ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1542/2023

HOTĂRÂRE

20.06.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1542/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 20 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la 21.10.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Călărași, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin, hotărârea ce se va pronunța, să se dispună recalcularea indemnizațiilor de încadrare - conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 20.07.2018 și, în continuare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19 -, obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate dintre noua indemnizație de încadrare și cea actuală, actualizarea sumelor cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 206/07.03.2023, Tribunalul Călărași, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtul Tribunalul Călărași și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (2

) C. proc. civ. sunt de ordine publică, în ceea ce privește necompetența teritorială a instanței care are calitatea de parte în cauză, iar rațiunea normei rezidă tocmai în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a pricinii.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă care, prin sentința civilă nr. 909/04.05.2023, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta are calitatea de judecător în cadrul unei judecătorii, nefiind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., iar cum aceasta și-a exercitat dreptul de opțiune în sensul sesizării uneia dintre instanțele deopotrivă competente, în favoarea acesteia operează prorogarea de competență și nu își mai poate invoca necompetența.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, pentru următoarele considerente:

În speță, reclamanta, judecător la Judecătoria Călărași, solicită recalcularea drepturilor salariale și plata diferențelor rezultate, chemând în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Călărași.

Față de obiectul acțiunii - litigiu de muncă -, sunt incidente art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

În forma în vigoare la data sesizării instanțelor - 21.10.2022 - art. 269 alin. (2) din Codul muncii, dreptul comun în materie, dispune că acțiunile având ca obiect conflicte de muncă se adresează "instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul". Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, normă specială intrată în vigoare ulterior Codului muncii, s-a realizat o derogare de la dispozițiile acestuia, stabilindu-se, în legătură cu competența de soluționare a conflictelor individuale de muncă în care reclamant este salariatul, o competență alternativă în favoarea tribunalului de la locul de muncă sau a instanței de la domiciliul reclamantului.

În cauza de față, dată fiind calitatea părților, se impune a fi verificată și incidența art. 127 alin. (1)-(2) și a (2

) C. proc. civ.

Articolul 127 C. proc. civ. nu este aplicabil, întrucât cererea nu este de competența Judecătoriei Călărași, unde funcționează ca judecător reclamanta, ci a tribunalului.

Sunt incidente, însă, dispozițiile referitoare la competența facultativă, prevăzute de art. 127 alin. (2) raportat la alin. (2

) C. proc. civ., care vizează și ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de pârât, cum este, în cauză, Tribunalul Călărași.

Norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă - aplicând regula generală în materie de competență -, fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, prin decizia nr. 290/26.04.2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638/23.07.2018, că "legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege."

Așadar, transpunând dispozițiile legale la circumstanțele cauzei, se reține că reclamanta avea opțiunea de a sesiza fie Tribunalul Călărași, fie un tribunal din raza unei curți de apel învecinată cu Curtea de Apel București; potrivit art. 116 C. proc. civ., alegerea instanței revine exclusiv reclamantului, a cărui opțiune nu mai poate fi contestată odată învestită una dintre instanțele competente teritorial.

Reclamanta a ales să introducă cererea pe rolul Tribunalului Călărași, manifestându-și opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2

) C. proc. civ. și astfel fixând în favoarea acestei instanțe competența teritorială, fără ca opțiunea părții să poată fi cenzurată.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Călărași.