ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1656/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1656/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 19 septembrie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2022 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcția Națională Anticorupție, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata accesoriilor drepturilor salariale restante și recunoscute prin Ordinul nr. 505/12.06.2018 al Procurorului Șef DNA, respectiv plata diferenței dintre drepturile salariale restante recunoscute și drepturile salariale actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 43 din 12 ianuarie 2023 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. De asemenea, s-a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Călărași, în circumscripția căruia reclamantul avea locul de muncă la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 6 februarie 2023 sub același număr de dosar.
Prin sentința civilă nr. 398/2023 din 9 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. De asemenea, constatându-se intervenit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea acestuia spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, începând cu 01.07.2021, reclamantul își desfășoară activitatea ca judecător în cadrul Tribunalului Călărași.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 23 iunie 2023, sub același număr de dosar.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă și Tribunalul Călărași, secția Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Cauza care a generat conflictul de competență are ca obiect cererea reclamantului, fost procuror, de obligare a pârâtei Direcția Națională Anticorupție la plata unor drepturi salariale.
Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența teritorială în cazul conflictelor de muncă aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul, iar potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Reclamantul a fost numit în funcția de judecător începând cu data de 24.06.2021 și, din 01.07.2021, își desfășoară activitatea la Tribunalul Călărași, acesta fiind locul de muncă al reclamantului la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Rezultă astfel că instanța determinată cu respectarea dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 să judece cauza reclamantului este tribunalul în cadrul căruia își exercită funcția de judecător.
Or, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".
Înalta Curte reține astfel incidența în cauză a dispozitiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., a căror rațiune o constituie asigurarea caracterului efectiv al imparțialității judecătorilor, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil.
În raport cu textul de lege sus-citat, necompetența teritorială a Tribunalului Călărași de a judeca cererea reclamantului este de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu 130 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare, având în vedere calitatea reclamantului de judecător la Tribunalul Călărași, aflat în circumscripția Curții de Apel București, în mod corect reclamantul a adresat cererea sa de chemare în judecată unui tribunal din circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, respectiv Tribunalului Dâmbovița, aflat în circumscripția Curții de Apel Ploiești.
Așa fiind, competența Tribunalului Dâmbovița, ca instanță sesizată de reclamant, cu respectarea art. 127 alin. (1) C. proc. civ., a fost stabilită în mod definitiv, opțiunea reclamantului neputând fi cenzurată de către instanță.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2023.