicarea în concret a pretențiilor, întrucât noțiunea de citare pentru opozabilitate nu există.

La data de 12.04.2021, reclamanta A. a formulat cerere completatoare a acțiunii introductive de instanță, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CONSTANȚA și MINISTERUL JUSTIȚIEI.

De asemenea, reclamanta și-a precizat obiectul cererii, în sensul că a solicitat obligarea pârâților la modificarea statelor de funcții prin ordin al ministrului Justiției conform dispozițiilor art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, cu modificările și completările ulterioare, care statuează că statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii și parchetele de pe lângă acestea se aprobă prin ordin al ministrului Justiției; pârâta Curtea de Apel Constanța să emită decizia de încadrare în funcția de grefier arhivar cu studii superioare (cu luare în considerare a faptului că funcția pe care o deținea atât la momentul participării la examenul de promovare, cât și în prezent este aceea de grefier arhivar șef), ca urmare a declarării ca admisă la examenul de promovare în grad/treaptă profesională superioară în cadrul aceleiași instanțe pentru personalul auxiliar de specialitate, organizat de Curtea de Apel Constanța în data de 11.12.2018, conform art. 39 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/2007 cu modificările și completările aduse prin Hotărârea nr. 819 din 11 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 693/08.08.2018, Partea I și prin Hotărârea nr. 820 din 11 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 693 din 8 august 2018; pârâții să achite reclamantei diferențele de drepturi salariale începând cu data de 11.12.2018, la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și cu calcularea dobânzii legale aferente drepturilor pretinse, de la data exigibilității sumelor până la data plății efective.

Față de cele menționate, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii cu completările și modificările mai sus arătate, obligarea Ministerului Justiției să modifice statele de funcții în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, precum și obligarea Curții de Apel Constanța să emită decizia de promovare din funcția de grefier arhivar șef cu studii medii în cea de grefier arhivar șef cu studii superioare începând cu data de 11.12.2018, când a fost declarată admisă la examenul organizat de Curtea de Apel Constanța, cu acordarea tuturor drepturilor legale.

Prin întâmpinarea formulată față de cererea modificatoare a acțiunii introductive de instanță, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a invocat, printre altele, și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța prin raportare la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, apreciind că soluționarea prezentei spețe este de competența exclusivă a Curții de Apel București.

La primul termen de judecată din 8 iunie 2021, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal prin raportare la dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, excepția necompetenței materiale raportat la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocată pe calea întâmpinării.

Prin sentința civilă nr. 1259/2021 din 23 iunie 2021, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a evocat dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. și a reținut că, față de împrejurarea că reclamanta își desfășoară activitatea de grefier în cadrul Curții de Apel Constanța, în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., a constatat faptul că soluționarea cauzei se impune a fi realizată de un tribunal aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate, sens în care a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța și a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluționare, în favoarea Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 13 iulie 2021, sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din data de 7 septembrie 2021, instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială și a reținut cauza în pronunțare cu privire la această excepție.

Prin sentința civilă nr. 4943/2021 din 7 septembrie 2021, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a evocat dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017, arătând că, prin Legea nr. 153/2017, litigiile vizând salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești au fost atribuite de legiuitor în competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Pe de altă parte, a mai reținut că, astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată de reclamantă, aceasta urmărește prin primul capăt principal de cerere obligarea Ministerului Justiției, autoritate publică centrală, la emiterea unui act administrativ, motiv pentru care, față de dispozițiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. și de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că, în ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei, aceasta revine Curții de Apel București.

Totodată, instanța a mai reținut că nu există nicio dispoziție legală care să atragă competența materială a secției de contencios administrativ a Tribunalului, având în vedere că Legea nr. 567/2004, care reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, stabilește prin art. 95 alin. (1) faptul că litigiile în legătură cu aplicarea prevederilor respectivei legi se soluționează de tribunalele de muncă și asigurări sociale.

Pentru motivele expuse, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la 23 septembrie 2021, sub același număr de dosar.

La primul termen de judecată din 2 decembrie 2021, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, a reținut cauza în pronunțare cu privire la această excepție și a amânat pronunțarea la data de 17 decembrie 2021.

Prin sentința civilă nr. 1957 din 17 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În pronunțarea acestei soluții, Curtea a reținut că, potrivit art. 95 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, litigiile în legătură cu aplicarea acestei legi se soluționează de secțiile sau completele specializate pentru soluționarea conflictelor de muncă, dispozițiile legale care intră în alcătuirea cadrului legal care reglementează promovarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești fiind prevăzute la art. 42-47 din Secțiunea a 2-a din Legea nr. 567/2004, sub titulatura "Promovarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea".

Întrucât obiectul acțiunii reclamantei privește promovarea sa din funcția de grefier arhivar șef cu studii medii în funcția de grefier arhivar șef cu studii superioare, Curtea a constatat că litigiul din cauza de față intră în categoria litigiilor apărute în legătură cu aplicarea prevederilor Legii nr. 567/2004.

Pe cale de consecință, a apreciat că determinarea competenței materiale de soluționare a prezentei cauze se impune a fi realizată prin aplicarea normei speciale de la art. 95 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, prin care s-a instituit o competență materială exclusivă în favoarea secțiilor/completelor specializate pentru soluționarea conflictelor de muncă, iar nu a normelor de drept comun în materie de contencios administrativ prevăzute de Legea nr. 554/2004 sau a altor dispoziții legale.

Raportat la considerentele prezentate, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pe rolul acestei instanțe dosarul a fost înregistrat la data de 22 martie 2022, sub nr. x/2021*.

La primul termen de judecată din 3 mai 2022, instanța a pus în discuție din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Prin sentința civilă nr. 2993 din 3 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În pronunțarea acestei soluții, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că petitul principal al acțiunii îl constituie obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui ordin prin care să modifice statele de funcții conform dispozițiilor art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit căruia, "Statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii și parchete se aprobă prin ordin al ministrului justiției".

În raport de acest petit, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cu care curțile de apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale, dar și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Cu referire la petitul principal al acțiunii, a reținut că, în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Ministerul Justiției este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, sens în care, a apreciat că, în soluționarea prezentei acțiuni, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, aspect ce determină ca soluționarea cauzei să revină curții de apel.

Totodată, instanța a apreciat că soluția Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, de declinare a competenței în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, nu ține cont de prevederile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Reținând că principalul capăt de cerere, prin care s-a solicitat modificarea statelor de funcții prin emiterea unui ordin al ministrului justiției, atrage competența curții de apel, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 20 mai 2022, sub nr. x/2021*.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

În acest sens, reține că, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată/precizată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Constanța și pârâtul Ministerul Justiției, obligarea Ministerului Justiției să modifice statele de funcții în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, precum și obligarea Curții de Apel Constanța să emită decizia de promovare din funcția de grefier arhivar șef cu studii medii în cea de grefier arhivar șef cu studii superioare începând cu data de 11.12.2018, când a fost declarată admisă la examenul organizat de Curtea de Apel Constanța, cu acordarea tuturor drepturilor legale.

Raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte reține că reclamanta a solicitat, potrivit petitului principal, obligarea Ministerului Justiției la modificarea statelor de funcții prin ordin al ministrului Justiției, conform dispozițiilor art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Așadar, în considerarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ în calitate de persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ asimilat (refuzul nejustificat de a soluționa o cerere).

Totodată, Înalta Curte reține că, prin natura sa, cererea având ca obiect obligarea Ministerului Justiției la modificarea statelor de funcții, prin ordin al ministrului Justiției, conform dispozițiilor art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, atrage competența instanței de contencios administrativ, deoarece conflictul a fost generat de neemiterea unui act administrativ de către o autoritate publică, respectiv de către un organ de specialitate al administrației publice centrale, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în termenii prevăzuți de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, efect care se produce indiferent de natura raporturilor de muncă vizate de act.

Pentru stabilirea competenței materiale, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric, în cazul de față, fiind aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ.

Așadar, fiind vorba despre un act administrativ al unei autorități publice centrale, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cererii prin care se solicită emiterea/modificarea acestui act revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.