ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2006/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă la 25.06.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să dispună recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform dispozițiilor Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 03.08.2017 și până în prezent, și după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 și repararea prejudiciului reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația care i-a fost plătită efectiv, începând cu data de 03.08.2017 până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 104/03.03.2021, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a se pronunța astfel, a evocat dispozițiile art. 269 din Codul muncii și cele ale art. 127 C. proc. civ. și a reținut că în analiza competenței instanței la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un procuror, trebuie avută în vedere curtea de apel în circumscripția căreia se află parchetul în cadrul căruia acesta își exercită atribuțiile.

Dosarul a fost înregistrat la 14.04.2021 pe rolul Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, care a pronunțat sentința nr. 1584/19.05.2021, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența în favoarea Tribunalului Giurgiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., de vreme ce reclamantul este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, context în care competența teritorială se determină în raport cu art. 269 din Codul muncii și art. 208-210 din Legea nr. 62/2011, iar locul de muncă al reclamantului se află în circumscripția Tribunalului Giurgiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 07.07.2021.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, pentru următoarele considerente:

Reclamantul, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, a învestit Tribunalul Giurgiu cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și Ministerul Finanțelor Publice.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile citate se aplică în mod corespunzător și procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Analiza textului de lege evocat anterior impune concluzia că incidența sa se limitează la ipoteza în care reclamantul are calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia.

Și doar în aceste situații, reclamantul are obligația de a se adresa unei instanțe de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Prin urmare, prevederile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cazul în care cererea de chemare în judecată este de competența unei instanțe superioare celei la care reclamantul își desfășoară activitatea.

Cum titularul demersului judiciar de față este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, iar cererea este de competența, în primă instanță, a tribunalului, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., ci cele ale art. 269 alin. (2) din Codul muncii ori ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, așa încât competența aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

De aceea, în considerarea locului de muncă al acestuia, văzând dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, Înalta Curte va stabili, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența Tribunalului Giurgiu în soluționarea litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.